Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Cum își alege Sabina Fati locurile în care călătorește, multe dintre acestea fiind considerate periculoase din punct de vedere geopolitic? Cât de mult se expune atunci când urmează asemenea itinerare? Cu ce dificultăți sau probleme s-a confruntat de-a lungul timpului? Ce a determinat-o să meargă la Gurile Dunării? Există o explicație pentru faptul că amprenta rusească este atât de puternică în această regiune? În ce fel se observă în arealul respectiv și în zonele sale limitrofe, inclusiv la Odesa, încercările de rescriere a istoriei culturale? Cum se explică faptul că spațiul acesta este o pradă atât de ușoară pentru Rusia, dar nu și pentru Occident? Râvnesc oare acum mai mulți la Gurile Dunării? Pe firul evocării unor realități din anumite zone de importanță strategică, publicista și scriitoarea Sabina Fati, laureată a celei de-a patra ediții a Premiului „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei, și Cristian Pătrășconiu, scriitor și publicist, dezvăluie modul în care călătoria devine o tulburătoare experiență de cunoaștere a lumii din jurul Deltei extinse, cu multiplele sale probleme identitare, economice și culturale, acutizate de războiul declanșat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

0:00 Intro
0:14 Skip intro
10:19 „În primul volum, traversam Asia Centrală și am plecat din China, de unde pleacă Drumul Mătăsii în mod tradițional – de unde a plecat el în perioada antică și ducea spre Vest mătăsuri. Deci am mers cu adevărat pe drumul acela care pleacă din China. Din China am ajuns în Kârgâzstan și din Kârgâzstan în Tadjikistan.”
18:49 „Am pornit de la incapacitatea României de a-și schimba legislația de apărare, de exemplu, și de la primele scandaluri ale căderii dronelor în Delta Dunării, în care românii spuneau: «N-au căzut pe teritoriul nostru», ucrainenii spuneau: «Ba au căzut pe teritoriul vostru». Dintr-odată, harta României era flexibilă...”
27:29 „Au râvnit încă de acum 2.500 de ani. Prima dată au venit romanii, care au înțeles primii, poate... Înainte am avut niște colonii grecești, dar romanii au venit și au extins imperiul până aici. Aici era limesul roman. Ei au înțeles primii importanța strategică a Dunării...”
35:56 „Am vrut să văd care sunt schimbările, pentru că atunci când am făcut înconjurul Mării Negre – și a fost și acel ocol foarte complicat – m-am oprit la Odesa și am stat destul. Odesa era atunci un oraș înfloritor, în care toată lumea vorbea rusește, dar totuși e un oraș cosmopolit, în care se vedeau amestecul, și istoria, și voluptatea de a trăi a localnicilor.”
45:48 „Eu cred că nici oficialii români nu vor sau nici cei din partea românească a Deltei Dunării, acolo unde satele sunt depopulate, unde sunt sate în care mai există două sau trei persoane. Am trecut prin sate în Deltă în care nu vezi niciun om, sate în care a rămas o persoană...”

