Radio România Reșița

Tânărul fotbalist Robert Burlacu-Luca, unul dintre cei mai talentați juniori ai Reșiței, va pune umărul la promovarea echipei de Liga a III-a Politehnica Timișoara! CSM Reșița și Poli au ajuns la un acord pentru împrumutul mijlocașului de 17 ani, înțelegerea fiind valabilă până în vară.

Mutarea a fost confirmată și pe pagina de facebook a clubului reșițean:

“Jucătorul nostru, Robert Burlacu-Luca, este împrumutat până în vară la Politehnica Timișoara unde, sub bagheta lui Dan Alexa, va încerca să aducă o altă echipă bănățeană în Liga 2! Mult succes, Robi!”, este mesajul grupării din Valea Domanului.

Clubul alb-violet și-a prezentat deja noul jucător:

“S-a născut la 9 iunie 2008, la Reșița. Ca poziționare în teren poate acoperi întreaga bandă stângă, de la postul de fundaș lateral până la rolul de aripă. A crescut la CSM Reșița, pentru care a evoluat în acest sezon în cinci meciuri din Liga 2 și și-a trecut în cont un assist. Are în total șapte meciuri jucate în eșalonul secund, toate pentru rossoneri. Bun venit la Timișoara, Robert!”

“Primele mele gânduri sunt să ne atingem obiectivul și să fim cât mai uniți. Asta e cel mai important. Sunt un jucător cu o viteză bună și cu rezistență. Abia aștept să joc pentru Poli. E normal să ne dorim promovarea”, a fost prima declarație a lui Robert Burlacu pentru Politehnica Timișoara.

sursa foto: sspolitehnica

Post-ul Robert Burlacu schimbă tricoul roș-negru cu cel alb-violet! Tânărul jucător al Reșiței, împrumutat la Poli Timișoara apare prima dată în Radio România Reșița.

În centrifuga vieții cotidiene, când simbolurile sunt adesea sufocate de zgomotul replicilor facile și de can-canul permanent al spațiului public, memoria colectivă pare să se estompeze. Și totuși, nostalgia adevărului rămâne vie: atunci când cei care spun adevărul devin tot mai puțini, mulțimea ajunge, inevitabil, să-i creadă pe ceilalți.

În acest context, reamintirea momentelor fundamentale ale istoriei naționale devine nu doar un exercițiu de memorie, ci un act de responsabilitate civică. Acum 167 de ani, la 24 ianuarie 1859, a avut loc actul politic care stă la baza României moderne: Unirea Țării Românești cu Moldova, cunoscută în istorie drept Mica Unire.

Unirea Principatelor Române a fost realizată de o generație politică și intelectuală formată în spiritul Revoluției de la 1848, animată de idealuri naționale și de o viziune modernă asupra statului. Din rândul acestor personalități care au făcut posibil marele proiect al Unirii pot fi evocați:

Această generație a înțeles că unitatea politică era singura cale prin care românii își puteau asigura viitorul și recunoașterea internațională.

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și a presupus unirea a două state distincte: Moldova și Țara Românească. Evenimentul este indisolubil legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor al ambelor Principate.

Între cele două momente, la 22 ianuarie 1859, lucrările Adunării de la București s-au desfășurat sub presiunea directă a zecilor de mii de oameni mobilizați de tinerii unioniști, adunați în fața clădirii unde se lua decizia istorică.

Într-o ședință decisivă organizată la Hotelul „Concordia”, liderii Partidei Naționale au hotărât să propună același candidat pentru ambele Principate. În dimineața zilei de 24 ianuarie, într-o ședință secretă, propunerea a fost acceptată în unanimitate, conservatorii fiind nevoiți să cedeze în fața voinței populare. Toate cele 64 de buletine de vot au purtat numele lui Alexandru Ioan Cuza.

Astfel se scria una dintre cele mai viguroase pagini ale istoriei românilor: începutul statului național unitar român.

„Mica Unire” din 1859 a reprezentat primul pas decisiv pe drumul care avea să ducă la Marea Unire din 1918. Prin propriile sale forțe, poporul român a reușit să-și realizeze Unirea și să pună bazele unui stat modern.

Alexandru Ioan Cuza sintetiza limpede această viziune:

„Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii: fără ei ne-am pierde în întuneric. Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o aștepta de atât de mult timp.”

La rândul său, Mihail Kogălniceanu avea să declare în anul 1862:

„Unirea națiunea a făcut-o.”

