Reziliența prin cultură. Stéphane Courtois - ISTORIE ȘI MEMORIE: DOUĂ DEMERSURI FUNDAMENTALE ÎNTR-O LUME ÎN SCHIMBARE
 
Este criza sinonimă cu lumea noastră de astăzi? Cum au avut de suferit relațiile internaționale după căderea Uniunii Sovietice? Cum a ajuns Rusia să revină la calea autocratică, la jumătatea anilor '90? Sunt pregătite elitele occidentale pentru jocul manipulativ al Rusiei? Cum putem opri răspândirea minciunilor în spațiul public? Rețelele sociale sunt aliații istoriei sau ai pseudoistoriei, ai democrației sau autocrației? De ce curentul Woke reprezintă o subminare a fundamentelor civilizației occidentale? Cum se raportează un istoric la o lume „post-adevăr”? Pe firul acestor întrebări, dialogul dintre Stéphane Courtois, specialist renumit în comunismul francez și internațional, coordonatorul Cărții negre a comunismului, și Cristian Pătrășconiu, publicist și eseist, dovedește încă o dată importanța pe care o justă diagnoză a trecutului o are pentru înțelegerea focarelor de criză ale timpului prezent. (Traducere subtitrări: Evelina Crăciun)
 
0:00 Intro
 
00:05:53 Odată cu atacul asupra Capitoliului de acum 4 ani, lucrurile au început să se schimbe. Un eveniment fără precedent în Statele Unite, în care democrația a fost atacată direct, iar Trump nu și-a recunoscut niciodată înfrângerea la alegerile prezidențiale din 2000.
 
00:11:29 Toate teoriile care ajung acum la noi de la universitățile americane și care au fost difuzate pe scară largă de mass-media în Franța și pretutindeni sunt teorii care vizează foarte clar să distrugă aceste valori [creștine] care stau la baza civilizației noastre.
 
00:18:36 Putin nu putea recunoaște că regimul pe care era gata să îl apere prin orice mijloace era de-a dreptul putred.
 
00:25:03 [...] acțiunile lui Putin reflectă o întreagă ideologie, un model strategic complex și totalitatea metodelor folosite de KGB, de când a luat naștere CEKA, la 20 decembrie 1917.
 
00:33 Avem o mare problemă referitoare la adevăr. Nu mai există niciun mijloc de sancționare a minciunilor publice, ceea ce este o problemă uriașă pentru orice democrație.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cum se explică faptul că majoritatea celor care operează cu forța cuvintelor, săvârșind ritualuri magice, sunt femei? Lumea modernă a ieșit oare de sub orizontul magiei sau aceasta rămâne totuși o prezență care, deși marginală, încă mai contează pentru anumiți oameni? Ce fel de cunoaștere se păstrează prin intermediul cuvintelor magice? Sunt ele specifice doar regiunii noastre sau le regăsim și în alte spații culturale? Care sunt cele mai frumoase formule magice? Dar cele mai dure, preconizând efecte cu adevărat dramatice? În ce rezidă farmecul muzical și încărcătura semantică cu totul aparte a limbii descântecelor românești? Pe firul unor întrebări revelatoare inspirate de apariția volumului 𝘊𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘨𝘪𝘤𝘦, dialogul dintre Sanda Golopenția, professor emerita la Universitatea Brown, renumită specialistă în lingvistică, semiotică, sociologie și antropologie culturală, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o fascinantă incursiune în universul unor ritualuri grave și solemne, desfășurate într-un regim al confidențialității, în miezul cărora se regăsește un fond lingvistic arhaic ce pune în lumină o gândire și o viziune de tip magic asupra lumii.
8:15 „Acțiunea magică se efectuează în primul rând pentru sănătatea oamenilor, în situații-limită, când sănătatea este grav amenințată. Apoi se efectuează pentru succesul, pentru izbânda în dragoste. Aici există o gamă întreagă…”
14:40 „Se vede faptul că omul se vindecă sau că vrea să se vindece. Altceva nu se vede. Se vede însă descântătoarea, se aud cuvintele ei. Ea face o serie de gesturi. Trebuie să subliniez faptul că gesturile descântătoarelor sunt de multe ori neobișnuite.”
