Un milion de tineri din România vor vota pentru prima dată pe 9 iunie iar partidele privesc cu interes spre ei. Din păcate însă, în realitate, un dialog real între tineri si decidenți nu prea există. Tinerilor li se oferă în cel mai bun caz locuri neeligibile astfel încât prezența lor pe scena politică e mai mult de fațadă.

Despre percepțiile tinerilor a discutat Andreea Orosz cu Maria Francesca Cristea, de la Europuls - Centrul de Expertiză Europeană.

Maria Francesca Cristea: Anul trecut am făcut sesiuni de informare în toată țara și în mediul rural și în mediul urban, în mai multe orașe, în mai multe regiuni și am ajuns în mod fizic la peste 2.200 de tineri.

I-am întrebat ce părere au despre Uniunea Europeană, cum simt Uniunea Europeană, cum simt decidenții care atunci își anunțaseră dorința de a candida din nou. Majoritatea tinerilor a spus că înțeleg Erasmus, că sunt recunoscători pentru programul Erasmus, că înțeleg pericolul care pândește în extremism și în radicalizare.

Faptul că platformele de social media și faptul că un anumit partid știe să folosească mult mai bine elementele de social media și elementele digitale pe care tinerii știu să le folosească, este doar problema celorlalte partide care încă nu au învățat cum să le folosească. Ai spus de acest milion de tineri care vor avea drept de vot, eu aș să ne concentrăm și asupra reprezentativității tinerilor.

În momentul de față în Parlamentul European patru din 705 sunt tineri, adică sub 30 de ani. În clipa de față, cu acest milion de tineri, ați spune că este o presiune mult mai mare pe partide să împingă tineri pe liste. Dar nu există niciun tânăr pe loc eligibil.

Majoritatea tinerilor înțeleg acest lucru. Vin partidele și spun că tinerii pentru ele sunt o prioritate, dar sunt pe locul 15. Nu au nicio șansă să ajungă vreodată în Parlamentul European. Trebuie să discutăm și despre respectul pe care îl au partidele asupra acestui număr de tineri care au drept de vot.

Reporter: Dar știu ce preocupări au tinerii? Și aici pare că e o ruptură.

MFC: Este o ruptură foarte mare. Tinerii reprezintă un subiect care este deschis doar în anii preelectorali sau electorali. De exemplu, în anul 2022, an european al tineretului a fost liniște. Nu s-a discutat despre tineri.

Nu au încercat să pună tinerii în evidență sub nicio formă în foarte multe ministere sau structuri naționale. Și nu numai la noi, ci peste tot se întâmplă acest lucru. Anul trecut au început subtil unii mai gălăgioși să zică despre tineri.

Iar nu aceasta parcă toată lumea preia cuvinte sau anumite rezultate de la organizații de reprezentare de și pentru tineret sau de studenți sau de elevi fără să înțeleagă rolul lor cu adevărat. Cum ne dăm seama de acest lucru? Este o mare problemă, este o liniște îngrijorătoare în această campanie pentru că foarte puțini decidenți acceptă invitațiile tinerilor să participe la o dezbatere. Iar dintre cei care acceptă foarte puțini rămân și la întrebări. Este foarte frustrant pentru tineri.

De obicei, noi încercăm să animăm aceste dezbateri. Le dăm un timp să răspundă. Luăm întrebări din sală. Nu o să ascund faptul că foarte mulți decidenți vin la noi și ne întreabă dinainte care sunt întrebările. Le zic că nu știu. Vom vedea ce întrebări va pune sala. Scopul nostru este să păstrăm un cadru sigur și respectuos între invitați și public. Întrebările sunt vaste, de la „Sunt tânăr. Ce oportunități de angajare am?” până la „Care va fi soarta programului Erasmus?”, „Ce locuri destinate tinerilor voi avea eu în țara mea?”.

Rep: Există și răspunsuri la întrebările astea?

MFC: Foarte vagi, sunt foarte mulți europarlamentari care au început să promită marea cu sarea. Ne sunt semnalate aceste lucruri de tineri. Noi primi foarte multe mesaje de la tineri care ne decupează fraze sau anumite părți din discursurile decidenților, în care le se promite că dacă vor vota vor primi o locuință decentă și o chirie foarte joasă. Nu poate să îți promită niciun decident așa ceva pentru că nu ai norme de aplicare. Dacă nu ai norme de aplicare, până se face un studiu, până se face o dezbatere durează foarte mult. Dar sunt tineri care încep să înțeleagă că nu tot ceea ce promit decidenții devine real sau realitate într-o anumită măsură.