Ziua de 24 ianuarie s-a înscris definitiv în istoria României drept „Ziua renașterii naționale”. Iar peste ani, la proclamarea independenței statale, la 9 mai 1877, același Kogălniceanu afirma:

„Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare.”

Punând bazele României moderne, Unirea din anul de grație 1859 a reprezentat o etapă esențială în procesul unității naționale, a cărei desăvârșire avea să se împlinească în 1918.

„Unirea și unimea națională sunt bunuri mari, importante și însuflețitoare, care nu cer mai mult decât voința tare de a fi și a rămâne un singur popor.”
— Gheorghe Barițiu

Post-ul 24 ianuarie 1859 – actul fondator al României moderne apare prima dată în Radio România Reșița.

În spațiul online circulă, în aceste zile, un clip video manipulat sau generat cu ajutorul inteligenței artificiale, care sugerează în mod fals existența unui incident între un preot și un jandarm, petrecut în interiorul unei biserici.

Potrivit unei precizări oficiale transmise de Jandarmeria Română, imaginile respective nu surprind un eveniment real și nu corespund niciunei intervenții desfășurate de structurile de ordine publică. Instituția subliniază că materialul este unul înșelător, realizat cu scopul de a induce în eroare opinia publică.

Reprezentanții Jandarmeriei atrag atenția asupra riscurilor generate de distribuirea unor astfel de materiale false și solicită cetățenilor:

Astfel de materiale pot afecta grav încrederea publică, pot crea tensiuni artificiale între instituții și pot alimenta dezinformarea într-un context social deja sensibil.

Specialiștii avertizează că tehnologiile bazate pe inteligență artificială permit realizarea unor videoclipuri extrem de convingătoare, în care persoane publice sau simboluri ale autorității sunt prezentate în situații inexistente. În lipsa unei verificări riguroase a sursei, aceste clipuri pot fi ușor percepute ca reale.

Autoritățile reamintesc că orice incident real care ar implica structuri ale statului este comunicat transparent și oficial, prin canalele instituționale.

Pentru a combate dezinformarea, cetățenii sunt încurajați:

Instituțiile statului anunță că monitorizează fenomenul și vor lua măsurile legale necesare în cazul identificării unor campanii de manipulare sau dezinformare.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Atenționare publică: clip fals, manipulat cu inteligență artificială, distribuit în mediul online apare prima dată în Radio România Reșița.

24 ianuarie nu marchează doar dispariția unei granițe interne, ci nașterea statului român modern. Unirea Principatelor Române din 1859 a însemnat mai mult decât un act politic: a pus bazele unei economii funcționale, ale unor instituții moderne și ale primelor reforme structurale care aveau să schimbe definitiv parcursul țării.

Sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, România intra într-o etapă extrem de dificilă. Prioritatea absolută era sincronizarea economică a celor două Principate, Moldova și Țara Românească. La acel moment, economia era una preponderent agrară, comerțul se limita în mare parte la negustorie, iar industria se afla într-o fază incipientă, aproape de „gestație”.

După actul Unirii, modernizarea statului a devenit imperativă. În anul 1861, a fost realizată o reformă fiscală majoră, prin:

Prin aceste măsuri, la sfârșitul anului 1861, chiar înainte de unificarea administrativ-politică deplină, Principatele Unite Române dispuneau deja de un sistem fiscal modern, comparabil cu cel al statelor europene ale vremii.

Două dintre cele mai importante măsuri ale domniei lui Cuza au fost:

Deși reforma agrară nu a reprezentat o revoluție socială în sens deplin, conservatorii încercând să-și păstreze privilegiile, impactul său a fost major, deschizând drumul către o societate mai echilibrată și către recunoașterea drepturilor țăranilor.

La mijlocul secolului al XIX-lea, România era mai aproape de Evul Mediu decât de modernitate. Era nevoie urgentă de:

În acest context, au apărut legile de reorganizare administrativă, reglementări pentru construirea căilor ferate și norme care stimulau formarea unui corp de specialiști și experți în domenii economice esențiale.

Încă din 1859, economiștii vremii conștientizau rolul crucial al investițiilor într-o economie sănătoasă. Exista un capital intern, provenit din exportul de produse agricole, insuficient însă pentru nevoile statului. De aceea, autoritățile acordau o importanță deosebită și capitalului extern.