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
S-ar putea spune că volumul 𝘍𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘦𝘳𝘴 de Ion Pillat este și o carte a pomenirii? De ce a dăruit poetul copiilor săi, Pia și Dinu, cele două caiete cu poezii, scrise cu mult talent caligrafic și cu un admirabil respect pentru calofilie? Se poate oare distinge, în atmosfera lirică a acestor poeme, și un pariu pe credință? Cum se vede, de fapt, sufletul familiei Pillat în cele cinci părți care alcătuiesc arhitectura volumului? Ce culori și miresme presimțim dincolo de cuvinte, grație fotografiilor, tablourilor și facsimilelor ce însoțesc textele poetice, călăuzindu-ne, ca într-o delicată reverie, spre o altă dimensiune? Ce fel de memorie descoperim aici? Pe firul unor întrebări prilejuite de apariția antologiei 𝘍𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘦𝘳𝘴 de Ion Pillat, dialogul dintre scriitoarea Monica Pillat, renumită specialistă în domeniul literaturii engleze și americane, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, este o emoționantă pledoarie pentru memorie,  bunătate și frumusețe, dar și un stăruitor îndemn etic, înfiripat în jurul ideii că arta poate deveni un refugiu salvator și un pilon de rezistență spirituală în momentele dramatice ale vieții.
0:00 Intro
0:14 Monica Pillat | FAMILIA DIN VERS
9:09 „Pe de altă parte, tatăl meu a păstrat manuscrisul. Povestea manuscrisului lui e diferită. În ce sens? Ion Pillat a ales pentru Pia ce credea că i se potrivește firii ei pătimașe, expansive, inteligente și pline de temperament. Deci a ales poeziile care o defineau ca gust și ca dimensiuni spirituale.”
17:13 „În poezia lui Ion Pillat întâlnim un fel de aureolă triplă. Prima este amintirea, care, evident, nu poate izvorî decât din iubire, dar și credința, pentru că poeziile lui sunt permeate de prezența divină. Și de multe ori s-a spus că el nu ar fi un mistic. Tatăl meu chiar îl considera un fin epicureu. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu este acolo.”
27:05 „E adevărat că tema darului e cea mai importantă. În primul rând, darul există în sine prin dedicații și prin prezența manuscriselor. Dar pe urmă darul s-a întors, pentru că, după cum știți, având presimțirea morții, poetul a lăsat un testament literar, încredințându-le soției și fiului său proiectul operei lui complete.”
36:26 „Aici am să mă refer la două poeme, tot dedicate Piei. Unul se cheamă 𝘜𝘯 𝘯𝘰𝘳 și celălalt se cheamă Î𝘯𝘨𝘦𝘳 𝘳ă𝘮𝘢𝘴. Și e frumos să ne gândim, citind aceste poeme, că poetul privește natura, privește imaginile prin ochii copiilor săi. Băiatul are revelația unui nor și e înnebunit să vadă pe cer imaginea unui zeu...”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/265-familia-din-vers.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Care este condiția actuală a limbii latine în societatea educațională din România? Cum a devenit latina pentru Solomon Marcus o adevărată odisee, dar și o experiență formatoare? Ce anume ne învață ea, în mod fundamental, despre lumea noastră de astăzi? Ce fel de argumente ne oferă profesorul Ștefan Colceriu în sprijinul ideii că limba latină constituie o importantă cheie de acces spre marea cultură a umanității? Cine sunt marii ei adversari, atât din punct de vedere individual, cât și instituțional? Dar posibilii săi aliați? Cât de important este să milităm pentru schimbarea actualelor programe și manuale de limba latină? În suita de convorbiri prilejuite de centenarul nașterii lui Solomon Marcus, unul dintre cei mai importanți intelectuali care au contribuit la dezvoltarea studiilor interdisciplinare, dialogul dintre Ștefan Colceriu, doctor în filologie clasică și cercetător științific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează arhitectura tematică a volumului 𝘖𝘥𝘪𝘴𝘦𝘦𝘢 𝘭𝘪𝘮𝘣𝘪𝘪 𝘭𝘢𝘵𝘪𝘯𝘦, evocând totodată personalitatea distinsului său autor, care, dincolo de rigoarea specifică matematicii, manifesta o înțelegere profundă a culturii universale și a valorilor umane eterne.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Când l-a cunoscut poeta Ana Blandiana pe Solomon Marcus și ce amintiri păstrează din acea perioadă? Evocând titlul unei serii de volume publicate de reputatul matematician în colecția „Distinguo” a Editurii Spandugino, ce fel de „răni deschise” s-ar putea spune că au resimțit în comun cei doi intelectuali, îndeosebi după 1989? Cum a ilustrat fiecare în parte nevoia de a construi împreună cu oamenii și de a organiza speranța în societatea românească? Ce se întâmplă dacă nu închidem la timp rănile colective ale istoriei noastre? De ce a pledat Solomon Marcus cu atâta vervă pentru menținerea limbii latine și a istoriei în planurile actuale de învățământ? Simțea oare că școala românească se îndepărtează de cultura de tip umanist? În suita de convorbiri prilejuite de centenarul nașterii lui Solomon Marcus, membru al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți intelectuali care au contribuit la dezvoltarea studiilor interdisciplinare, dialogul dintre poeta Ana Blandiana și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, conturează un extraordinar portret lăuntric al distinsului matematician, un om cu o conștiință civică și culturală de excepție, ale cărui eforturi de edificare a memoriei noastre colective s-au întrepătruns cu cele ale admirabililor ctitori ai Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
În ce împrejurări l-a cunoscut profesorul Liviu Papadima pe Solomon Marcus? Care i se pare a fi cea mai puternică dintre nevoile enunțate de distinsul matematician în celebrul său decalog intitulat 𝘡𝘦𝘤𝘦 𝘯𝘦𝘷𝘰𝘪 𝘶𝘮𝘢𝘯𝘦? În ce fel corespund aceste nevoi, asemenea unor vase comunicante, cu cele expuse în contra-canonul alcătuit de Liviu Papadima (𝘜𝘯 𝘥𝘦𝘤𝘢𝘭𝘰𝘨 𝘴𝘢𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦?) cu prilejul intenselor dezbateri despre educație? S-ar putea afirma despre Solomon Marcus că era nu doar un erudit pasionat de numeroase domenii ale cunoașterii, ci și un adevărat aventurier al spiritului? De ce este atât de important ca în educație să se pună cu fermitate accentul pe valori? Cum se face că școala actuală reprezintă unul dintre segmentele cele mai neintegrate ale societății românești? În suita de convorbiri prilejuite de centenarul nașterii lui Solomon Marcus, membru al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți intelectuali care au contribuit la dezvoltarea studiilor interdisciplinare, dialogul alert dintre profesorul Liviu Papadima, reputat critic, istoric și teoretician literar, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează complexa arhitectură ideatică a scrierilor dedicate celor zece nevoi umane, reflectând din unghiuri distincte, dar complementare, universalitatea acestora și posibilele forme prin care educația actuală ar putea să le împlinească.

