Stimă, nu stigmă!

După diagnostic, în cele mai multe cazuri urmează și o testare genetică. Dr. Amalia Roșu subliniază că această procedură este vitală pentru paciente. Cu ajutorul testării, medicii pot recomanda un tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărei femei. În același timp, testarea genetică este de mare ajutor și pentru rude, care pot afla cât de mare este riscul de a dezvolta un cancer — mai ales că aproximativ 15% dintre cancerele ovariene au o componentă genetică.

Drumul către remisie presupune însă multe alte analize și investigații: CT-uri, RMN-uri, puncții. Toate sunt discutate și interpretate de echipa multidisciplinară — oncolog medical, chirurg, anatomopatolog și genetician — pentru a identifica cel mai bun plan de tratament. Este esențial ca pacienta să știe că nu este singură în această luptă. Consilierea psihologică sau împărtășirea experiențelor cu alte paciente pot fi de mare ajutor după diagnostic sau pe parcursul tratamentului.

Evoluția medicinei oncologice aduce tot mai multă speranță pentru pacientele cu cancer ovarian. Specialiștii consideră că noile medicamente ar putea transforma această afecțiune într-o boală cronică, una care să nu mai fie fatală.

Această inițiativă este susținută de Synevo.

Testele de sânge, examinările histopatologice, testările genetice și testele de monitorizare sunt doar câteva dintre analizele de laborator esențiale pentru diagnosticarea și gestionarea cancerelor ginecologice. Toate aceste probe ajung la medicul de laborator, care trebuie să le interpreteze cât mai repede și cât mai bine, astfel încât pacienta să poată începe tratamentul la timp. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Antoanela Curici, director medical Synevo România, explică relevanța diferitelor tipuri de analize medicale pentru diagnosticul și monitorizarea cancerelor din sfera genitală.

Medicina de laborator folosește teste tot mai moderne, ceea ce a redus considerabil timpul de diagnosticare. Zilele sau chiar săptămânile câștigate datorită tehnologiei pot face diferența pentru pacientele cu cancer cervical, ovarian. Medicina de laborator nu doar că depistează neoplazia, ci îi sprijină și pe medicii oncologi în ajustarea tratamentului. O hemogramă, de exemplu, poate arăta că terapia nu funcționează și chiar îi dăunează pacientei, caz în care aceasta trebuie schimbată. În plus, pentru evaluarea toleranței la tratament, medicii de laborator verifică funcția hepatică și renală.

După administrarea tratamentului, pacienta trebuie să efectueze periodic analize, la 3 sau 6 luni, în funcție de starea de sănătate. Pe lângă testele uzuale, medicii de laborator pot evalua toxicitatea unor medicamente sau pot realiza analize menite să depisteze o recidivă. Un test LDH, de exemplu, poate fi primul semn al reapariției cancerului și, din acest motiv, este recomandat pacientelor care au mai fost diagnosticate.

Testarea la timp poate face diferența. În oncologie, fiecare zi contează. De aceea, atunci când apar simptome sau suspiciuni, este esențial să discutați cu un medic, care vă va îndruma către testele potrivite.

Această inițiativă este susținută de Synevo.

Screening-ul este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cancerului. Îi ajută pe medici să depisteze boala înainte ca aceasta să provoace simptome. Este cu atât mai important în cazul cancerelor ginecologice, care, de regulă, se manifestă doar în stadii avansate. În episodul de astăzi al podcastului „Stimă, nu stigmă”, Dr. Silviu Iștoc explică cât de bine funcționează screening-ul în România, care sunt beneficiile majore și ce obstacole există în aplicarea lui.

Screening-ul reprezintă o testare în masă a unei populații aparent sănătoase. Nu există un consens internațional privind vârsta la care o femeie ar trebui să înceapă screening-ul. În funcție de țară, primul test se face între 21 și 25 de ani. Condiția esențială este ca acest proces să fie riguros și să urmeze un program clar, stabilit de autorități. În România, screening-ul poate începe la 25 de ani, iar testarea se repetă la fiecare 5 ani.

În Europa, cancerul de col uterin nu se află în primele zece forme de cancer. În România, însă, ocupă locul al treilea. În discuția cu Dr. Gheorghe Peltecu, Dr. Silviu Iștoc povestește că, în Marea Britanie, operațiile pentru cancer de col uterin sunt astăzi extrem de rare, iar majoritatea pacientelor provin din afara țării, tocmai datorită eficienței programelor de screening.