În 1865, a fost semnată concesiunea pentru construirea căii ferate București–Giurgiu, menită să lege capitala de Dunăre. În privința infrastructurii rutiere, un moment important l-a constituit contractarea, de către o casă engleză, a construirii a 19 poduri metalice, esențiale pentru circulație și comerț.

Un stat modern nu putea funcționa fără o monedă proprie. Dreptul de batere a monedei reprezenta un atribut fundamental al independenței statale.

Încă din 1859, Cuza și apropiații săi au început pregătirile pentru crearea unui sistem monetar național. Într-un document al Consiliului de Miniștri din 18 noiembrie 1859, apare pentru prima dată denumirea propusă pentru moneda românească: „romanat”, inspirată ca dimensiuni și greutate de francul francez.

În 1860, a fost elaborat un proiect de lege care prevedea baterea de monede din aur, argint și aramă. Inițiativa a fost însă blocată de puterile protectoare, în urma protestelor Imperiului Otoman.

Abia șapte ani mai târziu, la 22 aprilie 1867, la un an după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, este stabilită prin lege moneda națională a României – leul, un pas esențial spre consolidarea economiei moderne.

Deși reformele au fost dificile și uneori incomplete, Unirea Principatelor Române a creat cadrul necesar pentru:

24 ianuarie 1859 rămâne astfel nu doar o dată simbolică, ci punctul zero al României moderne, momentul din care statul român a început să funcționeze ca o entitate economică și politică coerentă, cu obiective clare de dezvoltare și modernizare.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Reformele lui Cuza. Impozitele, primul pas către modernizare apare prima dată în Radio România Reșița.

Moș Ion Roată, țăranul intrat în istorie și transformat în personaj literar de Ion Creangă, nu este doar o figură de poveste, ci o personalitate reală, cu un rol concret în înfăptuirea Unirii Principatelor Române. Deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, susținător ferm al Unirii și al reformei agrare, Ion Roată a fost una dintre vocile țărănimii într-un moment-cheie al istoriei românești.

Contrar imaginii literare, Ion Roată nu era un „moș” în sensul vârstei înaintate. La momentul alegerii sale ca deputat, în anul 1857, avea 50 de ani, era în putere, întreprinzător și curajos, un om respectat de comunitatea sa.

Ion Roată s-a născut în 1806, în comuna Câmpuri, din fostul județ Putna, într-o familie de țărani clăcași. Deși nu a avut acces la școală și nu știa să scrie, s-a remarcat prin inteligență practică, onestitate și curaj civic, calități care l-au recomandat drept reprezentant al semenilor săi.

Spunea lucrurilor pe nume, inclusiv boierilor, și nu se temea să-și apere punctul de vedere. Tocmai această verticalitate l-a propulsat în fruntea comunității.

La alegerile din 1857, Ion Roată a fost ales în unanimitate deputat al județului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei, forul care urma să decidă viitorul politic al Principatelor. Scopul său era clar:

Lucrările Divanului au durat trei luni, timp în care Ion Roată a participat la toate cele 31 de ședințe, demonstrând că nu este cu nimic mai prejos decât aleșii cu studii superioare.

Despre el, Ion Creangă scria:

„Moș Ion Roată… nu prea punea temeiu pe vorbele boierești și spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă.”

Ion Roată este amintit de Mihail Kogălniceanu ca participant la ședința decisivă din 7 octombrie 1857, când Divanul ad-hoc a votat propunerea pentru Unirea Principatelor. Atunci, deputatul țăranilor din Putna ar fi exclamat: „Noi nu știm a ura, dar Dumnezeu știe a îndura!”

Tot el a adus în Divan celebra „Propunere a deputaților săteni”, o jalbă care descria suferințele țărănimii și cerea împroprietărirea clăcașilor. Documentul, semnat în primul rând de Ion Roată, a provocat un adevărat scandal politic.

Atitudinea sa fermă împotriva boierimii i-a adus rapid represalii. După închiderea lucrărilor Divanului, Ion Roată a fost considerat de autorități „stricător al ordinii publice” și a fost arestat la Iași.
A fost eliberat doar pe chezășia județului și a sătenilor din Câmpuri, sub strictă supraveghere polițienească și cu interdicția de a se mai implica în activitatea politică.

Persecutat și hulit, a fost nevoit să-și părăsească satul natal și s-a mutat la Gura Văii, unde a continuat să lupte pentru aplicarea reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Ion Roată a fost numit în comisia pentru împroprietărirea clăcașilor și, în lipsa specialiștilor, a participat personal la împărțirea loturilor de pământ. Cu toate acestea, destinul său personal a rămas tragic.