Rep: Vorbeam ceva mai devreme despre acest barometru. Plasează tinerii români pe primul loc la intenția de vot. E surprinzător pentru tine?

MFC: Nu, nu este surprinzător pentru că eu lucrez cu tinerii de șapte ani. Din anul 2022 de când am preluat leadership-ul executiv la nivelul organizației Europuls, m-am concentrat foarte mult pe a aduce cât mai mulți tineri on board, care să înțeleagă și cu care să putem face diseminări pentru sesiunile de informare din întreaga țară.

Chiar și anul acesta noi am ajuns la 1.500 de tineri în nici trei luni. Tinerii ne cheamă să ținem aceste sesiuni de informare. Ne spun că nu toți colegii lor înțeleg pe deplin ce înseamnă Uniunea Europeană și că vor să îi ajute. Noi realizăm aceste sesiuni gratuit. Am atins aproape trei pătrimi din toate județele țării. Intenția este reală. Chiar am fost contactați de tineri care ne-au întrebat dacă avem vreun material informativ. Tinerii din cadrul organizației noastre și a proiectele noastre au făcut ghidul pentru primul alegător. E un ghid care explică ce fac instituțiile europene, ce este posibil și ce nu și ce se va întâmpla pe 9 iunie la vot. 

Alegeri Europarlamentare - Proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de subvenții al Parlamentului European în domeniul comunicării. Parlamentul European nu a fost implicat în pregătirea proiectului și nu este responsabil în nicio măsură de informațiile sau punctele de vedere exprimate în cadrul proiectului, iar acestea nu-i impun nicio obligație; responsabilitatea aparține exclusiv autorilor, persoanelor intervievate, editorilor sau difuzorilor programului, în conformitate cu legislația aplicabilă. Parlamentul European nu poate fi considerat responsabil nici pentru daunele, directe sau indirecte, care pot rezulta în urma realizării proiectului. 

Alegerile de anul acesta marchează o premieră în România. Aproape 4,6 milioane de tineri au drept de vot, iar numărul lor depășește pentru prima dată numărul seniorilor care votează.

Pare însă că un vot antisistem se conturează tot mai clar la orizont. Acesta este subiectul acestei ediții Tânăr în Europa.

Am discutat cu Ana Mocanu, project manager la Funky Citizens și cu jurnalistul Ciprian Ioana care a scris în Panorama un articol despre polarizarea Generației Z.

Alegeri Europarlamentare - Proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de subvenții al Parlamentului European în domeniul comunicării. Parlamentul European nu a fost implicat în pregătirea proiectului și nu este responsabil în nicio măsură de informațiile sau punctele de vedere exprimate în cadrul proiectului, iar acestea nu-i impun nicio obligație; responsabilitatea aparține exclusiv autorilor, persoanelor intervievate, editorilor sau difuzorilor programului, în conformitate cu legislația aplicabilă. Parlamentul European nu poate fi considerat responsabil nici pentru daunele, directe sau indirecte, care pot rezulta în urma realizării proiectului. 

Radiografia sectorului neguvernamental este făcută astăzi la Tânăr în Europa de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, care și-a prezentat raportul.

Un fenomen îngrijorător ce afectează sectorul: așa numitele litigii strategice împotriva participării publice, procese de intimidare.

În România sunt aproximativ 127.000 de organizaţii neguvernamentale, care în 2022 aveau în jur de 127.000 de angajaţi. 

Raportat la populație, cele mai multe ONG-uri se află în București și județul Cluj, iar cele mai puține – în județele din Moldova, conform studiului „România 2024. Sectorul neguvernamental. Profil, tendinţe, provocări” realizat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC).

Studiul mai relevă că 1 din 2 români are încredere în ONG-uri, iar 1 din 4 a făcut donații.

Invitate: Ștefania Andersen și Simona Constantinescu de la FDSC.

 

„Anul 2024 a găsit presa din România într-una dintre cele mai grele perioade ale ei", semnalează Centrul pentru Jurnalism Independent in raportul starea mass-media din România în pragul anului super-electoral 2024.

Raportul analizează cât de pregătită este presa din România să își îndeplinească mandatul public în 2024, unul dintre cei mai importanți ani pentru democrația românească.

Cifrele arată că încrederea publicului în presă a plonjat de la un confortabil 80% în anii ‘90, la 32% în 2023, cel mai scăzut nivel de încredere de până acum. 