Una dintre principalele piedici în calea screening-ului este lipsa de informare. Multe femei nu știu nici de existența lui, nici cum pot participa. Pentru altele, rușinea de a merge la medic sau frica de rezultat devin bariere greu de trecut. La acestea se adaugă și factorul financiar, care descurajează multe paciente. Unele dintre aceste probleme ar putea fi rezolvate pe viitor, prin introducerea autorecoltării.

Această inițiativă este susținută de Synevo.

Începem un nou sezon al podcastului „Stimă, nu stigmă”. De această dată, facem o analiză complexă a cancerului de sân: cum apare, care sunt factorii de risc, dar și care sunt nevoile pacientei. În primul episod, Dr. Gheorghe Peltecu și Dr. Oana Trifănescu, certificată ca Oncolog European, prin examinare competitivă (ESMO examination certificate), au o discuție reală despre felul în care acest diagnostic schimbă radical lumea pacientei și stilul ei de viață. Întotdeauna există speranță și sfaturi pe care le puteți urma, astfel încât boala să fie înfrântă, iar riscul de recidivă să scadă.

Peste 75% dintre cancerele mamare apar la persoane cu vârsta de peste 50 de ani. Din păcate, în aproximativ 10% dintre cazuri, boala nu poate fi prevenită din cauza factorului genetic. Dar ce facem în celelalte situații? Cât de mult contează alți factori? În episod aflăm că sedentarismul, folosirea contraceptivelor și lipsa unui program de somn pot crește incidența cancerului de sân.

Ce este de făcut atunci când apare prima suspiciune? Momentul în care o femeie află că este suspectă de cancer de sân provoacă, de multe ori, panică și vine la pachet cu zile în care pacienta se blochează și nu știe ce drum trebuie să urmeze. Acele zile pot fi esențiale pentru tratarea bolii, iar Dr. Oana Trifănescu ne explică, pas cu pas, ce etape are de parcurs o femeie aflată în această situație. Un rol-cheie îl are comisia oncologică (tumor board). Prezența unei astfel de echipe multidisciplinare poate reduce timpul dintre diagnostic și începerea tratamentului cu aproximativ 10 zile.

Cancerul nu este o bătălie fulger, ci un război cu multe lupte intermediare. Fiecare victorie zilnică, oricât de mică ar fi, o aduce pe pacientă mai aproape de supraviețuire, iar progresele medicale sunt de partea femeilor. În ultimii ani, tratamentele au evoluat mult, iar medicii preconizează că oncologia medicală va cunoaște unele dintre cele mai mari progrese în perioada următoare.

Această inițiativă este susținută de Novartis.

Un diagnostic de cancer schimbă totul. Pentru multe femei tinere, una dintre marile temeri este legată de viitor: „Voi mai putea avea copii după tratament?” Într-un nou episod al podcast-ului, dr. Corina Gică, medic obstetrician-ginecolog cu specializare în reproducerea medicală asistată, explică ce opțiuni există pentru păstrarea fertilității înainte de tratamentele oncologice.  

Fertilitatea poate fi afectată de chimioterapie și radioterapie, uneori definitiv. De aceea, pacientele trebuie informate cât mai devreme despre posibilitatea de a-și conserva ovocitele sau embrionii, oferindu-le șansa de a avea copii după încheierea tratamentului. Din păcate, multe femei află prea târziu despre aceste soluții sau sunt descurajate de mituri false. Unul dintre cele mai răspândite este ideea că o sarcină poate „reactiva” cancerul – un lucru infirmat de cercetările medicale recente.  

Pentru femeile diagnosticate cu cancer, există mai multe opțiuni pentru prezervarea fertilității. Una dintre cele mai eficiente metode este congelarea ovocitelor sau a embrionilor, mai ales pentru paciente sub 40 de ani. Cu cât o femeie este mai tânără, cu atât are șanse mai mari ca aceste ovocite să fie viabile atunci când va decide să devină mamă. O altă metodă, mai puțin cunoscută, dar utilizată în unele cazuri, este conservarea țesutului ovarian, care poate fi reimplantat după tratament.  

