Spandugino Podcasts

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Cum s-a născut liberalismul ca doctrină politică? Care sunt crizele ce reușesc să îngenuncheze democrația? Despre ce tip de liberalism vorbim atunci când spunem că acesta este în pericol? De ce un discurs despre „rule of law” nu mai este astăzi unul central? Ce s-a schimbat între timp? Mai ocupă virtuțile cardinale un loc primordial în lumea contemporană? Sunt oare curentele progresiste mai puțin periculoase decât populismele care vin dinspre extremele conservatorismului? Moderația este un semn al minților virtuoase sau al celor curajoase? Cum se explică faptul că, în prezent, nici liberalismul, nici moderația nu mai sunt idei foarte populare, în comparație cu alte tipuri de discurs? Pornind de la volumul „Elogiul moderației”, dar și de la principiile unei societăți libere, dialogul dintre Aurelian Crăiuțu, profesor universitar și cercetător al istoriei gândirii politice, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o riguroasă analiză a liberalismului, privit în relație cu democrația și cu o suită de valori și virtuți constante, precum libertatea, pluralismul politic, demnitatea și moderația, care-i asigură premisele unei înnoiri continue.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce America de azi ne privește pe toți într-un grad atât de mare? Care a fost visul american al lui Martin S. Martin? Ce înseamnă, de fapt, cuvântul „woke”? Dar expresia „cancel culture”? Cum a fost posibil să se ajungă la o asemenea criză a Americii? În privința noilor retorici neomarxiste, ce s-a schimbat în raport cu marxismul tradițional: conținutul sau limbajul? Ar înțelege America actuală mai multe lucruri despre ea însăși dacă ar învăța mai bine despre comunism? Ce este „teoria critică” aflată la baza ideologiei woke și în ce constă rolul Școlii de la Frankfurt în propagarea acesteia, îndeosebi în mediul universitar american? Aceste stafii neomarxiste care bântuie acum America și Europa sunt dispozitive ale urii sau ale unui aparat de salvare a umanității?

În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, reputatul medic și eseist Martin S. Martin și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne propun o pertinentă analiză a mecanismului politic și cultural prin care neomarxismul, corectitudinea politică, woke-ismul și alte curente din aceeași sferă de gândire domină în acest moment Statele Unite, erodând ideea de bază a democrației și drepturile inalienabile ale omului.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Unde este mai dificil jocul cu trecutul: în estul Europei sau în Occident? Ce înseamnă, pentru un istoric, împlinirea a trei decenii de la înființarea, la Sighet, a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței? A creat comunismul, în mod real, „omul nou” pe care l-a promis? Se văd și acum efectele nocive ale acestui regim în societatea românească, la 33 de ani de la căderea lui oficială? De ce este important faptul că la Memorialul de la Sighet „vorbesc” victimele, și nu călăii? Ce fel de terapie recomandă Dennis Deletant, ca istoric și ca om, în confruntarea cu trecutul? Cum ar fi fost dacă n-ar fi existat comunismul în România? Prin ce anume devine problematică, dacă nu chiar toxică, istoriografia de tip naționalist? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, reputatul istoric Dennis Deletant și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, investighează diferitele forme de confruntare cu trecutul și cu memoria distorsionată de istoriografia comunistă, reliefând importanța Memorialului de la Sighet în această sinuoasă terapie a adevărului, care ne dezvăluie valoarea libertății, a democrației și a statului de drept.

9:11 „Totuși, ne trebuie mai mult timp să înțelegem ce s-a întâmplat în perioada comunismului. Ce m-a frapat la Sighet și la cursuri a fost faptul că foarte mulți dintre elevi nu știau mai nimic despre regimul comunist. Când îi întrebam – și doamna Blandiana îi întreba și ea – de ce e așa, mulți dintre ei spuneau că aveau impresia că le e frică părinților să vorbească despre epoca comunistă.”

20:41 „A fost într-adevăr, iarăși, o ironie a sorții istoriei, aș spune, adică faptul că am cunoscut-o pe Doina (Ana Blandiana) în anii ’70 și datorită – mai ales – poeziilor ei. Și l-am cunoscut pe Romulus Rusan, soțul ei, și i-am admirat pe amândoi pentru curajul lor, pentru strategia lor, pentru spiritul de a spune, de a se exprima fără să deranjeze prea tare cenzura.”

