Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

Liderul PNL Iași, Alexandru Muraru, acuză PSD că pregătește suspendarea președintelui Nicușor Dan. Vicepreședintele formațiunii liberale declară de asemenea că la PSD se întâmplă ceva foarte dubios de 48 de ore.

Alexandru Muraru, despre PSD: ”Ceea ce a început de 48 de ore arată ceva foarte dubios care se întâmplă în PSD, care seamănă cu un vulcan. Tensiunile acumulate, aceste contradicții politice și lupta pentru control par să aducă partidul în pragul unei răfuieli generale, care nu mai are legătură cu ceea ce se întâmplă în aceste momente”.

Despre Guvernul Luca Niculescu: ”PNL nu dă un cec în alb și nu dă un verdict în acest moment, ci vrea să vadă care este programul de guvernare, lista de miniștri”.

Despre suspendarea președintelui: ”Ne îngrijorează foarte mult o altă chestiune care s-a pus în mișcare în aceste zile și anume o operațiune care seamănă cu ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2024 și anume noi credem că PSD pregătește suspendarea lui Nicușor Dan. PSD a început operațiunea de abandonare a lui Nicușor Dan (...). Noi suntem trași de mânecă de unii colegi pesediști din Parlament, care ne spun că această operațiune s-a declanșat la nivelul Parlamentului. Practic, nu mai există nici o linie roșie, dimpotrivă, există un transfer de semnături și ulterior de voturi, lipsesc în acest moment 18 voturi pentru suspendarea președintelui”.

Dacă vrei să citești mai mult pe subiectul eco-anxietății, Surviving Climate Anxiety pornește de la ideea simplă că grija pentru planetă poate coexista cu o viață funcțională și oferă instrumente pentru a transforma îngrijorarea în acțiune.

Pe lângă cartea lui Thomas Doherty, ”Oameni anxioși”, de Fredrik Backman, este o altă carte care surprinde cu umor cum anxietatea, indiferent de sursa ei, ne face pe toți mai umani și mai puțin singuri în frământările noastre. 

Wintering, de Katherine May, e o invitație la încetinit numai bună pentru frigul de iarnă ce urmează. O meditație despre cum să accepți perioadele dificile ale vieții (și, prin extensie, ale planetei) fără să te forțezi să fii mereu productiv.

Merită atenția ta pentru momente memorabile petrecute la murat legume și la observat natura în repaus. 

Jurnal de știri

Într-un fotbal românesc în care cluburile dispar, își schimbă numele sau se mută dintr-un oraș în altul, două dintre mărcile tradiționale ale Bucureștiului încearcă drumul invers. Sportul Studențesc și Progresul revin în atenție nu prin transferuri spectaculoase și bugete uriașe, ci prin proiecte construite de jos, cu sprijinul oamenilor care nu au acceptat ca istoria lor să rămână doar într-un album cu fotografii îngălbenite.

Pentru suporterii mai tineri, Sportul Studențesc și Progresul pot părea simple nume din arhiva campionatului. Pentru cei care au cunoscut însă fotbalul bucureștean al altor vremuri, ele înseamnă două lumi distincte.

Sportul era echipa din Regie, asociată cu mediul universitar, cu jucătorii tehnici și cu un aer boem. Progresul era clubul din Cotroceni,  echipa „bancarilor”, dar și a unei părți din Bucureștiul intelectual și artistic. Identitatea ei s-a construit tocmai din faptul că nu era echipa sistemului. Progresul a devenit în anii 90 formația din Parcul cu Platani, devenită ulterior FC Național, dar rămasă în memoria tribunelor sub vechea identitate bleu-albastră.

Astăzi, revenirea acestor două echipe se produce pe două trasee diferite. Sportul pornește din nou aproape de punctul zero, în timp ce Progresul, prin proiectul Progresul Spartac, a parcurs deja mai multe trepte ale reconstrucției și a ajuns inclusiv în faza grupelor Cupei României.

Pe 3 septembrie, revenirea Sportului Studențesc a fost anunțată oficial, la aproape un deceniu după dispariția echipei de seniori. Noul proiect urmează să înceapă în Liga a V-a București, locul în care tradiția valorează mult, dar nu aduce niciun punct în clasament. Strategia anunțată presupune o dezvoltare graduală și promovări succesive, fără promisiunea unei ascensiuni artificiale.