22:45 „După aceea, sunt cuvinte magice care denumesc plante folosite în magie, animalele care acționează magic; de exemplu, broasca transportă la locuința celui vizat substanțe malefice, din cauza descântecelor de ură, pentru că există și asemenea descântece.”
30:22 „Există și descântece pentru succesul la proces, care sunt o formă modernă de descântat, mai nouă decât descântecele de sănătate sau de dragoste, dar existentă și încă bine prinsă la Cornova, în Basarabia, în 1931, când s-au dus echipele gustiene acolo.”

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
S-ar putea spune despre comunism că este mai ușor de transmis oamenilor decât alte narațiuni ideologice? De ce anume o parte a elitei intelectuale, inclusiv din țările occidentale puternic industrializate, s-a simțit atrasă de ideea comunistă? Au fost oare comuniștii niște buni comunicatori sau mai degrabă abili manipulatori? Cum a devenit comunismul un proiect eșuat de modernizare a societății? Care sunt rădăcinile comune ale nazismului și comunismului, ca variante ale aceleiași încercări utopice de a lua sub control societatea? Sub ce forme reînvie astăzi stalinismul? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Dumitru Borțun, profesor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București (SNSPA), și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o pasionantă și densă reflecție asupra unor problematici majore pe care această lucrare le investighează în efortul de restituire a memoriei sociale cu privire la cutremurătoarea experiență a fracturii comuniste din istoria recentă a României.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
11:24 „Aici trebuie să facem o distincție între comunismul teoretic și comunismul practic. Stéphane Courtois introduce o altă distincție, foarte apropiată de distincția mea: comunismul ideal și comunismul real. Cel ideal ține de un proiect de societate care, oricum am lua-o, nu putem să nu recunoaștem că face parte din galeria umanismului laic.”
22:19 „Avem două cărți fundamentale, care ar merita citite de către cei care ne urmăresc: Raymond Aron, 𝘖𝘱𝘪𝘶𝘭 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘦𝘤𝘵𝘶𝘢𝘭𝘪𝘭𝘰𝘳, și Czesław Miłosz, 𝘎â𝘯𝘥𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘢𝘱𝘵𝘪𝘷ă. [...] Sunt două cărți în care se fac analize pe spețe, pe cazuri concrete…”
31:11 „În momentul în care a semnat, Molotov, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, s-a ridicat și a spus, în prezența lui Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei naziste: «De fapt, comunismul și nazismul sunt două pătlăgele – nazismul e o pătlăgea verde, iar comunismul o pătlăgea roșie».”
40:05 „Ei au avut școala lingvistică de la Leningrad – narativitatea, teoria narativității –, cu Vladimir Propp și alți mari gânditori care au pus bazele unei teorii a comunicării extraordinar de bune, poate mai bune decât a americanilor. Americanii fac și ei manipulare, de dimineața până seara, de la o coastă la alta a Americii…”
50:10 „La 1200, aveai consilii comunale la Verona, la Genova, la Padova și la Veneția. Discutau probleme de interes general, participau acolo cavalerii (𝘪 𝘤𝘢𝘷𝘢𝘭𝘪𝘦𝘳𝘪) și ceilalți (𝘪 𝘱𝘰𝘱𝘰𝘭𝘢𝘳𝘪), adică burghezia în formare. Discutau, votau, luau decizia și era obligatorie pentru toți membrii cetății. Acesta e un exercițiu democratic și comunitar de 800 de ani.”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Ce amintiri păstrează filosoful Mihai Maci din anii comunismului? Dar din zilele Revoluției Române, îndeosebi din perioada 17-22 decembrie 1989? Cum se raportau oamenii la regimul politic ceaușist și la ideologia difuzată prin diferitele canale de propagandă oficială? În ce fel au persistat, după 1990, reflexele întipărite în deceniile de totalitarism, în urma expunerii sistematice a populației la foame, frig și frică? Se observă oare o diferență semnificativă în momentul trecerii de la discurs la realitate în chestiunea comunistă? De ce este important să înțelegem situația economică și socială din perioada premergătoare căderii acestui regim în Europa de Est? Cum ar fi arătat România astăzi dacă nu ar fi cunoscut comunismul și ororile sale? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Mihai Maci, profesor, filosof și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, este o minuțioasă evocare a unor experiențe revelatoare din decembrie 1989 și din lunile care au precedat dramaticele evenimente de atunci, dar și o pledoarie pentru importanța conștientizării cauzelor care au dus la prăbușirea regimurilor politice comuniste.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
10:23 „Undeva în jurul a 12-13 ani, până la 18 ani – în ultimii cinci ani. Au fost și anii cei mai răi: anii sărăciei, anii mizeriei, chiar dacă n-au fost ai unei represiuni violente, ca în anii ’50, dar totuși au fost anii penibilului în România. Ei bine, vreau să vă spun că în anii aceia eu nu am cunoscut niciun comunist de convingere.”
