Tânăr în Europa

Despre vaccinare HPV, mituri și a 7a campanie de vaccinare HPV care reușește să schimbe mentalități vorbim la Tânăr în Europa cu Florin Ioniță și Anastasia Nedelcu.

Ministerul Sănătății a extins în mai vaccinarea gratuită anti-HPV pentru fetele și băieții cu vârste între 11 și 26 de ani. 

România continuă să se confrunte cu o rată a mortalității evitabile de peste 400 de decese la 100.000 de locuitori, dar și cu una dintre cele mai scăzute rate de screening pentru cancerul de col uterin din UE – doar 6% în 2023.

Nu și-a cerut nimeni scuze la nivel înalt: nici premierul, nici ministrul de interne, remarcă Oana Sandu, jurnalistă care a documentat fenomenul violenței domestice. Avem 51 de cazuri de femicid anul acesta și o neputință  a forțelor de ordine de a interveni și a prinde criminalii.

Femicididul este un fenomen pe care nu și-l asumă nimeni, spune jurnalista. Ce ar trebui să facă statul pentru orfanii speciali, co-victime în acest cazuri? Ce fac alte state pentru ei?

Oana Sandu: "Pare că în punctul în care ne aflăm avem acest sistem de profesioniști care nu cred în acest risc, din păcate, și nu cred că violența domestică este ceva ce îi privește și pe ei. Cred că în continuare sunt părți ale societății noastre -și mai periculos este că sunt și profesioniști cu putere de decizie - care cred că violența domestică este o problemă privată și nu una publică. 

E vorba de recunoaștere, de reparații și de o formă de dreptate. Până la urmă, dreptatea din partea societății, care contează mult mai mult pentru cei care au rămas și care poate să îi ajute pe toată durata vieții lor, înseamnă mai mult uneori decât anii pe care îi primește un criminal, decât o sentință grea. 

Sigur că ne dorim și asta, dar nu asta ne ajută să ne trăim viețile pe mai departe, fiindcă acele persoane pe care le-am pierdut nu se vor mai întoarce niciodată înapoi. 

Supraviețuitorii au nevoie de o recunoaștere din partea statului. Nimeni nu și-a cerut scuze pentru femeile care și-au pierdut viața în acest an în România. La un nivel mai mare mă refer. Deci e nevoie de o astfel de recunoaștere majoră. 

Noi, ca cetățeni, putem să cerem până la urmă ca statul să facă anumite lucruri. 

Dar, de exemplu, copiii despre care eu am scris nu beneficiază de niciun fel de serviciu adaptat, au primit doar acea monitorizare care se face în orice alt caz unde există o problemă socială, un telefon pe care uneori asistentul social îl dă o dată la trei luni și o întreabă pe bunica de peste 60 de ani care îngrijește doi copii de școală primară: cum o mai duce? Cam asta este tot. Nu există o consiliere terapeutică, consiliere psihologică. 

Nu există o navigare socială. Mai amintesc aici de o tânără care, la vremea la care i-a fost ucisă mama de partenerul mamei avea 18 ani. Sora ei avea 13 ani. A intervenit de câteva ori în incidente violente de dinainte de crimă. A sunat la 112. Niște polițiști i-au spus ultima oară că ei nu se mai duc pentru că asta e, o să ne ducem când va fi moartă mama ta...

Și această fată și sora ei au trăit trei luni, până acest criminal a fost arestat, în același oraș cu acest individ, pentru că fusese sub control judiciar, deci nu fusese reținut. Cam ăsta este nivelul de înțelegere a ce ar trebui noi să oferim supraviețuitorilor unor crime.

Rep: Și dacă ar fi să tragem niște concluzii. Spuneați că nimeni nu și-a cerut scuze la nivel înalt, pornind de la ultimul caz. Într-adevăr, ce am văzut diferit a fost că s-a intrat așa, un pic în vrie și de la București s-au trimis anchetatori să se vadă ce s-a întâmplat acolo, că erau două ordine de restricție. E un prim pas? 

Oana Sandu: Eu cred că e un pas foarte, foarte, foarte mic și cred că e doar un act de imagine. Nu văd o concretețe, nu văd o importanță. Un prim pas ar fi ca premierul și ministrul de Interne să facă o conferință de presă și să explice ce s-a întâmplat în aceste cazuri mai mediatizate, unde au existat și ordine de protecție, unde au existat și un mandat de căutare a acelui om care a ucis. Să ne spună unde este acel bărbat și să ne spună care este planul. Pentru că eu înțeleg din câteva comunicate răzlețe că există un plan în poliție, că ei totuși fac ceva. Dar care este acel plan? Adică dacă tu dai niște comunicate sau vorbești cu doi-trei jurnaliști, asta nu înseamnă o informare la nivel național. 

Până la urmă, în vară, când am avut acea crimă din Cosmopolis, care la fel a fost în plină stradă, am crezut că lucrurile se vor schimba, dar eu nu văd o acțiune puternică din partea statului.

Noi contabilizăm, noi arătăm mai mult poate decât în alți ani, iar asta înseamnă că și alți agresori care acum sunt agresori sunt încă criminali prin mai multă putere, pentru că observă că, iată, cineva nu e prins după atâtea luni.

Sau dacă a a făcut-o altcineva, de ce n-aș face-o și eu pân la urmă?