Motivele sunt diverse - țin de deprofesionalizarea jurnaliștilor, un trend accelerat față de 2021 sau de banii publici care controlează o parte importantă a mass-media, după cum explica Cristina Lupu de la CJI.

Cristina Lupu: Raportul surprinde că presa, în marea ei parte, o duce foarte prost, că avem niște insule care o duc bine. Unele o duc bine doar financiar, nu neapărat și jurnalistic. Altele, care încearcă să facă jurnalism și încearcă să își facă meseria în interese public, se confruntă cu multe probleme și o parte dintre ele vin din lipsa de susținere financiară. Cred că asta este principala concluzie, că avem un peisaj media, care pe de o parte are foarte mulți bani pe care nu îi vedem, dar despre care știm că există. Ăia sunt banii politici, banii care intră de la partidele politice sau de la autoritățile publice. În același timp, avem foarte puțini bani din zona comercială sau din zona și mai importantă din perspectiva noastră, a CJI, a oamenilor care plătesc pentru jurnalism și conținut jurnalistic.

Reporter: Dacă ar fi să căutăm vinovați, cine s-ar face vinovat de starea presei din România astăzi?

CP: Aș zice că toată lumea, că e o combinație de la politicienii cărora le este foarte simplu să cumpere presă. Unul din lucrurile care se întâmplă în România mai mult decât în alte țări este că partidele politice folosesc subvenția de la bugetul de stat pentru funcționarea partidelor pentru cumpărare de conținut editorial, care apare nemarcat. Avem o publicitate care e publicitate, dar care nu apare marcată ca publicitate. Asta e o primă problemă.

În același timp, avem și o vină a acelei părți a profesiei care acceptă să primească bani de la politicieni și să nu marcheze conținutul editorial. Avem și o vină a noastră, a oamenilor care am ajuns la concluzia că nu mai avem nevoie de jurnalism și că toți jurnaliștii sunt la fel, proști și corupți și nu mai vedem valoarea jurnalismului, așa că nu prea mai plătim pentru conținut sau nu donăm pentru conținut decât cu foarte puține excepții notabile, importante. Asta e în continuare o problemă.

În momentul în care pierzi încrederea publicului în halul în care s-a întâmplat acum, anul ăsta electoral devine foarte complicat pentru că dacă oamenii nu au încredere că jurnaliștii sunt cei care pun întrebări în numele lor, dacă nu au încredere că jurnaliștii sunt cei care trebuie să pună presiune pe politicieni ca ei să le răspundă la întrebări, ne putem trezi într-un simulacru de dezbatere publică și politică. Într-un an în care avem nevoie de dezbatere și de informație în spațiul public. Noi ne-am întrebat foarte tare în ideea că dacă o să arătăm cât de greu îi este presei, cât de vulnerabilă este, câte probleme are ea însăși, dacă nu facem mai mult rău jurnaliștilor.

Ne-am dat dat seama că este posibil ca unii dintre oamenii care ne citesc sau care ne ascultă să zică că toți sunt la fel, dar în același timp mi se pare important să spunem că nu sunt toți la fel. Am avut niște subiecte extrem de importante anul trecut care au apărut în spațiul public pentru că jurnaliștii au scris despre ele și le-au documentat. În raport, colegii din presă au menționat investigația făcută de Buletin de București și Centrul de Investigații Media referitoare la azilele groazei, așa cum o știu oamenii, despre condițiile care erau în acele azile.

Cred că tipul ăsta de materiale și tipul ăsta de reacții ne arată câtă nevoie avem în continuare să înțelegem că jurnalismul este important pentru noi ca oameni și nu este doar ceva despre care unii oameni vorbesc și că noi, de fapt, nu avem nevoie pentru că ne informăm de pe Facebook, Instagram, TikTok și YouTube. Au spus-o și colegii din zona de jurnalism alternativ, de jurnalism independent, investigațiile și proiectele jurnalistice nu sunt suficiente să facă bine pacientul bolnav. Ai nevoie de presă mainstream, de presă mare, de presă cu audiență mare care să se asigure în fiecare zi că cetățenii sunt informați și nu manipulați. Nouă asta ne lipsește în momentul ăsta, această informare constantă în presa mare. Există niște instituții media care fac asta în continuare, o fac bine în ciuda tuturor presiunilor și a problemelor, dar sunt foarte puține.