În ciuda progreselor din domeniul reproducerii asistate, doar 5-10% dintre pacientele oncologice apelează la prezervarea fertilității. Motivul? Lipsa informațiilor, costurile ridicate și teama de complicații. Dr. Corina Gică ne spune că aceste temeri pot fi combătute printr-o mai bună informare și prin includerea specialiștilor din domeniul fertilității în echipele multidisciplinare care tratează cancerul.  

Speranța există, iar medicina oferă soluții reale pentru femeile care își doresc să aibă copii după un diagnostic oncologic. Contează însă ca pacientele să fie informate la timp și să ia deciziile potrivite pentru viitorul lor.

Alexandra Corina Bărăscu este avocat și, la prima vedere, pare genul de persoană care are totul sub control. Însă, în urmă cu câțiva ani, a primit vestea pe care nimeni nu vrea să o audă: cancer de sân. A acceptat să vorbească despre experiența ei, povestind cu sinceritate cum a trecut prin momentele grele, ce a învățat despre sine și ce mesaj are pentru cei care se confruntă cu aceeași luptă.  

Totul a început cu un control de rutină, pe care l-a făcut la recomandarea medicului său ginecolog. Deși își făcea analizele periodic, mamografia a scos la iveală o problemă. Următorul pas a fost ecografia, apoi biopsia. „Mâine te duci și faci biopsia”, i-a spus medicul. A fost suficient ca să înțeleagă că lucrurile sunt serioase. A urmat un moment de șoc, lacrimi, dar și o decizie: să facă tot ce ține de ea ca să meargă înainte.  

Tratamentul nu a fost ușor – operație, chimioterapie, radioterapie. Chimioterapia, în special, a fost cea mai grea încercare. „Îți cade părul, îți cad genele, te slăbește fizic și psihic, dar trebuie să găsești resursele să continui.” Cu toate acestea, a făcut tot posibilul să nu se lase doborâtă. A călătorit, a purtat peruci colorate, s-a machiat și a încercat să își păstreze moralul ridicat. Pentru ea, aceste mici gesturi au făcut diferența.  

Un alt lucru important? Oamenii din jur. Alexandra spune că familia și prietenii trebuie să fie acolo, dar nu ca să plângă alături de pacient, ci ca să îl sprijine, să îl încurajeze. A contat enorm și relația de încredere pe care a avut-o cu medicii.  

Acum, după ani de la diagnostic, Alexandra este bine și își continuă controalele regulate. Viața i s-a schimbat, dar nu doar din cauza bolii, ci pentru că a învățat să se bucure de lucruri mici, să fie mai răbdătoare și să nu mai amâne ceea ce îi aduce bucurie. „Trăiește clipa și nu te lăsa copleșit de frică” – este mesajul ei pentru toți cei care trec printr-o situație similară.  

Povestea ei este una despre putere, despre cum te ridici după cel mai greu moment al vieții tale și despre cum îți recâștigi nu doar sănătatea, ci și încrederea în tine.

Într-un nou episod al podcast-ului nostru, dr. Dana Nedelcu, medic primar radiologie și imagistică medicală, ne vorbește despre ce înseamnă să ai grijă de sănătatea sânilor, de ce este important screening-ul și cum putem îmbunătăți felul în care diagnosticăm cancerul de sân. Cu o experiență vastă și o viziune clară asupra viitorului acestui domeniu, doamna doctor explică pe înțelesul tuturor de ce depistarea timpurie poate face diferența și cum tehnologia, folosită corect, poate ajuta medicii să fie mai buni în ceea ce fac.  

În multe țări, femeile primesc automat invitații la mamografie la fiecare doi ani. Un sistem organizat, care ajută la descoperirea cancerului de sân înainte să apară simptome. Metodele clasice au limitele lor iar pentru a le depăși, se încearcă integrarea unor tehnici mai avansate, cum ar fi tomosinteza, o tehnologie care crește șansele de a vedea tumorile mici. În România, însă, lucrurile sunt mai haotice. Femeile ajung la control când și dacă își fac timp, iar programele de screening sunt fragmentate, fără un plan clar care să ajungă la toate persoanele care au nevoie.  

O soluție ar putea fi și folosirea inteligenței artificiale, care devine tot mai prezentă în imagistică. Dar, chiar dacă poate fi un ajutor real, nu poate înlocui complet experiența unui medic. Diagnosticul corect vine dintr-o combinație între ce spune tehnologia și ce vede specialistul.  

