To welcome Autumn, an all time favourite poem by Romanian Legendary Poet Nichita Stanescu. The translation is my own.
Autumn has come, cover my heart with something
With the shadow of a tree or better with your shadow
I’m afraid I will never see you again, sometimes,
That I’ll grow wings sharpened all the way to the clouds
That you will hide inside a foreign eye
And with an absinthe leaf will close itself goodbye
So then I get closer to stones and get silent,
I take the words and drown them in the sea,
Whistle the moon and rise it and pretend it
**********************************************
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
To get in touch about the podcast, contact [email protected]