Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Ce fel de poezii sunt incluse  în volumul 𝘍𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘦𝘳𝘴, o antologie despre care s-ar putea spune că este scrisă „la patru mâini”? Prin ce se deosebesc aceste poeme de creațiile mai bine cunoscute ale lui Ion Pillat? Ce anume a emoționat-o pe cercetătoarea Carmen Brăgaru în apropierea unui asemenea patrimoniu spiritual?  Cât de important este discursul vizual (acuarele, manuscrise, fotografii de familie) care-l însoțește pe cel poetic, sporindu-i forța de sugestie? Ce tip de memorie este păstrată în aceste versuri, eliberând din arcanele trecutului voci, chipuri și reverii ale celor de altădată? Oare o făptură atât de fragilă precum poezia ne mai poate oferi astăzi un refugiu spiritual? În jurul unor întrebări inspirate de recenta apariție a volumului 𝘍𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘦𝘳𝘴 de Ion Pillat, dialogul dintre Carmen Brăgaru, cercetătoare în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează cu subtilitate miracolul plămădirii arhitecturii textuale, grație căruia această superbă sculptură poetică i-a strâns în jurul ei, precum o masă a umbrelor, pe toți membrii familiei scriitorului.

0:00 Intro

0:14 Skip Intro

11:36 „Mi-am amintit la un moment dat că exista în arhiva familiei un manuscris în care Dinu Pillat alesese un număr de poezii – 24 la număr, nici mai mult, nici mai puțin – din aproape întreaga operă a tatălui lui. Și asta se întâmpla în 1940.”

21:40 „De la aceste două manuscrise, așezându-le, selectându-le, am ajuns să ne gândim la o absență importantă: a Mariei Pillat. De ce? În ambele manuscrise ale copiilor existau cel puțin două poezii, la amândoi – 𝘚𝘤𝘳𝘪𝘴𝘰𝘢𝘳𝘦, de exemplu, care este dedicată, este o scrisoare în versuri trimisă de Ion Pillat și prinsă în 𝘊𝘢𝘪𝘦𝘵𝘶𝘭 𝘷𝘦𝘳𝘥𝘦...”

33:01 „Umblând pe manuscrise – eu mereu am venit cu acest contrapunct al istoricului literar care caută întotdeauna în lucrurile lăsate de autor –, am descoperit o poezie de Ion Pillat (ea nu este inedită, dar nu e cunoscută) în volumul 𝘚𝘢𝘵𝘶𝘭 𝘮𝘦𝘶, în volumul pe care l-a publicat în 1925...”

43:50 „Sunt aceste acuarele superbe ale Mariei Pillat-Brateș. Până să-l cunoască pe Ion Pillat și să se căsătorească cu el, a semnat I. Brateș, ca să nu fie discutată, ca multe alte femei din epocă – și nu numai de la noi –, semnând neutru, să pară un bărbat.”