După proclamarea Independenței României, la intervenția lui Mihail Kogălniceanu, Ion Roată a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la Unirea Principatelor.
Cu toate acestea, a murit sărac, în 1882, la vârsta de 76 de ani, fiind înmormântat la Gura Văii. Cu doi ani înainte de moarte, autoritățile recunoșteau oficial că ajunsese „în sapă de lemn”.

Ion Roată rămâne simbolul țăranului român lucid, demn și implicat, un om fără școală, dar cu un profund simț al dreptății. Fără oameni ca el, Unirea Principatelor nu ar fi fost doar mai dificilă, ci poate imposibilă. Este dovada că istoria nu se face doar în cancelarii, ci și prin curajul celor simpli, care au știut ce vor pentru ei și pentru țară.

Foto adevarul.ro

Post-ul Cine a fost, de fapt, Moș Ion Roată – țăranul care a contribuit decisiv la Unirea Principatelor Române apare prima dată în Radio România Reșița.

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a pus bazele statului român modern, a petrecut primele zile ale exilului său în Banat, după abdicarea forțată din februarie 1866. Drumul spre Germania, cu destinația finală Viena, a inclus popasuri la Coșava, Lugoj și Timișoara, locuri care păstrează și astăzi urme ale unui moment istoric cu puternică încărcătură simbolică.

Ales domn al Moldovei și al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a obținut recunoașterea internațională a statului unitar modern sub numele de România. După doar șapte ani de domnie, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a fost obligat să abdice și să părăsească țara. Avea 46 de ani și lăsa în urmă un stat aflat într-un amplu proces de modernizare.

Potrivit istoricilor, Cuza a plecat „cu conștiința datoriei împlinite”. După un scurt popas la Brașov, la hanul Cerbul de Aur, a pornit spre vest, traversând Banatul.

În 5 martie 1866, Cuza și suita sa ajung în satul Coșava, aflat la aproximativ 40 de kilometri de Lugoj, chiar la granița dintre Banat și Ardeal. Aici a înnoptat la hanul Poștei, fiind găzduit de magistrul Alexandru Levai.

Istoricul Dumitru Tomoni, profesor la Liceul Teoretic „Traian Vuia” din Făget, a explicat că fostul domnitor a fost ospătat, iar apoi a ieșit pe uliță pentru a sta de vorbă cu localnicii. Demersurile sale au dus, în 5 martie 1999, la amplasarea unei plăci memoriale pe clădirea unde a funcționat hanul, marcând astfel trecerea lui Cuza prin Coșava.

A doua zi, Cuza și-a continuat drumul spre Făget, iar seara a ajuns la Lugoj, unde a înnoptat la hanul „La Păunul de Aur”, potrivit relatărilor din Gazeta Transilvană din 1866.

Deși vremea era ploioasă, fostul domnitor a fost întâmpinat de o mulțime numeroasă. Printre cei prezenți s-au aflat fruntașii bănățeni Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș, tatăl renumitului medic Victor Babeș.

În anii ’80, o placă memorială a fost amplasată pe o clădire din centrul Lugojului, unde se credea inițial că ar fi stat Cuza. Cercetările ulterioare au demonstrat însă că adevăratul han se afla pe drumul Orșovei. Istoricul Oliviu Gaidoș a identificat clădirea, care păstrează și astăzi aspectul unui han, dar care, din păcate, nu este marcată cu o placă memorială.

Din Lugoj, Cuza a plecat în jurul orei 11:00 și a ajuns la Timișoara în jurul orei 15:30. Alegerea orașului nu a fost întâmplătoare. În 7 și 8 martie 1866, Cuza s-a cazat la elegantul hotel „Der Trompeter”, unul dintre cele mai renumite hoteluri ale Timișoarei de odinioară.

Istoricul Ioan Hațegan explică faptul că Timișoara Nord era, la acea vreme, cea mai estică gară a Europei conectată direct cu Viena, prin Buda și Szeged. Astfel, era cea mai rapidă cale de a părăsi Imperiul și de a continua drumul exilului. De aici, Cuza a plecat cu trenul spre Viena, însoțit de soție, cei doi copii și ajutanții săi.