27:58 „E important pentru că aceste suferințe nu erau reprezentate, trecute, neapărat, în puțina literatură care exista la începutul anilor ’90 despre aspectul negativ al reprimării din România: faptul că acești oameni care au vorbit au avut curajul să înfrunte un regim așa cum a fost regimul comunist, dar nu numai că au înfruntat regimul, dar au supraviețuit și au putut să descrie ce a însemnat viața de fiecare zi în închisoare.

40:26 „Dacă nu suntem optimiști cum sunt eu în legătură cu România (sigur că sunt foarte multe probleme), dacă ne uităm la România cum a fost sub Ceaușescu în anii ’80 și vorbim – cum vorbim noi acum și ne uităm la splendida glicină de afară –, nu poți să nu fii optimist și să speri într-un viitor mai luminos.”

47:59 „Revin la ce spuneau elevii de la Sighet – că părinții lor nu voiau să vorbească despre regimul comunist, bănuiesc că dintr-un sentiment de complicitate) –, la faptul că s-au ridicat foarte puține voci împotriva regimului din România. Revin la rolul istoriografiei: faptul că nu se știa mai nimic despre acțiunile de rezistență din munți ale unor patrioți...”

Conferința din Seria Justiția Memoriei cu Dennis Deletant este disponibilă aici: https://youtu.be/D9UD-Upyypw

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Ce fel de frumusețe nevăzută a lumii ne oferă poezia? De ce aceasta – poezia – poate fi considerată un adevărat scut invizibil? Devine ea, oare, și o sursă fundamentală de reziliență? Ne-am putea construi, fiecare dintre noi, un cer numai al nostru? Câte „cărți” sunt, de fapt, în „Cartea pașilor”, volumul de convorbiri dintre Liliana Ursu și Laurențiu-Ciprian Tudor? Cum devine poezia inimii un izvor de taină și de frumusețe lăuntrică? Hărțile sufletului, mai mult sau mai puțin ascunse, por fi considerate și un fel de busolă ce luminează drumul spre țintă? Ce înseamnă literatura pentru Liliana Ursu: o formă de salvare sau o încercare de ocultare a realității? Înfiripat în jurul volumului „Cartea pașilor”, dialogul dintre Liliana Ursu, scriitoare, traducătoare și realizatoare de emisiuni culturale, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, devine o emoționantă incursiune în teritoriul miraculos al poeziei, din care se desprinde o pătrunzătoare mărturie a vârstelor și a experiențelor deopotrivă revelatoare și formatoare, ce ne dezvăluie că adevărata țintă a acestui drum – străbătut cu pașii inimii – este însuși cerul.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Ce fel de standarde ne obligă să ne revizuim sângeroasa agresiune a Rusiei asupra Ucrainei? Care ar fi, din punctul de vedere al lui Armand Goșu, marile surprize ale acestui conflict? Ce anume vom reține, în memoria noastră colectivă, din evenimentele desfășurate în ultimul an? Am putea afirma că felul în care se vorbește despre acest război reprezintă o lecție mai puțin obișnuită în materie de comunicare? Cum se vede, în peisajul turbulent al prezentului, teribila confruntare dintre aparatele de propagandă? De ce Rusia pune atât de mare accent pe propagandă, poate mai mult decât pe operațiunile militare propriu-zise? Este Ucraina, acum, inima Europei? Există în lume o nouă axă a răului? Putem vorbi însă și despre o axă a binelui? Ce nu a înțeles România din actualul tablou geopolitic, alegând să joace pe cartea prudenței? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, profesorul Armand Goșu, doctor în istoria Rusiei și specialist în spațiul estic, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne propun o pertinentă analiză a evenimentelor provocate de invazia Rusiei în Ucraina, examinând rolul propagandei ruse în procesul de distorsionare mediatică a faptelor săvârșite de trupele rusești, precum și imperativul tragerii la răspundere a celor ce se fac vinovați de comiterea teribilelor crime împotriva umanității.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce este important, pentru societatea românească, procesul de reziliență prin cultură democratică? La ce întrebări ar trebui să reflecteze un cetățean al Europei, îngrijorat de evoluția actualelor evenimente internaționale? Faptul că Europa este seculară constituie un atu pentru aceste vremuri interesante pe care le trăim? A devenit, oare, teribila criză din Ucraina un accelerator al reflecției? Testul războiului din Ucraina ne-a oferit cumva și alte soluții? De ce avem nevoie de luciditate și moderație? Care sunt dușmanii recenți ai discernământului? Scrutând în profunzime orizonturile tematice ale volumului „Dificila regăsire a virtuții”, dialogul dintre Alexandru Gussi, politolog și doctor al prestigioasei Sciences Po din Paris, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, reliefează punctele de criză ale lumii tot mai complicate în care trăim, dar și modul în care, prin discernământ și moderație, pornind de la modelul patriotismului civic și proeuropean al Ucrainei, ne putem regăsi virtutea colectivă.