În jurul renașterii s-au mobilizat suporteri care au păstrat vie memoria formației din Regie. Demersul a început să prindă contur public încă din 2024, când reprezentanții proiectului vorbeau despre revenirea în competițiile organizate de Asociația Municipală de Fotbal București. După o perioadă de pregătire, ideea a trecut de la nostalgie la organizare concretă.

Sportul duce în spate o moștenire importantă. În tricoul alb-negru au evoluat fotbaliști precum Gheorghe Hagi, Marcel Coraș, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu sau Costin Lazăr. Clubul a fost vicecampion al României și a participat în cupele europene, iar Regie a devenit unul dintre locurile recognoscibile ale fotbalului bucureștean. Tocmai de aceea, revenirea nu înseamnă numai înscrierea unei echipe într-un campionat de nivel inferior. Înseamnă recuperarea unei identități. Iar acum “Gașca nebună” revine, echipa va fi antrenată de unul dintre membrii săi marcanți, Tibi Bălan.

Marile întrebări privesc stabilitatea financiară, infrastructura și recâștigarea legăturii cu stadionul din Regie. O emblemă poate deschide uși și poate aduce public la primele meciuri, dar continuitatea va depinde de organizare, de sectorul juvenil și de capacitatea proiectului de a rezista atunci când entuziasmul începutului se va lovi de dificultățile fotbalului mic.

Dacă Sportul se află la început, Progresul Spartac reprezintă deja un exemplu despre cum poate fi readusă la viață o tradiție. Clubul a fost înființat în 2014 și se prezintă drept un continuator al spiritului vechiului Progresul București. A pornit din Liga a V-a, de pe un teren modest, și a crescut treptat, punând accent pe fotbalul ofensiv și pe formarea copiilor.

Povestea sa este legată de dispariția vechiului club din Cotroceni, care intrase în faliment în 2009. Pentru suporteri, Progresul nu putea fi redus însă la actele unei societăți comerciale. Memoria echipei care cucerise Cupa României în 1960, culorile bleu-albastre și atmosfera din Parcul cu Platani aveau nevoie de o continuare.

Progresul Spartac a ajuns în Liga a III-a, apoi a promovat în eșalonul secund. În paralel, centrul său juvenil s-a dezvoltat până la câteva sute de copii, iar echipa U17 a devenit campioană națională. Clubul și-a construit astfel legitimitatea nu numai prin nume, ci și prin activitatea de zi cu zi: antrenamente, generații crescute local și jucători tineri promovați la seniori.

Cupa României a fost scena pe care proiectul s-a făcut cunoscut publicului larg. Progresul Spartac a eliminat formații precum Rapid în 2020 și CSA Steaua, în 2021, demonstrând că un club cu resurse limitate poate compensa prin organizare, curaj și atașament. Calificarea în grupele Cupei României în acest sezon confirmă această ascensiune și readuce numele Progresului într-o competiție națională importantă. Nu este încă vechiul stadion din Cotroceni plin, dar este mai mult decât o simplă evocare sentimentală: este fotbal jucat sub presiunea unui rezultat oficial.

Cele două proiecte spun ceva esențial despre fotbalul românesc. Tradiția nu garantează succesul, dar poate oferi fundația unei reconstrucții. Sportul trebuie să parcurgă drumul pe care Progresul Spartac îl cunoaște deja: de la entuziasmul suporterilor la instituție, de la siglă la academie și de la primul meci la un proiect durabil.

În Regie și în comunitatea progresistă, oamenii nu cer ca trecutul să fie reprodus identic. Ei vor doar ca aceste nume să aibă din nou prezent. Sportul Studențesc și Progresul se întorc din două puncte diferite ale piramidei, dar cu aceeași miză: să demonstreze că o echipă poate dispărea din clasamente fără să dispară și din memoria orașului.

