
Sign up to save your podcasts
Or


Sunt puține orașe din România în care alegerile vin anul acesta cu o competiție reală. Locuri în care primarul în funcție e luat la întrebări pe stradă și se simte obligat să răspundă. Pentru că oamenii știu că votul lor e important. Timișoara are șansa asta.
Dincolo de calcule politice și de sondaje, Timișoara face din nou, un pas înaintea altor mari orașe – testează, în premieră, dacă un om politic născut și educat în afara României poate să ajungă primar. Fenomenul electoral Dominic Fritz se întâlnește aici cu un conservatorism al alegătorului român mulțumit de Nicolae Robu, primar pe care îl știe.
După Iași, mergem azi la Timișoara. Să înțelegem cum reușește un oraș să-și țină politicienii cu respirația tăiată, dar și ce îi lipsește. Și, peste toate, dacă-i o întâmplare că de aici s-a zgâlțâit, în România, comunismul. Pentru că Timișoara de astăzi e greu de descifrat fără o incursiune în trecutul ei recent, dominat de muzica rock și de furia împotriva sistemului. Ne poartă prin Timișoara de atunci și de acum poetul Robert Șerban, scriitorul Mircea Mihăieș, universitarul Vasile Popovici și actorul Ovidiu Mihăiță.
On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania.
În mai puțin de o lună, vor fi alegeri locale. Dar câți dintre noi simt că au cu adevărat de făcut o alegere? Acolo unde politicienii au decis să vadă mase electorale, noi, jurnaliștii, alegem să vedem oameni. Și, acolo unde politica locală împarte metropolele în parcele imobiliare, noi alegem să căutăm personaje și întâmplări.
În startul noului sezon al podcastului On the Record am hotărât să mergem în marile orașe ale României, să trecem dincolo de zgomotul electoral și să înțelegem cum s-au transformat Iașul, Timișoara, Clujul și Bucureștiul în ultimii 30 de ani.
Pornim de la Iași, un oraș îngropat multă vreme în stereotipuri și în care nu ajunge nici acum decât o autostradă desenată pe hârtie. Am hoinărit pe străzi și prin istoria recentă a orașului împreună cu: scriitorii Florin Lăzărescu și Liviu Antonesei, profesorul Alexandru Călinescu și ziaristul Toni Hrițac.
După trei ani de existență, reporterii Recorder deschid ușa redacției și vorbesc despre cum a apărut ideea unui titlu de presă ieșit din tipare și cum s-a transformat această idee pe parcurs.
Un autoportret audio rostit cu sinceritate de oamenii de la Recorder și ilustrat cu imagini și sunete din viața redacției. O declarație de dragoste pentru jurnalism spusă pe 11 voci.
Două luni de relaxare și de incoerență au fost de-ajuns ca România să treacă de la 16.000 la 50.000 de bolnavi de COVID-19. Scenarii cu mii de oameni în spitale și sute în stare gravă, rostite cu teamă în martie, par acum cuvinte profetice.
Pandemia ne arată România, așa cum e. Cu Direcții de Sănătate Publică prăbușite, în care datele se culeg cu pixul în mână, dar care refuză să angajeze absolvenți de Sănătate Publică. Cu un Minister al Sănătății sufocat de funcționari depășiți. Cu secretari de stat care iau spitalele la pas să numere paturi de Terapie Intensivă până ies la socoteală. Cu medici furioși și obosiți, atâția câți au mai rămas. Și, deasupra tuturor, cu politicieni mai îngrijorați de viitorul lor politic și de timingul alegerilor decât de gestionarea pandemiei.
Ne îndreptăm din nou spre izolarea forțată, în ciuda optimismului politic? Are România instituțiile, oamenii și forța să oprească valul de recorduri negative? Explică Răzvan Cherecheș, profesor de Sănătate Publică și Directorul Centrului pentru Politici de Sănătate de la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca.
Pe 24 iulie 2019, o fată de 15 ani dispărea dintr-un sat din Oltenia și, brusc, întreaga țară descoperea lipsa de interes și de pricepere a autorităților atunci când un copil este în pericol.
Șocul acelui moment a umplut ecranele și piețele publice de promisiuni. Politicienii ne-au spus că vor fi pedepse mai mari pentru agresori și mecanisme noi de localizare a copiilor dispăruți. Iar noi, ceilalți, ne-am promis că nu vom mai întoarce capul cu indiferență.