Volumul „DIFICILA REGĂSIRE A VIRTUŢII — Un dialog despre Europa seculară, eroismul ucrainean şi sfârşitul imperiului rus” este disponibil aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/218-dificila-regasire-a-virtutii-un-dialog-despre-europa-seculara-eroismul-ucrainean-si-sfarsitul-imperiului-rus.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

S-ar putea afirma că visul este unul dintre marile daruri pe care le poate primi un om? În ce fel de timp pătrundem odată cu imperceptibila alunecare în această lume misterioasă? Cum sunt visele pentru Monica Pillat: au darul de a limpezi realitatea diurnă sau mai degrabă o complică într-un mod creator? Cu cine se întâlnește cel mai des în propriile-i vise? Care sunt marile teme recurente ale registrului său oniric? Cum poate decanta un autor, în scrierile sale, ideile și imaginile percepute în teritoriul inefabil al visului, devenit o „terra incognita” plină de surprize și provocări? De ce este Biblia plină de vise? Am putea considera visul drept un fel de avanpost pentru viața de apoi? Înfiripat pe marginea volumului „Somnul de taină”, dialogul dintre dintre scriitoarea Monica Pillat, renumită specialistă în domeniul literaturii engleze și americane, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o delicată tatonare a teritoriului oniric, a misterelor oglindite în apele imaginarului și ale nostalgiei, dar și ale viselor inițiatice, care ne călăuzesc spre revelația divinității.

Reziliența prin cultură. Teodor Baconschi | DIFICILA REGĂSIRE A VIRTUŢII

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce este atât de dificilă regăsirea virtuții în zilele noastre? Cât de important este dialogul în stabilirea unui diagnostic al lumii contemporane? Ar putea începe, oare, de la războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, un proces colectiv de regândire a virtuții? Dincolo de o anumită ambiguitate problematică, este posibil să rămână ceva neclar în marele tablou al acestui război? Cum am putea construi reziliența în fața marilor teste precum secularizarea, progresismul și hiper-modernitatea? Care dintre cele două ipostaze comunitare este mai importantă: Europa ca proiect politic sau Europa ca memorie spirituală? Pe firul unor întrebări esențiale, inspirate de arhitectura tematică a volumului „Dificila regăsire a virtuții”, dialogul dintre Teodor Baconschi, eseist, diplomat și istoric al religiilor, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează felul în care evenimentele recente au devenit un catalizator al conștiinței și al clarității morale, elemente atât de necesare în procesul de restabilire a ordinii internaționale și de regăsire a rădăcinilor creștin-democrate ale proiectului european.

Volumul „DIFICILA REGĂSIRE A VIRTUŢII — Un dialog despre Europa seculară, eroismul ucrainean şi sfârşitul imperiului rus” este disponibil aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/218-dificila-regasire-a-virtutii-un-dialog-despre-europa-seculara-eroismul-ucrainean-si-sfarsitul-imperiului-rus.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce ar trebui să se vorbească, astăzi, tot mai mult despre claritate morală? În ce constă distincția dintre aceasta și discernământ? Cine sunt adevărații dușmani ai clarității morale? Cât de importantă este, în contextul actual, „bătălia pentru cuvinte”, când tendința redefinirii lucrurilor provoacă numeroase confuzii terminologice? Este, oare, posibilă claritatea morală în absența unei justiții a memoriei? Ce fel de atitudine ar trebui adoptată în spiritul clarității morale: una tranșantă sau, dimpotrivă, una moderată? Cum supraviețuiește, totuși, comunismul în zilele noastre și cum pot fi recunoscute avatarurile sale? Se poate afirma că există vreo virtute în raport cu comunismul și corectitudinea politică? Pe ce fel de „om nou” ar trebui să pariem? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, Adrian Papahagi, profesor universitar, filolog și erudit eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, investighează raportul dintre comunism și creștinism, reliefând importanța clarității morale și a discernământului, doi factori esențiali ce reprezintă un adevărat antidot la resentiment și relativism, dar și la insidioasa încercare de banalizare a răului.

