Trăim într-o perioadă a acestei lumi când adevărul devine mai prețios decât aurul. Atunci când Slava a plecat, iar omenirea a rămas captivă sub Icabod, realitatea a fost grav pervertită și treptat înlocuită cu narațiunea pomului cunoștinței. Casa noastă a devenit o planetă pușcărie de maximă securitate, așa cum spunea Pavel: „Ținuți robiei toată viața prin frica morții.” În această neagră realitate a venit Vocea care a deschis poarta: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” Este posibil să cunoaștem adevărul? Îl putem deosebi de masivele și multiplele pervertiri la care a fost supus? Noi credem că da, dacă privim cu atenție la Cel ce este Adevărul.

Trăim într-o perioadă a acestei lumi când adevărul devine mai prețios decât aurul. Atunci când Slava a plecat, iar omenirea a rămas captivă sub Icabod, realitatea a fost grav pervertită și treptat înlocuită cu narațiunea pomului cunoștinței. Casa noastă a devenit o planetă pușcărie de maximă securitate, așa cum spunea Pavel: „Ținuți robiei toată viața prin frica morții.” În această neagră realitate a venit Vocea care a deschis poarta: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” Este posibil să cunoaștem adevărul? Îl putem deosebi de masivele și multiplele pervertiri la care a fost supus? Noi credem că da, dacă privim cu atenție la Cel ce este Adevărul.

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, rămâne în Mine, și Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine’” (Ioan 6:51-57). Sigur că aici nu este vorba despre trupul și sângele Lui! Aici este vorba despre instrucțiunile pe care El le oferea despre felul în care funcționează împărăția lui Dumnezeu și planul de mântuire. Ceea ce trebuia “mâncat” nu era carnea și sângele, ci Duhul, despre care Hristos mărturisea că este adevărata viață. Cuvintele din acest pasaj erau “viață,” căci ele descopereau taina evlaviei, scopul lui Dumnezeu în creațiune.

Trăim într-o perioadă a acestei lumi când adevărul devine mai prețios decât aurul. Atunci când Slava a plecat, iar omenirea a rămas captivă sub Icabod, realitatea a fost grav pervertită și treptat înlocuită cu narațiunea pomului cunoștinței. Casa noastă a devenit o planetă pușcărie de maximă securitate, așa cum spunea Pavel: „Ținuți robiei toată viața prin frica morții.” În această neagră realitate a venit Vocea care a deschis poarta: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” Este posibil să cunoaștem adevărul? Îl putem deosebi de masivele și multiplele pervertiri la care a fost supus? Noi credem că da, dacă privim cu atenție la Cel ce este Adevărul.

...

„Vrei să te faci sănătos? ... Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”. Profetic, Domnul vindecă slăbănogul ca pe un Neam întreg. Tot așa apariția unei alte omeniri - oameni uniți cu divinitatea prin părtășie cu natură divină - se produce deodată, la rostirea cuvântului creator. Așteptarea slăbănogului timp de treizeci și opt de ani este încununată într-o clipă! Această vindecare este un simbol al celui mai măreț eveniment al tuturor timpurilor: Marea zi a Ispășirii pentru cei vii.

Vineri, 26 iulie 2024 - Trăim într-o perioadă a acestei lumi când adevărul devine mai prețios decât aurul. Atunci când Slava a plecat, iar omenirea a rămas captivă sub Icabod, realitatea a fost grav pervertită și treptat înlocuită cu narațiunea pomului cunoștinței. Casa noastă a devenit o planetă pușcărie de maximă siguranță, așa cum spunea Pavel: „Ținuți robiei toată viața prin frica morții.” În această neagră realitate a venit Vocea care a deschis poarta: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” Este posibil să cunoaștem adevărul? Îl putem deosebi de masivele și multiplele pervertiri la care a fost supus? Noi credem că da, dacă privim cu atenție la Cel ce este Adevărul.

[Pe parcursul lunii august vom posta în fiecare vineri și luni scurte prezentări la acest subiect, fapt sau ficțiune].

„Când femeia a auzit aceste cuvinte, în inima ei a răsărit credința. Ea a primit vestea cea minunată din gura Învățătorului divin. Femeia aceasta era capabilă să înțeleagă. Era gata să primească cea mai nobilă descoperire; pentru că se interesa de Scripturi, și Duhul Sfânt îi pregătise mintea pentru a primi mai multă lumină. Studiase făgăduința Vechiului Testament: “Domnul, Dumnezeul tău, îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un prooroc ca mine: să ascultați de El” (Deuteronom 18, 15). Ea dorea să înțeleagă această profeție. Mintea i-a fost deodată luminată. Apa vieții, viața spirituală pe care Hristos o dă fiecărui suflet însetat, a început să țâșnească în inima ei. Duhul Domnului lucra în ea” (DA 190).

Toți creștinii - mai recent și adventiștii, cât se poate de vocal - își pun speranța în ispășirea completă la cruce. Adică, mântuirea noastră este asigurată atâta timp cât avem credință în crucea lui Hristos. De aceea își închid ochii și își astupă urechile la soliile pe care le trimite Dumnezeu. Ar trebui să fie teribil de șocant pentru ei să afle că pentru orbire, mai precis pentru orbirea de bună voie, nu s-a făcut nicio ispășire.

Soluția lui Hristos la nedumeririle lui Nicodim a fost nașterea din nou. Evident, aceea „dintr-o sămânță care nu poate putrezi,” adică o naștere după care nu se mai păcătuiește. El nu a recomandat mai multe fapte, mai multă rugăciune, mai multă voință, mai multă credință. Cu alte cuvinte Hristos i-a spus lui Nicodim că trebuie să fie făcut părtaș de natură divină și că acest dar nu se primește ca răsplată pentru sfințenie, ci prin pură credință în puterea creatoare a lui Dumnezeu. Nicodime, tu nu poți fi fără păcat printr-un riguros program de fapte, ci prin credința pură și prin prețuirea magnificei realizări a cerului de a pune laolaltă cele două naturi, umană și divină.