0:00 Intro

0:14 Skip Intro

11:18 „Poate că una dintre cele mai șocante, pentru că este dintr-un alt domeniu decât al educației – din existența nemijlocită –, este cea cu care începe, și anume nevoia de a da un sens vieții. Are și ceva specificat, mi se pare: «la un nivel elementar»,  pentru că e într-adevăr o nevoie fundamentală, o nevoie care definește natura noastră umană.”

20:43 „Aici e și o diferență generaționistă foarte evidentă. Eu mi-am trăit adolescența într-o perioadă în care eram Forțați – și spun Forțați cu F mare – să facem alegeri bune la o vârstă foarte timpurie. Acum e libertate...”

30:41 „Și într-adevăr, educația, așa cum o vedem în formele vechi – educația cu mentor –, nu avea rostul ăsta, al selecției sociale. Avea rostul împlinirii ființei respective. Acum, educația formală a devenit un uriaș mecanism de frustrare, cu mediile, cu notele, cu aprecierea, cu competiția...”

42:38 „Acum avem un învățământ enorm de inhibitiv. Lui Solomon Marcus i-a plăcut foarte mult expresia asta, «agresivitate». Învățământul îi agresează pe copii: 𝘊𝘰𝘱𝘪𝘪𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘢𝘨𝘳𝘦𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦. Într-adevăr, în învățământul nostru, evaluarea este în primul rând o vânătoare de greșeli.”