Azi, în România, sunt 222 de copii despre care nu se știe nimic și alții - poate zeci, poate sute - pe care poliția nici măcar nu-i mai caută.
Un stat e puternic câtă vreme cetățenii lui cred în el. Iar la mijloc e întotdeauna o sumă de tranzacții imaginare: respect pentru reguli contra justiție, taxe contra siguranță. Câtă siguranță e azi în România? Unde ajung copiii dispăruți când supraviețuiesc și cât se străduiește statul să afle despre ei? Ce s-a schimbat după “Caracal”?
Ne răspunde Adriana Oprea, reporter la “Libertatea” și jurnalistul care face de 15 ani campanii de presă pentru găsirea copiilor dispăruți.
🎙Podcastul „On the record“ este susținut de Banca Transilvania
🎧 Nu uitați să vă abonați pentru a nu rata episoadele următoare:
Spotify: 📷https://spoti.fi/2HIjdT4
Catastrofic vorbind, România se simte, zilele acestea, cum nu se poate mai bine. Cât numărul bolnavilor de COVID crește de la o săptămână la alta, negaționiștii se înmulțesc și ei. Și, în timp ce unii hulesc Curtea Constituțională pentru că i-a scos pe bolnavi din spitale, alții strigă „Jos Guvernul” pentru că impune restricții. Cine nu manifestează îi învinuiește pe cei care o fac. Ne unesc nervozitatea, înjurătura și furia.
Democrațiile vin, între altele, cu avantajul că tensiunile sociale sunt, din timp în timp, reglate de alegeri. Dar se mai pot face, oare, alegeri în toamnă în fața estimărilor guvernamentale a peste 1.000 de cazuri diagnosticate în fiecare zi, în luna august?
Am survolat România încordată - pentru a înțelege furtuna socială prin care trecem și efectele ei politice, în preajma alegerilor - cu sociologul Barbu Mateescu, specializat în sociologie politică la Universitatea din Pennsylvania.
On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify
Mii de copii intră în fiecare zi pe rețelele de socializare și găsesc, involuntar, clipuri care îi încurajează să încerce aparatele lucioase care încălzesc tutunul. Vloggerii le vorbesc adolescenților pe limba lor, iar comercianții îi hipnotizează cu promoții.
Ne-am întors de unde am plecat: în România sunt diagnosticate, în fiecare zi, la fel de multe cazuri noi de COVID 19 ca în vârful stării de urgență. Dar gândul la vacanță învinge, de multe ori, statisticile alarmante.
După primul weekend aglomerat la mare și pe Valea Prahovei, Guvernul a amânat redeschiderea restaurantelor și îi amenință cu închiderea pe proprietarii de terase și de hoteluri care nu iau măsuri de siguranță. Nici vacanțele plătite deja, în Grecia și în Bulgaria, nu sunt cu mult mai sigure. Sezonul turistic s-a redeschis, oficial, de o lună. Dar singura certitudine rămâne, deocamdată, incertitudinea.
Încercăm să înțelegem cum se planifică o vacanță în siguranță și dacă s-a schimbat în vreun fel turismul românesc în pandemie, într-o discuție cu Răzvan Pascu, consultant în marketing turistic și călător „profesionist”.
Un an școlar compromis se încheie cu aplauze. Evaluarea Națională de la finalul gimnaziului a adus, statistic, cea mai mare rată de succes din ultimii ani. În Ministerul Educației nu mai stă nimeni să socotească de ce între copiii din sate și cei de la orașe e o prăpastie care se adâncește, deși evaluările lor, la fiecare doi ani, ar fi trebuit să corecteze aceste discrepanțe. Fotografia promoției 2020 apare în ramă cu fețele răzuite a 30.000 de copii. Sunt cei care începeau școala acum opt ani, dar care n-au ajuns să dea examenul final. Despre ei, statul nu mai știe nimic. Ce ar trebui făcut urgent pentru a recupera materia pierdută în ultimele luni? Unde greșesc de ani buni profesorii și ce erori fac părinții cu aceste generații? Mircea Miclea, psiholog, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației, explică de ce examenele cu exigențe reduse nu fac decât să creeze iluzia cunoașterii și, în final, societăți fragile, cu indivizi ușor de manipulat.