Rep: Situația presei din România este gravă doar pentru noi sau și din afară privit lucrurile nu arată foarte bine?

CP: O vreme, presa din România părea că o duce mult mai bine decât ceilalți, mai ales dacă te uitai în jur la Polonia, la Ungaria, la Slovacia. Dar pare că nici noi nu mai facem lucrurile la fel de bine. În momentul acesta cei de la International Press Institute, ca parte a unei acțiuni de reacție rapidă, urmează să vină în România într-o acțiune de monitorizare pentru a se uita la cum arată presa din România. Ei au făcut deja o serie de interviuri.

Au lansat și ei un raport în care semnalează aceleași probleme. E important să vedem că toată lumea vede această capturare a presei prin intermediul banilor publici drept o vulnerabilitate foarte mare, blocarea accesului la informații, faptul că jurnaliștii sunt hărțuiți prin procese de tip SLAPP. Și ăsta este un lucru foarte important. Încerci să îi dai în judecată pe jurnaliști cerându-le sume mari ca să îi sperii și pe ei, dar și pe alții care ar putea să scrie despre tine. Cei din afară și organizațiile internaționale de libertate a presei se uită la situația din România. Cred că asta ar trebui să ne îngrijoreze un pic mai tare. 

......................................................................................................

Raportul a fost realizat în perioada noiembrie 2023 - martie 2024, prin cercetare calitativă, la care au participat jurnaliști și editori din redacții din toată țara, atât din presa centrală, cât și locală.

6 decembrie 2024 - Situat în nord-estul țării, aproape de granița cu Polonia, Ostrava a început să-și închidă minele de cărbune în 1990. Șomajul a explodat, oamenii au plecat din oraș, dar Ostrava a reușit să întoarcă situația și să propună populației noi idei care să transforme zona dintr-una minieră, într-un hub IT. 

Uniunea Europeană și-a propus să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și să realizeze tranziția către o economie verde. UE vrea să stimuleze economia prin tehnologie ecologică, să creeze o industrie și transport durabil și să reducă poluarea. Toate acestea nu vin, însă, fără provocări. Una dintre acestea este închiderea minelor de cărbune. Multe țări din Uniunea Europeană au încă mine de cărbune active și pun la punct planuri de închidere, compensații pentru mineri sau reconversia profesională a acestora. Regiunile în care activează acum minele trebuie pregătite pentru un alt tip de economie, așa încât tinerele generații să considere că au un viitor acasă și să nu plece în alte regiuni sau țări. Un exemplu de reușită la acest capitol este orașul cehesc Ostrava, capitala regiunii Moravia Silezia. Situat în nord-estul țării, aproape de granița cu Polonia, Ostrava a început să-și închidă minele de cărbune în 1990. Șomajul a explodat, oamenii au plecat din oraș, dar Ostrava a reușit să întoarcă situația și să propună populației noi idei care să transforme zona dintr-una minieră, într-un hub IT.  

Câteva minute într-un lift de mină, nerecomandat claustrofobilor, și coborâm la primul nivel al minei Anselm (cunoscută și sub numele de Mina Urx) este cea mai veche mină din Ostrava. Mina a fost deschisă în 1837 și a funcționat până în 1991 când a fost închisă de guvernul ceh deoarece nu mai era rentabilă. Suntem așadar la doar primul nivel, mina are 625 de metri și 7 nivele, dar de vizitat, se vizitează doar primul, restul fiind închise. Ghidul povestește că mineritul nu este o activitate nouă în regiune, dovezi că oamenii care locuiau aici, foloseau cărbunele sau se ocupau cu mineritul există de 25.000 de ani. Abia în 1837 a fost deschisă această mină modernă, repetă ghidul. 

Cine nu a mai fost niciodată într-o mină de cărbune, ca această reporteră, rămâne destul de surprins să afle că acest loc era considerat unul modern. Galeriile nu seamănă deloc cu boltele spectaculoase din minele de sare care se vizitează în România. În cea mai mare parte a galeriilor, mergi cu grijă, spațiul este îngust, bârnele și structurile de beton care țin pământul de deasupra sunt destul de jos, iar casca de protecție ajută cu siguranță să nu te lovești. Din loc în loc, cei care au creat muzeul, au lăsat șine, mașinării de transport sau au pus figurine în mărime naturală pentru ca vizitatorul să vadă cum se târa un miner care cioplea cărbunele din măruntaiele pământului. În mină lucrau odată și copii – micuți, se puteau strecura în galerii. Lucrau și caii care stăteau atât de mult la întuneric, încât se spune că orbeau când ieșeau la suprafață. Sentimentul este claustrofob, sunetul liftului care te poartă la suprafață este liniștitor.  

