Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Ce înseamnă pentru profesorul Dumitru Borțun „România ca proiect”? Când devine mai ușor să iubim o țară așa cum este ea, apreciindu-i potențialul real? Există vreun factor care obturează o perspectivă în termenii adevărului cu privire la țara noastră? De ce am ajuns într-un asemenea punct al istoriei în care oamenii sunt atrași mai degrabă de pseudoștiințe și de false religii? Trăim oare într-o lume atât de greu de înțeles, încât până și capacitatea noastră de adaptare pare a fi depășită de șocul cultural? Ce fel de blocaje provoacă acest impas în înțelegerea lumii? Pe firul unor întrebări inspirate de apariția volumului 𝘙𝘰𝘮â𝘯𝘪𝘢 𝘤𝘢 𝘱𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵. 𝘚𝘵𝘶𝘥𝘪𝘪 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘰 ț𝘢𝘳ă 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 ș𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘳 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘢 𝘧𝘪, dialogul dintre profesorul Dumitru Borțun, doctor în filosofie , și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o complexă și lucidă radiografie a unor contexte și mentalități tributare încă istoriei noastre complicate, reliefând necesitatea formării gândirii critice și alternative, precum și revigorarea unui autentic program de educație la nivel național.

0:00 Intro
0:14 Skip Intro
10:49 „În România, în spațiul românesc, s-a desființat cel mai târziu iobăgia. Este vorba despre o relație de muncă în care munca e forțată și neplătită. Fiind forțată, nu e iubită; fiind neplătită, produce hoție. Deci, dacă nu-ți place munca, nu muncești. Dacă nu muncești, din ce să trăiești?”
19:36 „Un individ egocentric vede lumea, o interpretează și o evaluează în funcție de propriile lui valori, propriile lui sentimente, care vin din propria lui poziție în societate. E o reducție, pentru că sunt și alții care au alte poziții și care pot să vadă altfel lucrurile, să evalueze altfel un eveniment...”
31:05 „Lumea este atât de complexă, încât Edgar Morin vorbește de două-trei decenii de paradigma complexității, de nevoia de a schimba modul de gândire. Lumea a ajuns atât de complexă, încât nu mai poate fi înțeleasă și controlată, stăpânită.”
40:08 „Un alt obstacol, pe care eu îl văd zilnic la studenții mei, este confuzia dintre 𝘥𝘰𝘹𝘢 și 𝘦𝘱𝘪𝘴𝘵𝘦𝘮𝘦 – dintre opinie și cunoaștere. În psihologia populară, credem că, dacă avem o opinie, știm despre ce e vorba. E opinie, nu e cunoștință.”
51:51 „Sunt sociologi care spun că memoria socială durează trei generații, atâta timp cât se poate transmite din gură în gură un eveniment, de la bunici la părinți și de la părinți la copii. Mai departe se termină.”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/266-romania-ca-proiect.html