19:49 „Pentru noi, lucrurile au început în data de 17 decembrie. De ce? Din pricina faptului că în 13 decembrie a murit bunicul meu dinspre tată. Bunicii mei dinspre tată locuiau într-un sat destul de aproape de Arad, la 17 kilometri, la Sâmbăteni.”
30:30 „Cred că pentru cei mai mulți oameni comunismul a căzut în momentul în care nici n-au mai crezut în el, nici n-au mai simțit frica lui. Și pot să vă dau un exemplu. […] Acolo, la filologie-istorie, eram abonat, între altele, la niște reviste din Basarabia și din Rusia Sovietică. Să nu uităm că, în vremea respectivă, Basarabia încă făcea parte din Rusia Sovietică…”
39:07 „De aici putem înțelege în bună măsură ceea ce adună 𝘊𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘯𝘦𝘢𝘨𝘳ă 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪: faptul că la un moment dat, după ceea ce ei numesc Revoluția Socialistă din Octombrie din Rusia, și-au dat seama că lucrurile nu funcționează în acest regim. A fost o primă generație, în perioada dintre aproximativ 1917 și 1932 (începutul represiunii în masă din Ucraina), în care a fost un oarecare entuziasm…”
50:55 „Nu aș spune că din comunism ca atare este ceva de salvat. Comunismul ca atare trebuie cunoscut, trebuie cunoscut bine. Cine ia în mână 𝘊𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘯𝘦𝘢𝘨𝘳ă 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪 trebuie să se înarmeze nu numai cu răbdare – pentru că, vedeți, e voluminoasă –, ci și cu curaj și cu un stomac tare, pentru că e ceva abisal în întunericul ăsta negru pe care îl spune ea.”
1:00:20 „Prima ediție românească apare în 1998, la scurt timp după apariția cărții [în ediția franceză], dar în perioada ’96-’97 am fost în Franța și, ca atare, acolo am descoperit-o. În vremea respectivă, bineînțeles, un tânăr român care ajungea în Occident citea o bună parte din lucrurile pe care nu le putuse citi în România.”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
De ce s-au consemnat cu atâta dificultate evenimentele din perioada decembrie 1989 – iunie 1990, deși acestea au marcat în mod decisiv istoria noastră recentă? În ce fel a fost modelat mentalul societății românești în ultimele trei decenii de comunism? Cum este posibil ca o parte a națiunii noastre să se identifice și astăzi cu sinteza discursivă propagandistică de tip ceaușist? S-ar putea spune că în perioada comunismului teatrul și literatura erau forme de acces spre anumite insule de libertate controlată? Cât de paradoxală era existența acestor zone de lumină, în care o parte a intelectualității a reușit să se salveze prin artă? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Ioan Stanomir, profesor universitar, eseist și politolog, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o lucidă și pătrunzătoare radiografie a vieții intelectuale – scindate între luminile demnității umane și pulsiunile abjecției morale – din regimurile comuniste, dar și a deceniilor care au urmat după căderea totalitarismului, deoarece lupta de clasă este departe de a se fi încheiat definitiv.
9:36 „Istoria contrafactuală nu este posibilă și noi trebuie să înțelegem cu foarte mare sinceritate și brutalitate că Frontul Salvării Naționale a răspuns aproape în totalitate așteptărilor majorității societății noastre. Majoritatea societății noastre era alcătuită, plămădită, modelată în perioada dintre 1960 și 1989 și a răspuns în mod organic stimulilor politici pe care i-a transmis Frontul Salvării Naționale.”