Popasurile lui Alexandru Ioan Cuza la Coșava, Lugoj și Timișoara reprezintă primele pagini ale exilului celui care a schimbat definitiv destinul României. Banatul rămâne astfel un martor discret, dar esențial, al unui moment de răscruce din istoria modernă a statului român.

Foto: Redesteptarea/colectie Cristian Ghinea

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Alexandru Ioan Cuza și primele zile de exil în Banat. Popasuri istorice la Coșava, Lugoj și Timișoara apare prima dată în Radio România Reșița.

Vacanța mobilă din februarie 2026 va fi organizată diferențiat, la nivel județean, potrivit Ministerului Educației și Cercetării. Conform datelor oficiale, trei județe au ales vacanța în perioada 9–15 februarie 2026, 22 de județe au stabilit vacanța între 16–22 februarie 2026, iar restul județelor, inclusiv municipiul București, au optat pentru intervalul 23 februarie – 1 martie 2026.

Harta vacanțelor a fost reluată într-o postare publică pe Facebook de Ministerul Educației și Cercetării miercuri, 21 ianuarie 2026, cu aproximativ două săptămâni înainte de debutul vacanței de schi.

Cursurile anului școlar 2025–2026 au început la 8 septembrie 2025 și se vor încheia la 19 iunie 2026. Săptămâna de vacanță mobilă, decisă la nivelul inspectoratelor școlare județene și al municipiului București, este programată în intervalul 9 februarie – 1 martie 2026. Decizia privind perioada exactă a fost luată de inspectorate până la 1 aprilie 2025, în urma consultărilor cu elevii, părinții și cadrele didactice.

Anul școlar este organizat în cinci module de cursuri:

Elevii vor avea următoarele intervale de vacanță:

Anul școlar 2025–2026 are o durată de 36 de săptămâni de cursuri, desfășurate între 1 septembrie 2025 și 31 august 2026, conform OMEC nr. 3.463.

Prin excepție:

Programele naționale „Școala altfel” și „Săptămâna verde” se vor desfășura în perioada 8 septembrie 2025 – 3 aprilie 2026, în intervale de câte 5 zile consecutive lucrătoare, planificate de fiecare unitate de învățământ. Cele două programe trebuie organizate în module diferite.

Școlile au avut termen până la 1 aprilie 2025 pentru a anunța elevii și părinții atât perioada aleasă pentru vacanța mobilă din februarie 2026, cât și calendarul programelor „Școala altfel” și „Săptămâna verde”.

În cazul învățământului liceal – filiera tehnologică și al învățământului profesional, în perioadele dedicate celor două programe se organizează și activități de instruire practică, în concordanță cu obiectivele educaționale stabilite.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Harta vacanței de schi 2026: Când este programată vacanța din februarie, pe fiecare județ în parte apare prima dată în Radio România Reșița.

Președintele României, Nicușor Dan, va participa sâmbătă, 24 ianuarie, la manifestările dedicate Zilei Unirii Principatelor Române, fiind prezent la Focșani și Iași, în timp ce premierul Ilie Bolojan va lua parte la ceremonia organizată la București.

Potrivit programului anunțat de Administrația Prezidențială, în prima parte a zilei, șeful statului va efectua o vizită la Colegiul Național „Unirea” din Focșani, instituție de învățământ care marchează 160 de ani de existență. Cu acest prilej, președintele Nicușor Dan va decora colegiul, în semn de recunoaștere a rolului său în educația și formarea generațiilor de elevi.

De la ora 11:00, președintele va participa la manifestările oficiale dedicate Zilei Unirii Principatelor Române, organizate în Piața Unirii din Focșani, oraș cu o puternică semnificație istorică pentru actul Unirii din 1859.

Ulterior, șeful statului se va deplasa la Iași, unde va fi prezent la ceremonia organizată în Piața Unirii, loc simbolic al alegerii, la 5 ianuarie 1859, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în fruntea Moldovei.

În același timp, premierul Ilie Bolojan va participa la București, de la ora 10:00, la ceremonia militară și religioasă organizată cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române. Evenimentul va avea loc la monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, amplasat pe Aleea Dealul Patriarhiei, potrivit informațiilor transmise de Biroul de presă al Executivului.

Ziua de 24 ianuarie marchează Unirea Principatelor Române din 1859, moment esențial în istoria României, care a pus bazele statului român modern și a deschis drumul către independență și Marea Unire din 1918.