Între intimidare și cacealma. Ce joc face PSD, după desemnarea lui Luca Niculescu (Cotidianul) - Acum ori niciodată. România nu trebuie lăsată să alunece către nicăieri (Ziarul Financiar) - Conturile Fiscului riscă să fie poprite pentru salariile restante ale magistraților. 47 de judecători au cerut executarea Tribunalului Argeș pentru 30,6 milioane de lei (Economedia) - MApN a plimbat rezerviștii cu autocarele pentru o poză a ministrului cu rachetele antidronă: „Să fi fost de mai multe zile antrenamentul! Nu o fugă, într-o singură zi” (Libertatea)

Luca Niculescu a ieșit doar aparent bine din ecuația discuțiilor cu partidele, printre care PSD joacă un rol crucial. După prima zi de negocieri, toată lumea îl laudă, dar rămâne un mare mister cine îl va da și votul în Parlament. PNL a rămas pe o poziție fermă. Și-a exprimat pentru prima dată clar deschiderea de a da votul de învestitură, după care ar intra în opoziție, dacă PSD se regăsește în executiv. UDMR, aproximativ aceeași poziție. A respins varianta unui guvern PSD-PNL-UDMR, dar ar agrea în continuare refacerea coaliției mari. 

La PSD însă lucrurile nu sunt deloc clare. Mesaje contradictorii au răzbătut în ultimele 24 de ore dinspre Kiseleff. E un joc al negocierii sau o joacă ce nu va duce până la urmă nicăieri? 

PSD nu își dorește colaborarea cu PNL, iar ce a afirmat Grindeanu joi „este o poziție de negociere” pentru a maximiza câștigurile, afirmă profesorul universitar Cristian Pîrvulescu într-o discuție cu HotNews, după prima zi de discuții între premierul desemnat Luca Niculescu și partide.

 Oricum, nu mai e timp pentru astfel de improvizații. Liberalii n-au cum să cedeze.

Un guvern Niculescu care are doar miniștri PSD este un guvern care riscă să cadă la prima confruntare serioasă din Parlament. Nimeni nu este interesat să ajungem într-o asemenea situație.

Lucrurile pot evolua, deși nu suntem obișnuiți ca UDMR să-și schimbe poziția în mod radical. Însă, nu este în interesul partidului, într-o situație dificilă, să rămână fără acces la resurse. Așa că mă aștept ca UDMR să înceapă să-și flexibilizeze pozițiile.

Așa că, probabil, dacă Luca Niculescu va avea inteligența și diplomația necesare să găsească numitorul comun, (partidele) vor accepta să susțină guvernul à contre-cœur: nu pentru că vor neapărat, ci pentru că nu mai există altă soluție. Sigur că putem merge și la a cincea nominalizare, dar deja situația ar deveni foarte greu de susținut.

Actuala şansă de a constitui, pe ultima sută de metri, o majoritate pentru susţinerea unui guvern ar trebui să fie valorificată de partidele care au condus până acum România. Situaţia internaţională foarte complicată nu ne permite o situaţie internă tulbure în continuare.

România are nevoie de buget pentru 2027. Chiar dacă a reuşit să treacă cu bine de examenul S&P, accesul la finanţare de pe pieţele financiare internaţionale rămâne esenţial în anii următori, în condiţiile în care PNRR s-a încheiat, iar fondurile europene pentru exerciţiul financiar următor, 2028–2035, nu vor mai fi la fel de generoase ca până în prezent.

Magistrații care au dat statul în judecată pentru a-și putea obține drepturile salariale restante au început să pună popriri pe conturile unor instanțe, iar procedura de executare silită ar putea putea ajunge în cele din urmă până la conturile Fiscului.

Un document obținut de Economedia arată că 47 de magistrați au obținut în august poprirea conturilor Tribunalului Argeș, pentru datorii de 26,9 milioane de lei.

Ulterior, în septembrie, suma pentru care se cere executarea silită a fost majorată, iar popririle au ajuns la 30,6 milioane de lei, potrivit unui document transmis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș către conducerea ANAF, obținut de Economedia.

Tribunalul Argeș nu a indicat ce sume poate pune la dispoziția administrației fiscale locale, pentru a fi poprite sau indisponibilizate.