19:07 „E foarte important de înțeles totuși cum în douăzeci de ani structura unei națiuni se schimbă. Și cred că e important să înțelegem de ce. De ce? Pentru că regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu a avut acces la pârghii subliminale și instituționale la care niciun alt regim din istoria noastră nu a avut acces.”
30:28 „Comunismul nu putea produce în cele din urmă decât asemenea societăți. Dar pe măsură ce controlul acesta totalitar își propunea să permită anumite insule controlate de libertate, oamenii își făureau propria lor viață. Să ne amintim de stalinism, în Uniunea Sovietică. Stalinismul în Uniunea Sovietică este cea mai paradoxală epocă intelectuală a umanității...”
40:16 „Noi am avut momente în care ne-am sincronizat cultural și momente în care ne-am desincronizat cultural cu Occidentul. Dar noi nu am putut deveni niciodată Coreea de Nord. Visul urmașului lui Burebista ar fi fost să ne transforme pe toți. Este visul stalinismului absolut, visul etanșeizării societății. Dar ceva, ceva a rămas...”
49:52 „În 1991 este capătul absolut de drum, odată cu căderea Uniunii Sovietice. Dar capătul de drum al Uniunii Sovietice nu înseamnă nici capătul comunismului, nici capătul imperialismului și cu siguranță nu este capătul istoriei. Sfârșitul istoriei ar presupune ca oamenii să se elibereze de propriile lor păcate. Sfârșit al istoriei vedeau doar marxiștii și naziștii.”
59:32 „Karl Marx a formulat punctele de vedere al căror potențial cuprindea crimă de stat. După care leninismul și stalinismul au dezvoltat acest potențial, iar maoismul este cu siguranță foarte important, pentru că le-a permis expansiunea acestei ideologii nu doar în lumea a treia, cum se numea pe vremuri Sudul global, ci și în Occident.”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Unde s-a aflat Teodor Baconschi în zilele Revoluției Române din decembrie 1989? Cui se opuneau atunci oamenii veniți în Piața Universității și care a fost scânteia ce a declanșat acel gest spontan de solidaritate colectivă? De ce este atât de complicată lupta împotriva ideii comuniste? Să fie oare vorba despre o atracție a utopiei adânc înrădăcinată în fibra morală a omului contemporan? Ce fel de argumente invocă apologeții comunismului, relativizând caracterul criminal, antidemocratic și liberticid al regimurilor întemeiate pe această ideologie politică? Care este esența universală a acestor regimuri, indiferent de spațiul geografic și de specificul locurilor în care s-au instaurat? Este posibil ca toxina egalitarismului și germenele resentimentului social să ne erodeze încă libertățile fundamentale? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Teodor Baconschi, diplomat și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, este o fină și pătrunzătoare analiză a resorturilor documentare prin care această lucrare fundamentală restabilește adevărul despre regimurile comuniste, expunând teroarea generalizată și mecanismele de represiune exercitate în numele unei ideologii criminale.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
9:45 „A doua zi ne-am dat seama ce se întâmplase: că s-a tras. [Era sânge pe caldarâm, era înroșit.] Dar la cinci dimineața deja băgaseră furtunurile și au spălat de sânge trotuarele. Pe ziduri, la Universitate, oamenii, cu vopsea neagră, cu ce au apucat, au scris «Jos cizmarul», «Jos comunismul»...”
20:42 „A fost un fel de creștinism secularizat, o religie pe dos, cu toate ritualurile potrivite cu lumea ortodoxă. Succesul bolșevismului în Rusia țaristă, la sfârșitul ei, s-a explicat totuși și prin această mistică a maselor, prin nevoia de formalism liturgic, foarte bizantină, a marilor spectacole politice, printr-o anumită luptă cu erezia...”
30:32 „Sunt în circularele lui Ulianov Lenin îndemnuri fățișe la crime. Așa cum apar prin creioanele colorate cu care Stalin își adnota la Kremlin diversele memorandumuri interne, dădea cote foarte clar, spunea: «Aici 10.000 trebuie executați...» și așa mai departe.”