0:00 Adrian Papahagi - CREȘTINISM VS. COMUNISM

9:37 „Mi se părea atât de evident, în plus, pentru un român trecut prin comunism, cu experiența noastră a proximității rusești – o proximitate clepto-umană, o proximitate de răpitor. Pentru experiența noastră a comunismului, pentru sensibilitatea noastră de creștini, mai ales în zona conservatoare, cum ne place să spunem – creștini ortodocși –, te gândești că asemenea oameni, când văd moartea, când văd suferința, când văd agresiunea, când văd invazia, în simpla lor calitate de creștini, de români și de trăitori ai acestui timp, cu experiența comunismului, vor avea nu o tresărire, ci o revoltă instantanee. Ei bine, nu a fost cazul.”

19:34 „Unii ar putea spune – și cei care au contestat acest cuvânt pot spune – despre claritatea morală că este un soi de cenzură; cu alte cuvinte, toți suntem obligați să vedem lucrurile într-un singur fel. Dar și aici e o doză de relativism, fiindcă nici nu putem relativiza totul. Dacă ești creștin, ești obligat să consideri crima un rău absolut. Nu ai ce să negociezi acolo. Nu ai ce nuanțe să aduci.”

30:32 „Dar tot creștinește le-aș explica: dacă ți-ai păstrat până la urmă mintea și sufletul cât de cât curate, mai greu sau mai târziu vei discerne. Dacă, în schimb, te lași ideologizat, adică fanatizat, pierzi discernământul. Poți să te consideri bun creștin, să fii chiar creștin practicant – ajungi habotnic. La asta m-am gândit foarte mult, scriind despre Shakespeare în ultimul timp: poate un exces de virtute să devină un viciu?”

38:59 „Comunismul beneficiază, până astăzi, de o absolut vinovată amnezie voluntară. Și, într-adevăr, nu a fost un proces al comunismului. Eu sunt absolut siderat; și aici, trebuie să spun, poate că e o bulă și o cameră de rezonanță, dar eu văd perfect. Când scriu ceva, adesea îmi place – și un pic pentru a provoca – să spun cât de mult a evoluat țara asta față de perioada comunistă.”

52:40 „Ele [comunismul și corectitudinea politică] deturnează, după părerea mea, instincte și virtuți creștine întru totul admirabile. De pildă, corectitudinea politică ideologizează decența, fiindcă, sigur, nu e decent ca, în fața unei persoane care e într-un fel diferită, sau pusă într-o situație de minoritate, sau într-o situație de infirmitate, tu să vii și să intri grobian în sensibilitatea acelei persoane.”

Ce sunt explorările fenomenologice? De ce este importantă abordarea dintr-o asemenea perspectivă atunci când vorbim despre tema violenței? Cum se explică faptul că suntem o specie cu atâta încărcătură de violență și animalitate, fenomen observabil până și în cele mai elevate și rafinate culturi umane? A gândi fenomenologic asupra violenței înseamnă a ieși, deopotrivă, din ideologie și din religie? Sau mai degrabă din ideologie decât din religie? Contraintuitiv vorbind, ar exista argumente pentru a susține că violența poate fi și un factor pentru progres, respectiv o condiție a creativității? Cum anume se constituie experiența vizuală a violenței de-a lungul mai multor tipuri de imagini de care omul contemporan este asaltat continuu? În jurul acestor teme de reflecție, inspirate de volumul „Violență și animalitate. Explorări fenomenologice”, dialogul dintre filosoful Cristian Ciocan, unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul fenomenologiei, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu prilejuiește o pasionantă incursiune în țesutul ideatic al fenomenului violenței – care a impregnat întreaga istorie a omenirii –, reliefând rolul experienței trăite în justa înțelegere a diferitelor sale manifestări, de la cele exterioare până la violența asupra sinelui, exercitată prin forme de autodisciplină și asceză.

Cartea Violență și animalitate. Explorări fenomenologice este disponibilă aici: edituraspandugino.ro