Intersecțiile de miercuri

Vorbim despre Ideo Ideis cu Silvia Guță, responsabilă cu dezvoltarea comunitară, și una dintre fondatoarele festivalului, cu foarte tînărul actor Theodor Șoptelea, căruia Ideo Ideis, unde a jucat prima dată Harap Alb, i-a schimbat viața, și cu actrița Silvana Mihai. În 2011 ea ridica sala în picioare la Alexandria jucînd rolul Momo în spectacolul cu același nume, rol pentru care a și luat premiul pentru cea mai bună actriță. Despre Ideo, Silvana spunea în 2012: ”La Ideo e o atmosferă informală, nimic nu se face după şablon. De câte ori mergeam la festivalurile din Bucureşti, ne întâlneam cu cei de la liceele de acolo, însă ei erau acasă, abia schimbam câteva cuvinte, nu interacţionam aproape deloc. Aici eşti pus într-un incubator, toată lumea munceşte cu toată lumea, toţi avem acelaşi regim, nimeni nu e favorizat în vreun fel şi asta ne uneşte şi ne face să uităm de competiţie şi să ne concentrăm pe ceea ce suntem noi. În 2018, Silvana era deja trainer al festivalului.

Ideo Ideis, Festivalul Național de Teatru Tînăr, care are loc din 2006, în fiecare an. A 14-a ediție în 2019. Sau mai mult decît un festival, un fenomen, care a schimbat relația adolescenților cu teatrul, după cum s-a spus, și a creat comunități, a revitalizat cultural un oraș, Alexandria. După ediția de anul trecut, despre eșec, anul acesta tema este responsabilitatea.

A fost artistă, istoric de artă şi profesoară. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, specialitatea estetică, istoria artei, după care şi-a susţinut doctoratul la aceeaşi instituţie de învăţământ. A fost cea mai bună prietenă a Ninei Cassian. Au fost colege în școala evreiască de fete înființată ca urmare a legilor ra­siale date de Antonescu. A studiat cu M.H. Maxy şi, ulterior, cu Alexandru Ciucurencu. Este membră fondatoare a Uniunii Artiştilor Plastici şi fost profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti, Catedra de istorie a artei. A scris cursuri, studii şi articole despre istoria artei.

Sezonul expozițional din această primăvară de la MNAC a debutat inclusiv cu expoziția dedicată artistei Yvonne Hasan, o reconstrucție a memoriei a căror artizani sînt fiul său, regizorul Alexandru Solomon, și curatorul Adrian Buga.

Ne-am văzut în prima miercuri din iunie la Intersecții cu Alexandru Solomon, ca să vorbim despre cum ne construiesc moștenirile culturale și cum le reconstruim noi pentru a le reda celorlalți. Și pentru a descoperi o artistă unică în peisajul românesc.

În plină săptămînă Bookfest și înainte de 1 iunie, am invitat-o la Intersecțiile de miercuri pe scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu. Acest tîrg de carte a adus pentru Ioana o nouă carte, publicată la editura Nemira, ”Poveste pentru Maria” e un bun prilej să vorbim despre ce înseamnă să scrii și să fii mamă, despre cum se leagă scrisu și maternitatea, despre temele noi pe care le poate aduce ipostaza de mamă în viața unei scriitoare - dacă le aduce, despre avatarurile copilăriei și maternității deopotrivă, despre genrații și despre cum te situezi între tine însăți și copilul tău.

Ce mai este astăzi intimitatea? Ne întoarcem la filosofie într-o conferință și discuție cu Mihai Laurențiu Fuiorea.

”Ce poate fi mai banal decît marturisirea? Marturisim în mod spontan, la şcoală, acasă, la televizor, la psihanalist, vorbim neîncetat despre noi înşine. Însă cine vorbeste si în fata cui? Este mărturisirea experienţa unei eliberări sau expresia unei obligativităţi exterioare? Mărturisire: privat si public, intim si mediatic. În esenţă, mărturisirea aparţine domeniului vietii private, ține de raportul pe care-l întreţinem cu noi înşine. Azi însă aceasta pare mai degrabă anexată sferei publice, dacă ne gândim, spre exemplu, la cît de firească a devenit relatarea vieţii intime în cadrul emisiunilor reality-show, punerea în imagine si discurs a vieţii private în social media.”