Post-ul 24 ianuarie – Președintele Nicușor Dan, prezent la Focșani și Iași; premierul Ilie Bolojan participă la ceremonia de la București apare prima dată în Radio România Reșița.

Ministerul Apărării Naționale, în parteneriat cu autoritățile locale și instituțiile bisericești, organizează sâmbătă ceremonii militare și religioase dedicate împlinirii a 167 de ani de la Unirea Principatelor Române, moment fondator al statului român modern.

Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Române, manifestările centrale vor debuta la ora 9:30, la Catedrala Patriarhală din București, unde va fi săvârșită Sfânta Liturghie. În cadrul slujbei vor fi pomeniți domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mitropoliții Nifon Rusăilă al Țării Românești și Sofronie Miclescu al Moldovei, precum și toți făuritorii Unirii din 1859.

De la ora 10:00, la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Dealul Patriarhiei, va avea loc o ceremonie militară de depuneri de coroane și jerbe de flori. Programul va continua la ora 11:00 cu oficierea slujbei de Te Deum, urmată de cuvântul ierarhului slujitor.

La Focșani, oraș-simbol al Unirii Principatelor, manifestările sunt programate de la ora 11:00, în Piața Unirii, și vor include o ceremonie militară și religioasă, precum și un moment artistic dedicat semnificației istorice a zilei de 24 ianuarie.

La Iași, ceremonia militară și religioasă va avea loc la Monumentul lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii, începând cu ora 15:00, în prezența autorităților locale, a reprezentanților Armatei și a publicului.

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din 1859, cunoscută în istorie drept Mica Unire. Realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Unirea a fost expresia unei voințe politice comune a liderilor din Moldova și Țara Românească și a reprezentat primul pas decisiv în crearea statului român modern.

Data de 24 ianuarie 1859 marchează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza la București ca domnitor al Țării Românești, după ce, la 5 ianuarie, fusese ales domnitor al Moldovei la Iași. Acest act a împlinit aspirațiile naționale ale revoluționarilor de la 1848, care considerau Unirea Principatelor „cheia de boltă fără de care s-ar prăbuși întreg idealul național”.

Despre Unirea din 1859, Mihail Kogălniceanu afirma că este „actul întregii națiuni române”. Importanța acestui moment a fost confirmată de recunoașterea internațională a Unirii și de reformele adoptate în anii următori, care au condus la obținerea independenței României în anii 1877–1878 și, în final, la Marea Unire din 1918.

În egală măsură, 24 ianuarie 1859 rămâne primul pas făcut de națiunea română pe drumul modernității, statalității și integrării europene, un reper istoric celebrat anual prin ceremonii solemne în întreaga țară.

Agerpres

Post-ul 24 ianuarie – Ceremonii militare și religioase în garnizoanele din țară, de Ziua Unirii Principatelor Române apare prima dată în Radio România Reșița.

Născută în 1828 la moșia părinților, ca unic copil și una dintre cele mai bogate moștenitoare din Moldova a logofătului Costache Conachi şi a Smarandei, care mai avea un fiu dintr-o căsătorie anterioară, pe Costache Negri, Ecaterina Conachi a fost alintată de mică, spunându-i-se Cocuța. Rămas văduv când Cocuța avea patru ani, Costache Conachi s-a ocupat singur de educaţia şi creşterea fiicei, dar și de viitorul acesteia.

La cununia din biserica de la Ţigăneşti, unde logofătul Costache îşi avea moşia şi conacul, a asistat şi domnitorul Mihai Sturdza.

Însă, înalta societate din Moldova a fost scandalizată de aranjament. Vasile Alecsandri a scris poezia „Tzélébiade”, în care îl ridiculiza pe ginerică, al cărui tata, Ştefan Vogoride, un grec împământenit nu cu multă vreme în urmă, nutrea pentru fiul său visuri de mărire. La dorința logofătului care nu avea alt moștenitor, noua familie şi-a luat şi numele de Conachi, pentru a-l duce mai departe.

Cum bănuiau cei care criticaseră căsătoria, Nicolae Vogoride s-a dovedita un tip grosolan, care își dorea averea lui Costache Conachi. Ba, mai mult, după moartea logofătului, Cocuța a afăcut imensa greșeală a a-i da soţului ei, Nicolae Conachi Vogoride, o împuternicire pentru administrarea întregii averi pe care ea o moştenise.

Ajuns caimacam al Moldovei după moartea subită a lui Theodor Balș, Vogoride primise asigurări de la otomani și austricei că, dacă împiedică unirea Principatelor Române va fi căftănit domnitor.