Exercițiul de mobilizare MOBEX - București, Ilfov are loc între 5 și 12 octombrie. Cei vizați sunt, în majoritate, cadre militare în rezervă. Rezerviștii trec un examen medical, un test psihologic și apoi se prezintă la un antrenament de o zi care, durează, de fapt, câteva ore.

La antrenamentul desfășurat miercuri, 7 octombrie, în Poligonul Domnești, a venit și ministrul apărării, Radu Miruță, în bluză de trening kaki, ca să nu iasă în evidență. În poligon a fost amenajată și o expoziție de tehnică militară, cu vehicule blindate nou achiziționate, dar și cu buldoexcavatoare și camioane.

Influencerul conservator Tucker Carlson, unul dintre puternicii susținători ai mișcărilor de extremă dreapta din Europa, inclusiv din România, se află în mijlocul unui scandal în Polonia. Aceasta, după ce a încercat să justifice invadarea țării de către Adolf Hitler în 1939.

Totul a pornit după un interviu de o oră pe teme de istorie cu omul de televiziune Jacob Rees-Mogg, fost ministru în guvernul britanic și militant pro-Brexit. Comentatorul conservator Tucker Carlson a susținut că implicarea Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost o idee bună și a părut să justifice invadarea Poloniei de către Adolf Hitler.

Carlson a spus că Hitler avea nemulțumiri legate de teritoriile cedate Poloniei după Primul Război Mondial. El a pus sub semnul întrebării motivele pentru care Marea Britanie a intrat în război, în condițiile în care Hitler declarase că nu intenționează să atace această țară, iar Marea Britanie „nu avea nicio legătură cu acea situație”.

Fostul ministru britanic a încercat să-l contrazică pe Carlson dar acesta și-a continuat discursul. Ulterior, Jacob Rees-Mogg a spus că, probabil, Carlson a încercat să-și crească audiența cu astfel de afirmații.

Declarațiile au stârnit furie în Polonia.

Bogdan Klich, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Poloniei în SUA, l-a acuzat pe Carlson că a devenit „un apologet al lui Adolf Hitler”, cerându-i să-și retragă afirmațiile și să prezinte scuze.

Diplomatul polonez a numit caracterizarea lui Carlson o „insultă colosală” la adresa milioanelor de victime ale nazismului, inclusiv militari americani uciși sau răniți în timp ce eliberau Europa.

„Propaganda nazistă nu poate fi reabilitată sub pretextul libertății de exprimare”, a scris însărcinatul cu afaceri al Poloniei la Washington.

La rândul său, Institutul Polonez de Istorie a reacționat spunând că „Polonia nu a declanșat Al Doilea Război Mondial, ci a fost victima agresiunii Germaniei și a Uniunii Sovietice”.

Institutul a respins orice „încercare de a justifica sau de a apăra agresiunea lui Hitler împotriva Poloniei”, raliindu-se criticilor exprimate atât de principalul diplomat polonez din SUA cât și de ambasadorul american în Polonia, Tom Rose.

Tucker Carlson s-a remarcat în timp ca un puternic susținător al extremei drepte, inclusiv a celei din România. În aprilie 2025, în plină campanie pentru alegerile prezidențiale, el i-a luat un interviu fostului candidat Călin Georgescu.

Prilej pentru acesta din urmă să prezică declanșarea celui de-al treilea război mondial din România, de către ceea ce el a numit ”forțele globaliste”.

Revenind la abordările lui Carlson despre cel de-al doilea război mondial, acestea se potrivesc cu cele ale liderului rus Vladimir Putin – și el intervievat de către influencer.

Putin consideră la rândul său Polonia vinovată pentru declanșarea celui de-al doilea război mondial. O abordare respinsă atât de către Varșovia cât și de către celelalte capitale ale UE – inclusiv de o rezoluție a Parlamentului European.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Tot mai mulți lideri și instituții oficiale avertizează cu privire la posibilitatea ca Rusia să lanseze operațiuni militare împotriva Europei. Iar pericolul ar putea fi cu atât mai mare cu cât Rusia se simte mai slăbită. Așadar, cât de mare este provocarea? – se întreabă comentatorii.