39:50 „Eram lângă președintele Traian Băsescu, care își ițise silueta destul de subțirică la o tribună în plenul Parlamentului României și care, neabătut, a dat citire discursului prin care își asuma ca șef de stat concluziile cercetătorilor din Comisia Tismăneanu, sub o avalanșă de urlete animalice ale PRM-ului de atunci și a unei părți din PSD, adică oameni direct legați de regimul criminal și ilegitim comunist.”
49:29 „E mult mai complicat travaliul pedagogic de menținere a memoriei antitotalitare. Nu e un exercițiu mecanic de programă, adică punem un curs și vine cineva, un profesor, și ne predă câteva lecții. Trebuie să îngrijești ca pe o grădină sensibilitatea umană a celor care primesc informația atât de hidoasă.”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
De ce este important să prețuim așa cum se cuvine momentul de eroism și de solidaritate colectivă din decembrie 1989? Unde s-a aflat Sever Voinescu în acele zile și cât de mult a contat televiziunea în transmiterea evenimentelor petrecute atunci? Există astăzi, oare, o tendință de diminuare a celor trei aspecte majore evidențiate în subtitlul 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪: crimele, teroarea și represiunea? Cum se explică dublul discurs al memoriei în privința victimelor celor două totalitarisme din secolul al XX-lea, comunismul și nazismul? Se poate spune că obsesia egalitară este una dintre ideile-forță ale comunismului? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Sever Voinescu, diplomat și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, devine o stăruitoare pledoarie pentru un nou tip de cercetare a răului înscris în fibra adâncă a ideii comuniste, prin recursul la o metodologie cu totul diferită de actualele abordări și investigații de ordin politic, istoric și evenimențial.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
10:19 „Era un moment de naivitate generală, după care așa, într-un stil foarte românesc, s-a trecut la un scepticism gros, pronunțat, apoi s-a ajuns la faza la care era de rigoare să negi totul, să negi Revoluția. Îmi amintesc că, ani mai târziu, revista 𝘋𝘪𝘭𝘦𝘮𝘢 a făcut un fel de grupaj despre Revoluție...”
20:52 „Cartea asta este, evident, o carte remarcabilă și efortul uriaș pe care l-a făcut Stéphane Courtois cu cei unsprezece istorici pe care i-a convocat ca să scrie acest opus consistent este un demers de care ne dăm seama prin efectele pe care le-a produs încă de la apariția ei. Este un demers foarte important fie și numai pentru a dezvălui criza de conștiință în care se află în primul rând Occidentul și în care ne aflăm și noi.”
30:50 „[Cartea aceasta] ridică problema raportului dintre teorie și practică în privința comunismului, raport care adesea este invocat pentru a fi apărată teoria comunistă. Ni se spune adesea că teoria comunistă nu are nicio legătură cu regimurile comuniste: ideea e bună, practica a fost proastă...”
42:26 „Eu dau mult mai mult crezare unei explicații – nu vreau să-i zic de ordin metafizic, nici moral –, unei explicații ce vorbește despre un principiu al răului care există în oameni, care există în lume și care are o morfologie și o fenomenologie neașteptată, dar în orice caz – asta se vede – din ce în ce mai cumplită. Totuși, secolul XX a fost un secol al răului.”
52:17 „Mă uitam la campania electorală americană – cea în care a câștigat Trump – și mă uitam atent la Kamala Harris. Ea era o doamnă care, sigur, a fost vicepreședintele Americii. Nu era foarte mintoasă, dar mi-am putut da seama ce gândește când a spus odată următorul lucru: «Pe noi nu trebuie să ne intereseze egalitatea la start a tuturor participanților, ci trebuie să ne intereseze unde ajung. Eu vreau să ajungă toți în același loc»...”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cum a reacționat lumea intelectuală franceză în 1997, în momentul publicării 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, coordonate de istoricul Stéphane Courtois? De ce Franța are o relație atât de complicată cu comunismul? Ce amintiri păstrează Adrian Papahagi din zilele premergătoare Revoluției din decembrie 1989? I s-a spus vreodată, în anii copilăriei, că uneori e bine să vorbească în șoaptă? Unde se afla în data de 18 decembrie 2006, când avut loc condamnarea oficială a comunismului în Parlamentul României? Cum se explică dubla măsură în ce privește memoria celor două forme de totalitarism bazate pe ideologii criminale, nazismul și comunismul? Corectitudinea politică și mișcarea woke ar putea fi considerate, prin direcțiile lor de gândire și de acțiune, un fel de continuatoare ale comunismului? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Adrian Papahagi, profesor universitar, filolog și erudit eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, devine o minuțioasă radiografie a unor puncte nevralgice atent documentate, ce reliefează natura criminală a regimurilor comuniste, întemeiate pe minciună, resentiment și teroare.