Și atât timp cât nu ai pe cineva puternic, un premier, un ministru de interne care să arate cu adevărat toleranță zero față de acest fenomen, nu din cuvinte, că s-au mai folosit cuvintele astea: avem toleranță zero față de violența împotriva femeilor. Nu e real, nu avem toleranță zero. Și iată, ne-a arătat incidentul la finele săptămânii trecute.

Ce am mai putea face este ca atunci când se organizează proteste să mergem. E nevoie ca și noi să fim mai mult în stradă. Fiecare dintre noi și să ne gândim că chiar și cu unul în plus, am putea să ajutăm. Din păcate, având în vedere că nu există schimbări din partea statului, cumva asta ne face și pe noi mai neputincioși și cu mai puțină implicare civică.... Nu știu unde ne îndreptăm, dar lucrurile nu arată deloc bine. 

Prea Sărac este noul podcast apărut în peisajul media românesc  care vorbește despre impactul economic și emoțional al sărăciei în România post-pandemică — acolo unde aproape jumătate din populație trăiește cu nesiguranța zilei de mâine.  Gazda podcastului, Andreea Vîlcu a stat de vorbă la Tânăr în Europa cu Andreea Pietroșel despre viața trăită „cu prea puțin” și despre rușinea care însoțește precaritatea.

„Drepturile reproductive sunt în pericol peste tot în Europa.” Semnalul de alarmă este tras de reprezentantele fem network - rețea de advocacy pentru drepturile femeilor din Europa. De ce se întâmplă asta și cu ce probleme se confruntă tinerele din UE discutăm împreună cu Victoria Carasava și Antonia Pîslariu de la A.R.T Fusion.

Tot ele explică la RFI de ce e importantă viitoarea Strategie a Uniunii Europene pentru Egalitatea de Gen 2026–2030 și mai ales ce ar trebui să conțina ea.

Despre (De)Conectat vorbim la Tânăr în Europa, o piesă de teatru care explorează „modul în care fake news, ideile intolerante și radicale, amplificate de social media ne polarizează atât în spațiul online, dar mai ales în viața reală.”

 Invitate:  Ozana Nicolau, regizoare și Iulia Verdeș, actriță

Cum s-a născut deconectat? Andreea Orosz a întrebat-o pe regizoarea Ozana Nicolau.

Aceasta spune că în urma nenumăratelor ateliere susținute în licee.

"Am observat că în rândul tinerilor există o scindare, există tabere legat de drepturile femeilor, de exemplu, de multe ori am întâlnit o atitudine bivalentă. O parte din elevii unei clase spun: păi femeile nu prea au ce să caute la muncă. Vechea atitudine de ar trebui să meargă la cratiță și alți elevi care spun nu, în nici un caz. Femeile au aceleași drepturi ca bărbații. Sigur, noi am depășit teoretic din punct de vedere istoric, această fază. Practic se pare că nu. 

Sunt atitudini moștenite din familie. În primul rând, elevii văd acasă cum se comportă părinții lor. Mulți vin din familii în care femeilor le este atribuit un rol tradițional, iar a fi bărbat înseamnă, pe lângă a aduce neapărat bani în casă, trebuie să fii foarte puternic, să nu ai niciun moment de slăbiciune și, eventual, dacă situația o cere, să fii violent sau agresiv. Adică este un model de masculinitate toxicăȚ explică regizoarea Ozana Nicolau.

Piesa De)Conectat se joacă pe 23 octombrie, ora 19.00, la Teatrul Dramaturgilor Români.

România se clasează constant printre ultimele locuri în testele PISA la citire. Datele arată că în școlile din programele Teach For Romania și Toți Copiii Citesc 26% dintre copiii dintr-o clasă necesită sprijin suplimentar în literație. Sorana Radu, director Comunicare, alumnă Teach for Romania ne vorbeste despre campania de strângere de fonduri.

Despre sport, performanță, depășirea limitelor și înlăturarea barierelor discutăm azi la Tânăr în Europa.

Invitați: Claudiu Miu, fondatorul Asociației Climb Again, Răzvan Nedu, căpitanul lotului de paraclimbing al României și Cosmin Candoi, component al lotului, ambii medaliați cu aur la CM de la Seul.

Studiul „Cum citesc adolescenții în 2025”, realizat de World Vision România a fost publicat ieri si odata cu el s-a lansat și cea de-a cincea ediție a campaniei „Dăm aripi educației. Pentru evenimentul de lansare ati ales un dialog între generații in care speakerii au împărtășit celor prezenți povești despre „cartea care le-a marcat adolescența”.Mihaela Nabar, director Executiv World Vision România și Rucsandra Topoloiu, specialist in comunicare la acelasi ONG.

7 din 10 români consideră benefic procesul de digitalizare a școlii românești. Datele provin din cel mai recent studiu realizat de Edge Institute, think tank care are drept misiune accelerarea digitalizarii României. Melany Pasca, director public policy si legal affairs al think tank-ului spune că studiul arată că 70% dintre români consideră digitalizarea un lucru bun, în creștere față de 63% în 2024.

Elena Alexandra Miron, cofondatoarea Platformei Tineri pentru Sustenabilitate este invitată astăzi la Tânăr în Europa. Platforma pe care o reprezintă a beneficiat de finanțare din partea Ambasadei Franței și a Institutului Francez.