Însă, Cocuța era, ca și fratele său de mamă, Costache Negri, unionistă înflăcărată.

Pusă în situaţia de a alege între a deveni prima doamnă a Moldovei şi simțămintele sale patriotice, s-a retras la moşia de la Ţigăneşti, unde a transformat conacul lăsat de tatăl ei într-un avanpost al luptei împotriva nelegiuirilor caimacamului Nicolae Conachi Vogoride. A devenit extrem de activă în tabăra unioniştilor, alături de fratele ei Costache Negri, de viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, care se bănuia că-i era amant, de Mihail Kogălniceanu, Alecsandri şi Alexandru Moruzi.

Când Vogoride a falsificat votul pro-unire al adunării ad-hoc, Cocuța Conachi i-a sustras corespondenţa secretă cu Înalta Poartă şi Imperiul Habsburgic. Astfel, tabăra unionistă a avut dovada complotului prin care partida unionistă trebuia să piardă alegerile din Moldova. Erau două categorii de scrisori. În unele Vogoride era sfătuit cum să obstrucţioneze unirea şi în altele i se aduceau felicitări pentru falsificarea voturilor.

Una peste alta, dovezile desprinse din scrisori erau de necontestat. Cocuţa a înmânat prada lui C. Negri şi lui D. Rallet. Aceştia le-au înmânat ambasadorului Franţei la Bucureşti, iar  el le-a expediat la Bruxelles, la revista „L’Etoile de Danube”, unde au fost imediat publicate.

Ziarele occidentale au luat foc, scrisorile fiind preluate instantaneu în presa pariziană, londoneză, prusacă etc. Diplomaţii moldoveni s-au năpustit la Paris. Marele prieten al românilor era Napoleon al III-lea. El s-a oferit şi de această dată să ajute. Cheia era însă la Istanbul, dar împăratul nu avea acces acolo. A invitat-o pe Regina Victoria a Angliei la o întrevere. S-au întâlnit la Osborne. Lucrurile erau clare. Dovezile nu puteau fi contestate. Regina a intervenit, cu succes la sultan. Acesta a dispus repetarea testului electoral, sub stricta supraveghere a Puterilor Garante. Noul scrutin , desfăşurat la 22 septembrie 1857 a fost concludent. Două-trei voturi împotrivă. Rezultatul nu a mai putut fi măsluit. Noii aleşi au fost sărbătoriţi „cu muzică militară.  Pe uliţe, oraşul era luminat ca ziua”. N. Vogoride a luat, după un an, drumul pribegiei. Bătăliile viitoare din 5  şi 24 ianuarie 1859 aveau drum liber.

După Unire, Cocuța Conachi l-a părăsit pe Nicolae Vogoride, cu care a avut patru copii, şi a călătorit prin Europa.

În 1864, s-a recăsătorit la Roma cu prințul Emanuele Ruspoli⁠, cu care a avut cinci copii. Alături de Emanuele, care a devenit unul dintre apropiaţii regelui italian Vittorio Emanuele II, a militat, cum făcuse și în Principate, pentru unirea Italiei.

Românca, fără de care Mica Unire ar fi fost stopată, a murit la Genova în februarie 1870, răpusă de malarie și a fost înmormântată, conform dorinței sale, la moșia familiei de la Țigănești, județul Galați. Avea doar 41 de ani.

Dorinţa i-a fost îndeplinită. În tradiţia orală a satului  se păstrează opinia că stăpâna lor ar fi murit în preajma conacului, în urma unei căzături de pe cal. Există chiar o movilă care poartă numele Cocuţei şi unde, spune legenda,  ar fi avut loc accidentul.

Din păcate, Cocuţa Conachi n-a primit niciodată cuvenitele onoruri pentru contribuţia ei fundamentală al Unirea Principatelor. „În altă ţară cu sentimentul recunoştinţei, cultivat prin tradiţie, fapta Cocuţei Vogoride ar fi fost eternizată, dacă nu printr-un monument, cel puţin printr-o placă comemorativă. Şi cu ea s-ar fi mândrit femeia româncă”, spunea în anul 1927 istoricul Gh.N. Munteanu, citat de Ioan Brezeau în volumul menţionat mai înainte.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Eroina Unirii de la 1859 – Ecaterina Conachi apare prima dată în Radio România Reșița.