GÂNDUL CARE CONTEAZĂ

E foarte greu să-L găsești pe Isus Hristos în aceasta perioadă. Existenta Sa, moartea Sa ispasitoare, si învierea Sa, sunt înghițite de un consumerism vulgar. Poate că în loc să plângi că n-ai coșul plin de bunătăți tradiționale, ar merita să pornești în căutarea Sa.

Descoperirea adevăratului nostru potențial, a versiunii noastre cele mai bune, nu poate evita etapa confruntării cu lucrurile care ne țin pe loc. Aceasta implica o puternică lupta cu noi înșine și cu Dumnezeu. O lupta în care orice ar fi nu cedezi nevoia de a descoperi cine ești.

“După mine, potopul” este o expresie folosită în general pentru a arata că nu-ți pasă de ceea ce urmează să se întâmple, pentru că nu te poate afecta sau pentru că oricum nu mai contează. Însă aceasta este o eroare gravă de atitudine deoarece o întâlnire cu “demonii trecutului”, este întotdeauna inevitabilă.

Autocunoașterea este un demers dorit de din ce in ce mai multe persoane la ora actuală. Apelăm la psiholog, la “coach” personal sau profesional, pentru a ne ajuta să formulam o declarație de misiune, să descoperim acea ipostază care ne definește atât esența cât și sensul.

Mediul extern ne propune profilul “dezirabil”, tradus în succes financiar, succes profesional, un fizic perfect, relații fericite care să nu genereze griji, etc. Cu alte cuvinte, trăim într-o eră marcată de criza identității.

Tuturor ne place să primim aprecieri din partea celor care ne înconjoară: superiori, mentori, colegi, prieteni, familie, etc. La fel de important este când noi înșine emitem aprecieri față de ceilalți. Fie că emitem sau receptăm aprecieri, stiinta acestora constă în modul de a ne manifesta aprecierea și în maniera de a ni le însuși.

Pe lângă celelalte probleme sociale, timpul prezent este caracterizat de oameni lipsiți de originalitate. Deseori observăm o persoană de notorietate care are priză la public şi încercăm să-i imităm manierele, sperând ca prin aceasta să avem succes. Aceasta să fie oare cheia succesului?

Deși există numeroase instituții de reabilitare a oamenilor certați cu legea, omenirea cunoaște prea puține persoane reabilitate cu adevărat. Și asta pentru că de condiția inimii nu se poate ocupa decât Dumnezeu.

Deja persistăm de prea mult timp într-o stare de anxietate şi de obscuritate. Acum ar cam fi timpul să ne trezim şi sa ne recâștigam motivele de bucurie si de incredere. Obligația morală a omului este aceea de a se folosi pe deplin de privilegiile şi răspunderile pe care i le oferă viaţa.

Pentru a fi în pas cu moda, lumea mondenă este oricând gata să cheltuie sume uriașe pentru cele mai răsunătoare branduri vestimentare. Însă în general prețul propriilor noastre vanități este mare. Ba și mai mare, atunci când îl tranzacționăm în detrimentul spiritualității.

Se spune că filozoful antic îşi proclama cu mândrie umilinţa, purtând o haină zdrenţăroasă şi ponosită. Dar ce putem spune despre mândria lumii moderne de astăzi? Pe orice plan am privi fie politic, fie social, fie religios, păcatul lumii contemporane şi cel mai incurabil pare să fie cel al mândriei, al îngâmfării, al infatuarii. O lume care nu mai știe să-și recunoască lipsurile spirituale.