Revista americană The Nation se întreabă dacă nu cumva ”Europa și Rusia se îndreaptă, cu pași lenți, spre Al Treilea Război Mondial”:

”De ceva vreme, retorica periculoasă se intensifică de ambele părți. Declarația recentă a lui Putin privind potențialul Rusiei de a „folosi toate armele de care dispune” reprezintă cea mai explicită referire la un război nuclear făcută de o superputere de când administrația Reagan a invocat perspectiva unui „război nuclear care poate fi câștigat”, în urmă cu peste 40 de ani”, scrie publicația din Statele Unite.

”Rusia testează limitele până la care poate împinge Europa fără a declanșa un război deschis – de la incursiuni ale dronelor în spațiul aerian al NATO până la acte de sabotaj și atacuri cibernetice pe întreg continentul”, citim în Kyiv Independent.

Citeste siCât de pregătită este Uniunea Europeană să răspundă războiului hibrid al Rusiei?

După cum observă ziarul austriac Der Standard, citat de Eurotopics,  „Rusia nu doar că îndreaptă cea mai periculoasă armă a sa spre frunțile noastre, dar a apăsat demult pe trăgaci.

«Coloana a cincea» a Moscovei pune pe același plan agresorii și victimele, alimentând temerile că o Rusie furioasă s-ar putea întoarce împotriva Berlinului și a Vienei dacă ar fi provocată în continuare. (...) Raționamentul din spatele acestui lucru este simplu: oamenii care se simt amenințați ar trebui să stea pe gânduri înainte de a trimite arme în Ucraina.”

Citeste siBerlinul acuză direct Rusia, vremea diplomației pare să fi trecut

Frankfurter Allgemeine Zeitung notează că „în timp ce pentru Putin războiul este un instrument politic, pentru germani acesta trebuie evitat cu orice preț.

Traumele provocate de cele două războaie mondiale și de regimul nazist sunt adânc înrădăcinate și modelează opinia publică și deciziile politice până în ziua de azi.

Germanii sunt doar într-o măsură moderată dispuși să pună mâna pe arme pentru a-și apăra națiunea. (...)

De asemenea, Putin își intensifică războiul hibrid pentru a determina partidele politice din Germania să ceară încetarea sprijinului pentru Ucraina. Și acest demers urmărește să alimenteze teama germanilor de război și să submineze spiritul lor de rezistență, deja limitat.” (Sursa. Eurotopics)

Citeste si”Ne-pacea”. Bun venit în noua realitate!

Dar ar trebui să vorbim despre un „război hibrid” între Rusia și Europa? Sau este vorba despre altceva? Este tema de gândire propusă de publicația franceză online L’Opinion.

Experții și oficialii preferă adesea să vorbească despre un „război din umbră” sau despre „acte ostile” pentru a descrie campania Moscovei împotriva aliaților Ucrainei.

Așadar, ar trebui să renunțăm cu totul la utilizarea termenului „hibrid”?

Da, susțin analiști în geopolitică în revista Le Grand Continent.

Ei pledează pentru adoptarea conceptului de „război politic”.

Acesta indică în mod explicit faptul că, într-adevăr, „sistemul democratic, fundamentele sale liberale și valorile progresiste sunt cele vizate în mod expres” de către Kremlin.

Curtea Constituțională a României a validat deciziile instanței referitoare la obligația statului de a plăti salarii și sporuri retroactive pentru magistrați. În total, se înțelege că România va trebui să achite de la buget aproximativ un miliard de euro, echivalentul în lei. Această plată imperativă, care are un termen fix de 10 zile și eventuale penalizări în care termenul nu se respectă, vine într-un moment în care bugetul de stat se află într-o situație complicată, iar guvernul nu poate emite ordonanțe care să rectifice execuția bugetară.

Nu are sens să vorbim despre saga juridică, în schimb este o întrebare legitimă: de unde vin aceste decizii judecătorești în favoarea magistraților care cumulate au ajuns la un miliard de euro?

Pentru a răspunde trebuie să ne întoarcem cu mult timp în urmă, respectiv în anul 2006. Atunci, guvernul Tăriceanu a stabilit un sistem de salarizare în justiție bazat pe un coeficient multiplicator aplicat la o valoare de referință numită VRS de 268 de lei.