Angela Marinescu este poeta icon din poezia contemporană românească. Imposibil de multipilicat, poate pentru că vocea ei unică implică un anumit tip de raportare la poezie. O onestitate și un histrionism deopotrivă de intense. Va lansa în curînd la Tîrgul de carte Bookfest un volum nou care conține reeditarea jurnalului său intim, dar și poeme inedite. Cartea este în pregătire la Editura Fractalia, sub titltul ”Jurnal scris in cea de-a treia parte a zilei & soldat. umbre ale trecutului pe cîmpul de luptă.”

De ce un jurnal intim? Cîte feluri de jurnale au scriitorii? Ce pui într-un jurnal, ce iei dintr-un jurnal?

A locuit la Frankfurt și New York. S-a întors la București. A ajuns președinte de bloc. A intrat în politică, a ieșit din politică. A dat pisicilor ce-i al pisicilor. Gloria literară. E de fapt scriitor. În restul timpului, om de agenție publicitară. Influencer. Adică părerea lui contează. Uman, cald, cu un umor exhaustiv, neobosit, dar neagresiv, Cu Alex Tocilescu am vorbit despre implicare, dez-implicare, credințe, speranțe, pierderea iluziilor, contradicții și umanitate în epoca post-umană.

Există un eveniment dedicat în exclusivitate bijuteriei de autor contemporane. AUTOR. Are deja vîrsta de zece ani și a ajuns la cea de-a optsprezecea ediție. AUTORUL din aprilie 2019 înseamnă peste 100 de designeri, 4 continente și 27 de țări.

Stăm de vorbă miercuri la Intersecții cu creatorul acestui eveniment, Dan Pierșinaru, fotograf, artist vizual, curator al expoziției de bijuterie AUTOR și activist creativ cum îi place să se definească. Ce înseamnă să fii autor în artă, ce înseamnă să fii autor de bijuterie contemporană și cum a evoluat bijuteria contemporană în ultimii zece ani? Dan Pierșinaru ne aduce în Intersecții și cel mai recent număr al revistei AUTOR, pe care îl vom răsfoi împreună, un bun pretext să vorbim inclusiv despre supraviețuirea printului în vremuri digitale.

Despre emigrație (dar și despre America și visul american) vorbim des. Despre avatarurile, trăirile și on-off-urile ei nu știm foarte multe, poate doar dacă am trăit-o și noi pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Atunci cînd experiența emigrației este deconstruită și mărturisită de către un om specializat deopotrivă în literatură, canon, avangardă, studii de gen, cu siguranță orice clișeu aferent temei va fi supus analizei. Am vorbit despre toate astea la Intersecțiile de miercuri, cu Cosana Nicolae Eram, aflată în anul său sabatic și pentru scurt timp în România.

”Nu sînt scriitor, sînt doar poet.” Unii poeți nu scriu niciodată altceva în afară de poezie. Unii poeți lasă poezia și devin devotați prozei. Unii scriitori cred că poezia și poezia sînt legate de vîrste și de pragul dintre ele. Alții scriu poezie orice gen și orice formă ar lua scrisul lor: proză, teatru, eseu.

Despre a fi poet ne-a vorbit Ana Blandiana, care, pentru cei care îi știu poemele, pentru publicul său, e sinonimă cu imaginea poeziei înseși.

Ce înseamnă cartea de artă? Pentru artist, pentru public, pentru galerie. Vorbim despre acest subiect cu Matei Câlția, managerul Galeriei Posibile, și fotograful Bogdan Gîrbovan.

Bogdan Gîrbovan este unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din România, proiectele "10/1" și "Uniforme și Veșminte" fiind expuse și publicate cu numeroase ocazii.

Galeria Posibilă a lansat recent "Bogdan Gîrbovan. Categorii", un volum bilingv care oferă o imagine de ansamblu asupra conceptelor și problematicilor expuse de artist. Proiectele realizate din 2006 până în prezent sunt alăturate în ordinea legăturii lor la nivel conceptual și prezentate din perspectiva mai multor voci artistice contemporane: Michele Bressan, Matei Caltia, Svetlana Cârstean, Nicu Ilfoveanu, Iosif Kiraly, Diana Marincu, Andra Matzal, Igor Mocanu, Dan Perjovschi, Sanda Watt.

Monografia face parte dintr-o serie care își dorește să medieze întâlnirea dintre fotografie și cititor.

Galeria Posibilă este o instituție care, de peste 18 ani, susține, produce și expune lucrări de artă, fiind preocupată de felul în care este percepută fotografia la nivelul comunității.

Cartea va fi distribuită de Editura Trei.