Capitolul opt din Ioan, ne prezintă situația tragică în care se afla poporul ales. Aici avem un dialog dintre Isus şi iudei. Isus încerca să le explice situaţia disperată în care se aflau, şi nevoia de eliberare de sub această cruntă robie, iar ei spuneau că este demonizat. Ei se considerau total de partea lui Dumnezeu, deşi în realitate erau total de partea vrăjmaşului. Erau foarte convinşi că tatăl lor este Avraam şi Dumnezeu. Cei care I s-au opus atunci, ca și cei ce o fac astăzi, preferă să trăiască într-o realitate falsă, oferită ca surogat de cel care urmărește să-i înșele și să le închidă ochii ca să nu vadă adevărul:,,Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Exemplul lui Hristos este edificator! În timp ce iubea pe păcătoși, El demasca răutatea mortală a acestei lumi despărțite de Dumnezeu, ajunsă la cheremul “duhurilor răutății din locurile cerești” și înjugate fără urmă de discernământ la realizarea Planului. Domnul Isus nu S-a sfiit să declare că și biserica lui Dumnezeu din timpul Său slujea intereselor stăpânitorilor întunericului acestui veac. Oare nu cumva aceasta este și realitatea cruntă a bisericii Laodicea?