51:53 „Apropo de PISA și de dușurile reci pe care le-am primit de când am intrat în PISA. Noi încercăm să ne compensăm complexele cu reușitele unor aleși: celebrii olimpici, proiectul «Noica» (era încă din anii ’90: la 20 de milioane, să găsim 22 de jucători în ale filosofiei, care să câștige toate campionatele mondiale ș.a.m.d.).”

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Care a fost cel mai puternic șoc resimțit pe plan internațional în cel de-al treilea an al războiului declanșat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei? Cine a câștigat, în toată această perioadă, războiul propagandistic? La ce fel de repoziționări ne putem aștepta în anii următori, în ce privește relațiile dintre statele occidentale? Cât de importantă este constituirea unui nou sistem european de securitate, care să reziste în fața presiunilor exercitate de Rusia? În ce fel a schimbat revenirea lui Donald Trump la Casa Albă configurația agendei politice americane? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, profesorul Armand Goșu, doctor în istoria Rusiei și specialist în spațiul estic, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne oferă o minuțioasă și extrem de nuanțată analiză a recentelor evenimente internaționale, care determină țările europene să caute cât mai repede soluții  pentru constituirea unei noi alianțe militare menite să apere Ucraina.

0:00 Intro

0:14 Skip Intro

9:44 „Impresia mea e că avansăm spre așa ceva. Nu avansăm de ieri, de azi. Și ce se întâmplă în România, faptul că, sub nasul autorităților, acei militari plecau în Africa... Dacă mai cauți puțin, vezi că e zonă rusească: acolo e GRU (Serviciile Secrete ale Armatei Ruse), acolo a fost și Wagner. Ești în zona lor.”

19:26 „Pe de-o parte, poți să zici că [Statele Unite ale Americii] te pot abandona, pentru că au un președinte tranzacționist, care caută cu orice preț o înțelegere cu Putin și pare să-i facă și concesii acestuia. Dacă te mai uiți și puțin în spate, vezi că experiența lui relevantă în materie de negocieri ține de negocierile cu talibanii…”

29:58 „Cred că nici liderii europeni nu se grăbesc. Au încercat să meargă la Trump, au încercat să-i explice, au încercat să vadă cum se pot poziționa, pentru că ei trebuie să răspundă cât se poate de repede unei provocări de securitate: e vorba de Rusia.”

40:06 „Șocul cel mare a fost – proces care începuse deja din august 2023 – atitudinea 𝘦𝘴𝘵𝘢𝘣𝘭𝘪𝘴𝘩𝘮𝘦𝘯𝘵-ului american, felul în care bătălia politică internă și felul cum se poziționau pentru următoarea campanie electorală prezidențială au blocat ajutorul pentru Ucraina între august 2023 și 20 aprilie 2024.”

Conferința susținută de Armand Goșu este disponibilă aici: https://youtu.be/QJlFbKjgzpI

