„Viaţa este minunată dacă nu te temi de ea”, asta spunea Charlie Chaplin. Cu toate acestea, indiferent de vârstă și de natura lor, cu toții avem parte de propriile noastre frici care ne guvernează viața, uneori chiar fără să ne dăm seama. Cu toții avem momente când suntem nevoiți să luptăm cu fricile individuale, dar chiar și cu cele colective pentru că avem multe frici în comun. Frica de boală am trăit-o cu toții în ultimul an și jumătate, chiar dacă fiecare dintre noi a făcut-o în felul său. La fel și frica de necunoscut, de schimbare, de singurătate sau frica de moarte, care ocupă primele poziții în topul fricilor oamenilor la nivel mondial, alături de frica de a vorbi în public. Dar pe lângă acestea, nu putem să trecem cu vederea fricile mărunte care se află în noi la tot pasul și care ne schimbă fără să fim conștienți de asta. Fricile de noi începuturi, de exemplu, cum este în cazul de astăzi, frica începutului de an școlar. 

Rubrica De-a joaca se aude în Oraș în fiecare vineri, cu ajutorul copiilor de la Centrul de dezvoltare personală prin teatru Floarea Minții din Brașov, coordonat de actrița Mihaela Nistorică. S-a jucat serios la montaj: Gabriela Mitan.

Ana Consulea s-a hotărât să devină cofetar după ce a citit foarte mult despre vechile cofetării românești din perioada interbelică. Atăt de mult i-a plăcut ce a citit și atât de dezamagită a fost atunci când a văzut ce a mai rămas din ele, încat a zis că este cazul să schimbe ceva.

Înainte să studieze alături de nume mari ale cofetăriei franceze, dar și de cei mai buni cofetari artizani ai lumii la Școala de Cofetărie din Montbeliard, Ana Consulea a crescut în restaurantele familiei sale, acolo unde a înțeles cu adevărat rolul mâncării în viața oamenilor – acela de a ne aduce un strop de fericire.

O vizită la muzeu ne face mai buni, a fost concluzia unei cercetări realizată de un jurnalist olandez, in urma cu doi ani, la cererea muzeului Mauritshuis din Haga. Astăzi, medici din Belgia au început să prescrie astfel de vizite pacienților afectați de stresul indus de pandemie.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

"La șahiști" este un colț din Cișmigiu unde de mai bine de 100 de ani se strâng amatorii de șah. Acum locul este în paragină, dar este la fel de animat ca în vremurile bune. Tehnicile și legendele trec de la o generație la alta la mesele de piatră cu mozaicul sărit, iar partidele sunt comentate cu pasiune de cei care chibițează. În ultimul timp, aici au început să vină și liceeni, care au descoperit șahul online, în timpul pandemiei.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

„Despre pace oamenii au scris când era război mai mult decât în vreme de pace, despre iubire scriem foarte adesea atunci când nu avem iubirea, așa că e oarecum natural să scriem despre biniște atunci când în jurul nostru numai biniște nu eˮ, a spus Iv cel Naiv vorbind despre Cărticica de biniște, la care a lucrat în pandemie.

Biniște este un cuvânt compus din „bine” și „liniște”, ales de români ca echivalent pentru Hygge, termen danez care definește arta de a crea intimidate - ingredientul uitat din reţeta daneză a fericirii.

Biniște surprinde starea de fericire de acasă, lipsită de zbucium și de frământări, calitatea unui moment sau a unui spațiu de a inspira o liniște aducătare de bine.

„Pentru mine, biniște este detașarea de lucrurile exterioareˮ, ne-a mărturisit Iv cel Naiv în cadrul emisiunii Orașul vorbește.