0:00 Intro 
0:14 Skip intro 
10:52 „Sunt trei-patru motive. Unu la mână, tocmai din cauza acestui mit comunist: «De fapt, este o chestie bună despre egalitate, o mișcare generoasă, aplicată prost câteodată, dar noi o vom face bine». Și era foarte jignitor, după anii 90, când te duceai în Occident și ți se explica: «Domnule, lasă, n-a fost comunism, a fost ceaușism, n-au înțeles ei, dar de fapt e bine»...”
21:56 „Îmi amintesc acele zile extraordinar de bine. În primul rând, pot să spun ce făceam încă din 16 decembrie sau din 17 decembrie, când, foarte devreme, tata a primit un telefon de la scriitorul Vasile (Bazil) Popovici, unul dintre coautorii Proclamației de la Timișoara, care voia să facă un doctorat la Cluj – era foarte apropiat de tata, de echinoxiști – și care i-a spus: «La Timișoara se trage în oameni».”
33:26 „Primul răspuns e simplu: Germania nazistă a pierdut războiul, URSS-ul l-a câștigat alături de America și Anglia, puteri democratice, și asta i-a conferit o aură. A câștigat Al Doilea Război Mondial, nu și Războiul Rece. De aceea, la paradele de 9 mai, sovieticii – și apoi rușii – defilează ca niște învingători ai nazismului.”
43:26 „Cartea asta restaurează un adevăr. Or, adevărul esențial despre comunism nu este că e o idee bună pusă prost în practică de niște oameni răi. [Crime, teroare, represiune], asta este natura esențială a comunismului, care nu a fost niciodată plebiscitat. Nimeni nu a dorit comunismul.”
53:16 „Până astăzi există oameni care încearcă să legitimeze ideea că nu comunismul a săvârșit crime și că de fapt aceia pe care i-a suprimat erau trădători, nepatrioți, spioni britanici, legionari, fasciști – și până la urmă justifică crimele comunismului. Lucrurile astea nu trebuie să mai existe. Comunismul este ilegitim și criminal, cum a fost declarat în Parlamentul României, la fel ca nazismul.”

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Ce fel de memorie se regăsește în paginile 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, o lucrare fundamentală pentru devoalarea mecanismelor represive ale regimurilor politice bazate pe această ideologie totalitară? Cât de importante s-au dovedit a fi arhivele în laboriosul demers de elaborare a unui asemenea volum? Care a fost perioada cea mai prielnică pentru studierea documentelor de arhivă de către cercetători? În ce fel ne ajută documentele fotografice să înțelegem mai bine istoria recentă, în special perioada comunismului? Cum a fost posibil ca ideea comunistă să pătrundă cu atâta ușurință în țările Europei de Est și în Orient? De ce este necesar să facem diferența între istorie și memoria individuală, pentru a rezista în fața încercărilor de instrumentalizare a nostalgiei prin diferite forme de manipulare? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Dorin Dobrincu, reputat istoric și cercetător științific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, reliefează actualitatea și provocările ei majore, reliefând totodată rolul și importanța documentelor de arhivă în sinuosul proces de investigare a mijloacelor de teroare și represiune ale regimurilor comuniste.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
8:06 „𝘊𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘯𝘦𝘢𝘨𝘳ă 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪 are o voce pentru victime, pentru că e vorba de o mare parte a lumii care a fost sub controlul partidelor comuniste – sub diverse denumiri, trebuie să spunem –, care a fost sub controlul unor regimuri comuniste. Și e vorba nu doar de țări mici, ci de țări mari, chiar foarte mari, pentru că reținem că regimul comunist s-a instalat prima dată în Rusia...”
18:09 „De ce a prins comunismul în societăți premoderne, dincolo de suprastructură, asta e o întrebare care i-a interesat pe mulți analiști, în mod particular pe istorici, pentru că, e important să reținem, comunismul a îmbrăcat adesea, și-a însușit, a interiorizat forme și practici care veneau din istoria spațiilor respective.”