Am mai discutat despre folosirea mai multor metode imagistice. Nu toate cancerele arată la fel și nu toate se văd la mamografie. Unele pot fi detectate doar prin ecografie, altele doar prin tomosinteză sau printr-o combinație a acestora. De aceea, un diagnostic corect necesită mai mult decât o singură investigație, iar colaborarea dintre medici este întotdeauna importantă. 

Ideal ar fi ca toate aceste metode să fie integrate într-un centru dedicat sănătății sânilor. Dar un astfel de centru nu înseamnă doar aparatură performantă, ci și o echipă de specialiști care colaborează eficient: radiologi, chirurgi, oncologi și radioterapeuți. Pacienta nu ar trebui să fie nevoită să alerge dintr-un loc în altul, să se lovească de liste de așteptare sau de recomandări contradictorii. Într-un centru bine organizat, tot procesul – de la diagnostic la tratament – ar trebui să fie clar și rapid, astfel încât femeile să primească răspunsurile și soluțiile de care au nevoie fără stres suplimentar.  

În final, dr. Nedelcu vorbește despre rolul pe care medicii cu experiență îl au în formarea noilor generații din domeniul medical. Pe lângă partea tehnică, este esențial ca viitorii specialiști să învețe și cum să fie aproape de pacienții lor, cum să le vorbească și să-i ajute să treacă printr-un diagnostic dificil. O veste proastă nu trebuie să însemne panică, iar un medic bun nu înseamnă doar cineva care știe să citească o mamografie, ci și cineva care știe să asculte și să ghideze pacienta cu empatie. 

În cel mai recent episod al podcast-ului nostru, l-am avut invitat pe dr. Paul Stanciu, chirurg ginecolog-oncolog cu o vastă experiență în chirurgie minim invazivă. Am vorbit despre cancerul ginecologic, cu un accent special pe cancerul endometrial – cel mai frecvent cancer de acest tip.  

Am aflat că această boală are legătură directă cu factori precum obezitatea, diabetul și excesul de estrogen, iar în România numărul cazurilor este în creștere. Diagnosticul precoce face o mare diferență, așa că simptome precum sângerările anormale, durerile pelviene sau secrețiile neobișnuite nu ar trebui ignorate. Dr. Stanciu ne-a explicat și cum se face diagnosticarea: de la ecografie pelviană și biopsie endometrială până la investigații mai avansate, cum ar fi RMN-ul.  

Când vine vorba de tratament, intervenția chirurgicală este, de obicei, prima opțiune. În Marea Britanie, majoritatea operațiilor se fac prin metode minim invazive – laparoscopie sau chirurgie robotică – care ajută pacientele să se recupereze mai repede și cu mai puține complicații. În România, însă, aceste tehnici sunt disponibile doar în câteva centre mari, ceea ce face ca accesul la ele să fie limitat.  

Am discutat și despre diferențele dintre sistemele medicale din România și Marea Britanie. Acolo, pacientele diagnosticate intră rapid într-un circuit bine pus la punct, astfel încât tratamentul începe, de obicei, în cel mult patru săptămâni. În plus, deciziile sunt luate de o echipă multidisciplinară, unde specialiști din mai multe domenii – chirurgie, oncologie, radioterapie, imunoterapie – stabilesc împreună cea mai bună strategie de tratament.  

Un alt subiect important a fost sprijinul psihologic. În Marea Britanie, pacientele au acces la consiliere și sunt ghidate pe tot parcursul tratamentului. În România, astfel de servicii sunt mai puțin dezvoltate, deși ar fi extrem de utile.  

Acest episod ne oferă o imagine clară asupra cancerului endometrial: cum îl putem preveni, cum se diagnostichează și care sunt opțiunile de tratament. Cel mai important mesaj? Să fim informate și să avem acces la îngrijire de calitate – asta poate face diferența în șansele de supraviețuire și în calitatea vieții pacientelor.  

Noul episod din podcast-ul nostru îl are ca invitat pe Dr. Dan Corneliu Jinga, oncolog recunoscut și Doctor în Științe Medicale – Magna cum laude. Domnia sa discută alături de profesorul Peltecu despre tratamentul sistemic al cancerelor genitale, cu un accent special pe cancerul de endometru și cancerul ovarian. Pe parcursul interviului, sunt abordate simptomele, factorii de risc și opțiunile de diagnostic și prevenție, punându-se un accent deosebit pe importanța identificării timpurii a acestor afecțiuni.