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Cât de fragile și, totodată, cât de puternice sunt cărțile? S-ar putea spune că au și ele o memorie a lor? De ce cărți ale copilăriei își aduce aminte Monica Pillat, afirmând că alături de acestea i s-au deschis cu adevărat ochii minții? Ce simbolistică aparte se regăsește în basme, privilegiind nu doar continuitatea între generații, ci și descoperirea unor orizonturi similare cu cele ale lumii reale? Care era locul cărților în familiile lui Ion Pillat și Gheorghe Ene Filipescu? Există oare și o justiție săvârșită de cărți? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, emoționantul dialog dintre scriitoarea Monica Pillat, renumită specialistă în domeniul literaturii engleze și americane, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, constituie o delicată și caldă evocare a cărților din biblioteca familiei sale, din ale căror pagini răzbat, ca dintr-o prețioasă crisalidă de chihlimbar, frumusețea și înțelepciunea acumulate de-a lungul timpului în sufletul omenesc, călăuzindu-ne tainic și discret spre adevărata cunoaștere a sensului vieții.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Care sunt cele mai importante calități ale omului și profesorului Solomon Marcus, așa cum se regăsesc acestea în viața și opera lui? Cum l-a cunoscut Mihai Nadin pe reputatul matematician și ce amintiri păstrează din acei ani în care s-a înfiripat o frumoasă și trainică relație de prietenie? La ce anume se referea Solomon Marcus atunci când afirma că trebuie să punem mereu întrebări autentice, chiar extreme, pentru a găsi răspunsuri la marile nevoi profund umane? În ce fel a reușit să integreze semiotica în propria-i perspectivă asupra matematicii? Pe ce fel de educație paria Solomon Marcus, cu atât mai mult cu cât, în zilele noastre, rata analfabetismului funcțional este deosebit de ridicată? În suita de convorbiri prilejuite de centenarul nașterii lui Solomon Marcus, membru al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți intelectuali care au contribuit la dezvoltarea studiilor interdisciplinare, dialogul dintre Mihai Nadin, a cărui activitate științifică acoperă domenii precum electronica, estetica, semiotica, interacțiunea om-computer și sistemele de anticipare, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne oferă un luminos portret lăuntric al renumitului matematician și profesor, devotat întru totul cercetărilor sale, dar și tinerelor generații cărora le-a oferit o cale de acces la aspectele fundamentale ale gândirii, îndemnându-le să-și conștientizeze cu luciditate locul pe care îl ocupă în lume.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Ce anume a impresionat-o cel mai mult pe Sanda Golopenția la Solomon Marcus, de-a lungul deceniilor în care au colaborat în domeniul cercetării lingvistice? Dacă ar fi să aleagă una dintre primele amintiri legate de reputatul profesor, care ar fi aceea? Cum e posibil ca mintea unei persoane să exceleze deopotrivă în disciplinele umaniste și în științele exacte, îndeosebi în matematică? Ce ar putea dezvălui despre un asemenea om curiozitatea lui bine temperată și pasiunea pentru cunoaștere? Cât de important era pentru Solomon Marcus pariul pus pe educație, în măsura în care știința pedagogiei ar trebui să devină o „artă a întâlnirii, la mijlocul drumului, dintre profesor și elev”? Care sunt cele „zece nevoi umane” propuse într-unul dintre volumele sale apărute la Editura Spandugino? În suita de convorbiri prilejuite de centenarul nașterii lui Solomon Marcus, membru al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți intelectuali care au contribuit la dezvoltarea studiilor interdisciplinare, dialogul dintre Sanda Golopenția, professor emerita la Universitatea Brown, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, constituie o emoționantă evocare a personalității distinsului profesor și cercetător care se manifesta cu entuziasm și tenacitate în numeroase direcții de studiu, fiind pasionat totodată de dimensiunea educativă a societății și de comunicarea constantă cu tinerii, îndemnându-i cu stăruință spre lectură și gândire critică.  

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
 
Oare lumea noastră – despre care s-ar putea spune că a luat-o razna – este golită de ideologii sau, dimpotrivă, acestea cresc în miezul ei într-un mod deviant? De ce nu trebuie să recurgem la simplificări, atunci când ne referim la derivele ideologice ale prezentului? Referitor la acestea din urmă, este vorba de inocență sau mai degrabă de complicitate la ticăloșie, în cazul celor ce le susțin în spațiul public? Care sunt cele mai evidente semne ale apariției unei asemenea derive ideologice? Cum observăm, de pildă, că lucrurile deviază spre naționalism, suveranism sau ortodoxism? Cum poate cineva să pretindă că este suveranist, dar în același timp să-și pună țara la picioarele unor satrapi postmoderni? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de dezbateri RES PUBLICA, dialogul dintre Teodor Baconschi, diplomat și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne propune o revelatoare și lucidă radiografie a lumii noastre, supuse atât asaltului noilor ideologii, cât și ispitei demagogiei, pe fondul unei disoluții accentuate a libertății și a coeziunii sociale.