Azi am avut o discuție foarte wholesome cu poeta Miruna Vlada, atât despre poezie și scris, cât și despre diverse subiecte importante care străbat spațiul public și politic: ca sistemul medical, feminismul, identitatea, corpul femeii și necesitatea unui dialog implicat pentru a reprezenta o multitudine de voci. Pe lângă acest dialog din care simt că am învățat multe, am rămas cu o temă de gândire în urma a ceva ce a spus Miruna despre „a-și da jos ochelarii de cal ai feminismului” atunci când scrie. Despre nevoia reprezentării în scris, dar și păstrarea unui orizont cât mai larg în această explorare. Poezia Mirunei adesea mă îngenunchează și vă recomand să citiți și voi Prematur (ed. Cartier) și Bosnia. Partaj (reedit. la Casa de Pariuri Literare) despre care vorbim azi (desigur, dacă nu ați făcut-o deja).

Ascultare plăcută!