Podcast Ceilalți

După câteva mii de kilometri parcurși, ne-am întors acasă. Portretul colectiv al tinerilor e alcătuit din multe piese de culori și mărimi diferite. Am încercat să-l schițăm într-o discuție amicală.

Ultima oprire - Cahul. Un oraș mic, despre care primim un „crash course” de la gazda noastră, imediat ce ajungem. Un sistem de învățământ concurențial și încă minat de corupție, abaterea atenției de la temele importante, de către politicieni și nevoia de schimbare radicală sunt doar câteva dintre subiectele atinse. 

Am intrat în Moldova, mai curioși decât oriunde, mai ales că ajungeam acolo pentru prima oară. Am atins, cum era firesc, și sensibilul subiect al posibilei uniri. Dar indiferent dacă politic ne putem apropia sau nu, ce s-a observat lesne a fost că avem nemulțumiri comune - exploatarea defectuoasă a resurselor pe care le avem, felul în care se comportă politicienii și nu numai. Și din Chișinău se pleacă. Întrebarea ar fi - ce motive mai sunt pentru a rămâne? În parte, episodul încearcă să răspundă la asta. 

În orașul cu cele mai multe trupe de teatru independent, tinerii simt că oportunitățile sunt, totuși, limitate și vorbesc deschis depre asta, la fel cum o fac și despre corupția politicienilor ori subiecte polarizante, cum ar fi pandemia sau nevoia educației sexuale în școli. Discuții aprinse și argumentate și o dorință de final: ca Bacăul să apară (măcar) la... meteo. 

La Ploiești am ajuns cu o senzație de familiaritate. În umbra unui București foarte apropiat, Ploieștiul se confruntă cu probleme tipice. Cine să mai rămână în el, și de ce? Tinerii care ne răspund sunt, și ei, dezamăgiți de situația care îi înconjoară, ceea ce se simte cumva și prin concizia răspunsurilor. 

Vibe-ul cu care am rămas de la Vaslui s-a păstrat și în următoarea oprire, la Galați. Discuții aprinse, controverse și multă convingere în susținerea opiniilor. 

Am plecat înspre Vaslui cu prejudecăți, dar și curioși. Prejudecățile au început să cadă una câte unda, de îndată ce am realizat că mergem pe drumuri mai bune decât la noi acasă. Discuțiile au fost aprinse și lungi (am discutat și cu câțiva tineri din Bârlad), semănând cu ceea ce erau cândva talk-show-urile autentice: dueluri verbale argumentate. Și chiar dacă o temă recurentă a discuțiilor noastre a fost plecarea tinerilor din locurile pe care le vizitam, se pare că aici cei care au rămas ne dau motive de speranță. 

București. Un oraș compozit și mare, nu de puține ori locul în care mulți tineri își pun speranțe de realizare. Am discutat cu câțiva dintre ei despre cât de multe le oferă orașul acesta care ar trebui să aibă de toate, cum se întâlnesc aici diferite culturi și cum se vede clasa politică actuală. 

Am ajuns în Slobozia, nu întâmplător, după o escală în București. Capitala atrage, ca un magent, tinerii din Slobozia, punându-le în față (cu costul unei navete rezonabile) toate oportunitățile. Ce mai rămâne, atunci, de făcut în Slobozia? Am discutat cu tineri să vedem cum arată prezentul și mai ales viitorul orașului.

De la Mediaș nu știam prea bine ce să așteptăm. Ne-a întâmpinat un oraș cochet, cu aer ușro medieval, în partea centrală, și mult civism. Am stat de vorbă cu tineri și activiști, despre problemele orașului și despre motivele de a rămâne și a „pune umărul” aici.