28:37 „O altă arhivă importantă, care ne ajută să înțelegem în special regimul comunist, dar și perioada de dinainte, Al Doilea Război Mondial, spre exemplu, istoria recentă, istoria cu martori – asta e una dintre diferențieri –, este arhiva fostei Securități, care e deținută de CNSAS. Mult mai dificil este accesul la arhivele militare...”
37:38 „Deci, am avut în vedere vârful puterii, am avut în vedere brațul înarmat, cum i se spunea Securității, și am avut în vedere represiunea și rezistența. Evident că, dacă ar fi o istorie ilustrată a comunismului, ar trebui să avem mult mai multe [fotografii], inclusiv despre punerea în aplicare a planurilor economice...”
44:12 „În istoria lumii au fost foarte multe utopii. Unele au ajuns între coperțile unor cărți – și ne raportăm la diverși gânditori ca la niște utopiști, să spunem așa. Alte utopii au ajuns să se întrupeze. Comunismul este una dintre aceste mari utopii, care a ajuns la putere prin crimă, s-a extins prin crimă, s-a menținut prin crimă și, acolo unde e deja istorie, în multe locuri, a cedat puterea prin crimă.”
Cartea este disponibilă aici:
https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cât de importante sunt pentru scriitorul Matteo Nucci călătoriile în Grecia, în căutarea lumii antice și a fascinantei sale mitologii? De care dintre cei doi eroi ai poemelor homerice se simte mai apropiat: de Ahile sau de Odiseu? Cum se explică faptul că a ales să înceapă tocmai cu Pericle ilustrarea insolitului motiv al lacrimilor? De ce plâng atât de mult eroii, deși sunt considerați a fi cei mai puternici oameni? Prin ce se diferențiază, potrivit lui Homer, „lacrimile fierbinți” de „lacrimile reci”? Ce fel de cunoaștere putem dobândi prin intermediul lacrimilor? S-ar putea spune că 𝘐𝘭𝘪𝘢𝘥𝘢 și 𝘖𝘥𝘪𝘴𝘦𝘦𝘢, cele două capodopere ale literaturii antice grecești, sunt înscrise în codul genetic al civilizației occidentale? Explorând arhitectura ideatică a volumului 𝘓𝘢𝘤𝘳𝘪𝘮𝘪𝘭𝘦 𝘦𝘳𝘰𝘪𝘭𝘰𝘳, dialogul dintre Matteo Nucci, romancier și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, devine o pasionantă incursiune în miezul literaturii și al miturilor antice grecești, la temelia cărora regăsim umanitatea în forma ei cea mai autentică, deopotrivă rațională și emoțională, capabilă să-și dezvăluie suferința în fața sfâșietorului spectacol al finitudinii sale.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
8:46 „Cu siguranță, Ahile [a plâns mai mult], pentru că, așa cum spuneam mai devreme, Ahile este mai direct, pentru că impulsul sau instinctul este cel care îl conduce. Și el niciodată nu se înfrânează de la a face ceea ce simte. În vreme ce Odiseu este opusul lui.”
18:16 „Desigur, Platon va spune că nu avem nevoie de ochii trupului, ci de ochii minții, ochii sufletului. Așa că această imagine a lui Homer, care era orb, e perfectă. Dar trebuie să ținem minte că Homer este probabil o plăsmuire.”
27:37 „M-am hotărât să scriu această carte pentru că atunci când reciteam poemele, după ce le citisem când eram la școală, reluându-le acum de la început, mai întâi 𝘖𝘥𝘪𝘴𝘦𝘦𝘢 și apoi 𝘐𝘭𝘪𝘢𝘥𝘢, am fost surprins de faptul că acești eroi plâng atât de des.”
37:27 „În carte am urmărit trei motive ale plânsului. Primul este nevoia de a te întoarce acasă, nostalgia… Al doilea este mânia – când suntem atât de mânioși, încât începem să plângem. Al treilea este moartea. Când suntem părăsiți, apare durerea teribilă a morții.”
Traducere subtitrări: Alexandru Bejinariu.
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/268-lacrimile-eroilor.html