Cancerul de endometru, cunoscut și sub numele de cancer al corpului uterin, este una dintre cele mai frecvente forme de cancer ginecologic. Unul dintre semnele sale principale este sângerarea anormală, un simptom care, în cazul femeilor aflate la menopauză, este relativ ușor de identificat. Totuși, în perimenopauză, această sângerare poate fi confundată cu variațiile normale ale ciclului menstrual, ceea ce întârzie adesea diagnosticul. În stadii avansate, cancerul de endometru poate determina simptome nespecifice, cum ar fi probleme digestive sau urinare, ceea ce îl face și mai dificil de recunoscut. Uneori, boala nu prezintă simptome evidente și este descoperită întâmplător în timpul unei ecografii transvaginale de rutină.

Pe de altă parte, cancerul ovarian este considerat cel mai agresiv dintre cancerele ginecologice, având un prognostic nefavorabil din cauza diagnosticării tardive. Una dintre particularitățile acestui tip de cancer este faptul că nu are simptome specifice în stadiile incipiente. Femeile pot resimți balonare persistentă, senzație de sațietate rapidă, greață sau disconfort abdominal, simptome care pot fi confundate cu probleme digestive minore. Un factor de risc major este predispoziția genetică, iar mutațiile BRCA1 și BRCA2 sunt printre cele mai cunoscute în acest sens. De aceea, testarea genetică joacă un rol esențial în luarea unor măsuri de prevenție.

Discuția celor doi specialiști subliniază importanța prevenirii și a diagnosticului precoce în cancerele ginecologice. Consultațiile ginecologice regulate, atenția la simptomele neobișnuite și testarea genetică pentru persoanele cu istoric familial de cancer ovarian sau de sân sunt esențiale pentru creșterea șanselor de supraviețuire și pentru adoptarea unor măsuri preventive adecvate.

Într-un nou episod al podcast-ului, Dr. Prof. Peltecu o are ca invitată pe Victoria Asanache, o navigatoare de pacienți cu peste 20 de ani de experiență în domeniul sănătății, formată la Institutul Harold Freeman din SUA, recunoscut pentru pionieratul în navigația pacienților. Dânsa a conciliat peste 12.000 de pacienți și aproape 15.000 de aparținători. 

Interviul oferă o incursiune detaliată în rolul navigatorului de pacienți, un specialist care ghidează bolnavii prin labirintul diagnosticării și tratamentului, cu un accent special pe cancerul mamar și alte forme de cancer. Victoria Asanache explică modul în care această profesie transformă traiectoriile de viață ale femeilor care se confruntă cu un diagnostic dificil, oferindu-le sprijin logistic, emoțional și educațional.  

Dialogul scoate la lumină dificultățile pe care pacienții le întâlnesc în sistemul medical: de la accesul dificil la investigații complexe, la gestionarea emoțiilor puternice care vin odată cu un diagnostic grav. Invitata povestește cu empatie și pasiune despre cum fiecare caz reprezintă nu doar o provocare profesională, ci și o ocazie de a schimba destine.  

Un alt subiect cheie este legătura profund umană care se formează între navigator și pacient. Doamna Asanache vorbește despre puterea sprijinului moral, despre cum cuvintele și gesturile potrivite pot reda speranța acolo unde părea pierdută. În plus, dânsa subliniază importanța colaborării între navigatori, medici și familii, pentru a crea un sistem de suport complet și eficient.  

Profesorul Peltecu adaugă o perspectivă valoroasă, discutând impactul integrării navigatorilor de pacienți în echipele medicale și rolul acestora în îmbunătățirea calității vieții bolnavilor. Interviul evidențiază și aspectele etice ale profesiei, punând în prim-plan respectul pentru demnitatea umană și necesitatea unei abordări personalizate în tratarea cancerului.  

Episodul se încheie cu un mesaj plin de speranță despre curajul și solidaritatea care pot transforma viețile celor aflați în lupta cu boala, oferind ascultătorilor o lecție prețioasă despre compasiune și puterea sprijinului mutual.