În urmă cu două decenii, nu exista o lege de salarizare unitară, ci a apărut o ordonanță care a încercat să aplice un mecanism de salarizare logic pentru sistemul de justiție.

Problema a fost că, din motive neclare astăzi, valoarea de referință nu a fost aplicată unitar, adică magistrați cu aceeași funcție, grad și vechime au primit venituri salariale diferite.

De aici a plecat totul. Magistrații care au încasat mai puțini bani au dat statul în judecată și de-a lungul timpului au câștigat. Conform principiului aplicat și astăzi magistrații au primit prin hotărâre judecătorească veniturile salariale cu cinci ani în urmă și se înțelege că în multe cazuri la salariu s-au adăugat și sporurile.

În total, surse publice arată că magistrații au câștigat în instanță la câțiva ani de la ordonanța din anul 2006 aproximativ un miliard de euro, bani care au fost și plătiți eșalonat, pe parcursul mai multor ani.

În anul 2017, a început al doilea val al contestărilor în instanță. Atunci, exista deja celebra lege de salarizare unitară, care a majorat valoarea de referință a salariului magistraților cu 25% până la 484 de lei. Din nou, din cauze neclare, legislația se aplică diferențiat, adică în unele județe veniturile salariale au fost calculate de la valoarea de 484 lei, în alte județe s-a aplicat VRS la un nivel de 605 lei.

A fost cel mai bun motiv pe baza căruia s-a declanșat a doua campanie de recuperare a veniturilor salariale în instanță. Astfel, în anul 2023, după cinci ani de procese, magistrații au obținut sentința judecătorească favorabilă aplicării valorii de 605 lei pentru toți magistrații pe ultimii cinci ani.

În principiu, sumele datorate de buget în perioada 2018-2022 au fost de aproximativ 16 miliarde de lei, inclusiv penalități. Evident, calculele sunt aproximative, pentru că plata eșalonată a banilor obținuți prin hotărâri judecătorești, parțial, se poate suprapune.

Sunt oarecum surprinzătoare cifrele, respectiv nivelul atât de ridicat al sumelor câștigate pe baza hotărârilor judecătorești. Breasla magistraților este puțin numeroasă față de alte categorii de angajați bugetari, dar explicația constă în faptul că plățile trebuie făcute cu patru-cinci ani în urmă, iar veniturile salariale sunt mari, mult peste media pe țară.

Există și un raport al Curții de Conturi referitor la anul 2023 care constată haosul din salarizarea magistraților. Valoarea de referință sectorială s-a aplicat diferit și mai mult au fost plătite sporuri care au aruncat și mai mult în aer logica sistemului de salarizare.

Nu este clar dacă noul miliard de euro intră deja în calculele vechi sau sunt bani noi. Nici nu contează în cele din urmă. Mai important este că indiferent de argumentația juridică publicul larg vede un lucru simplu și anume că magistrații își dau singuri sentințe prin care statul trebuie să le plătească salarii mai mari și din urmă cu patru-cinci ani. Cine nu și-ar dori un astfel de tratament?

Sorin Grindeanu pune presiune pe PNL și UDMR să intre în guvernul Luca Niculescu alături de PSD si spune că partidul sau nu susține varianta de guvern tehnocrat. Liberalii transmit inca odata că nu vor redeveni partenerii social-democratilor intr-un executiv.

Proiectul își propune să trateze consumul de droguri mai degrabă „ca pe o problemă de sănătate”, decât o problemă de natură penală, în condițiile în care, spun inițiatorii, pedepsele cu închisoarea nu contribuie la descurajarea consumului. 

Manifestatiile au intrat deja în a treia săptămână. Premierul francez a promis că va aborda ceea ce a numit plângeri „legitime”.

Deci chiar dacă judecătorii ar stabili că acuzații sunt vinovați, aceștia nu mai pot fi trimiși la închisoare. În rechizitoriu, procurorii au vorbit despre o intervenţie disproporţionată împotriva manifestanţilor. S-au folosit sute de grenade lacrimogene, grenade acustice, cartuşe iritant-lacrimogene şi pulverizatoare cu substanţe chimice.