Localități înghițite de tunelurile minelor și Pisa Cehească 

Când au închis mina, acum 30 de ani, autoritățile au făcut în zonă un parc de recreere de 35 de hectare, cu zonă de sport, tabără, iar cine dorește se poate plimba cu trenul minei. 

Jurnaliștii au urcat, însă, în autocar și au aflat că îi plimbă prin zona Ostrava, un fost miner pe nume Dalibor, de 54 de ani. Omul a lucrat 26 de ani în mină, până acum câțiva ani, când problemele pulmonare, dar și închiderea minelor, l-au forțat să-și schimbe activitatea. Spune că a început ucenic în mină și s-a specializat, ajungând șef de echipă la construirea galeriilor. Lucra opt ore pe zi, dar cei care extrăgeau pur și simplu cărbunele, lucrau 4 ore pe zi. Acei lucrători erau și cei care primeau cel mai bun salariu, spune Dalibor. Când nu a mai fost miner, a devenit șofer de autocar. Ar putea să se pensioneze în numai trei luni, ca fost miner, dar se simte plin de viață și vrea să mai lucreze. 

Dalibor face un ocol cu autocarul și ne duce să vedem biserica Sf. Petru de Alcantara sau „Pisa Cehească.” Este vorba despre o biserică care s-a scufundat cu 37 de metri în doar câteva decenii din cauza prăbușirii tunelurilor de la minele din regiunea Karvina, la câțiva kilometri de Ostrava. De altfel, singura mină care încă funcționează în regiunea Silezia-Moravia se află la Karvina.  

Biserica este înclinată spre sud – dar nu s-a prăbușit și a devenit o atracție turistică unică și renumită. De fapt, istoria bisericii este istoria întregului oraș, vechea așezare Karvina prabușindu-se în tunelurile minelor. Noua Karvina, oraș aflat la frontiera cu Polonia, a fost construită într-o altă zonă  care nu risca să se prăbușească.  

Pentru a ține tinerii în zonă, cehii au adaptat curricula universităților 

Karvina și Ostrava sunt, așadar, orașe a căror moștenire minieră este extrem de importantă, aici stabilindu-se de-a lungul anilor pe lângă cehi, polonezi, slovacii, germani și evrei.  

În secolul  XX, regiunea se afla în centrul economiei cehe, dar succesul a venit cu probleme atât de mediu, cât și în ceea ce privește sănătatea locuitorilor, așa cum este cazul șoferului care a făcut și pe ghidul vizitei la biserica înclinată. Anii de aur ai mineritului și industriei grele au început să se împuțineze în 1990. Minele nu mai erau rentabile și au fost închise, șomajul a explodat, mediul suferea, iar solul și apele încă sunt contaminate în anumite zone. Guvernul ceh a căutat soluții pentru ca Orașul Ostrava să-și piardă numele de Ostrava Neagră. Odată cu compensațiile pe care le-a oferit minerilor, autoritățile au căutat să transforme vechile situri industriale, să încurajeze alte activități în oraș – precum IT și să convingă tinerii să nu plece, să deschidă afaceri. Universitățile și-au schimbat curricula. 

Am vizitat, astfel, Universitatea din Silezia care a pus la punct un program de antreprenoriat în strâns contact cu lumea reală a afacerilor, după cum povestește  Daniel Stavarek, prorector pentru știință și relații internaționale al Universității din Silezia. 

 

„Regiunea Moravia Silezia suferă de lipsa antreprenorilor. Suferim din cauza numărului redus de întreprinderi mici și mijlocii, iar misiunea noastră universitară este de a ajuta regiunea în acest fel. Așa că aducem aici un nou model de educație, educăm eficient tinerii să fie antreprenori adevărați, să-și conducă propriile afaceri, să rămână aici și să ajutăm regiunea în acest fel.” 

 

Nu avem antreprenori din motive în mare parte istorice, această regiune era dominate de companii mari care operau în mineritul de cărbune, în industria grea și oamenii de aici erau obișnuiți să meargă la muncă, să obțină un loc de muncă relativ bine plătit și atât. De aceea nu s-a dezvoltat un spirit antreprenorial aici. Alte regiuni din Cehia sunt puțin diferite, anumite regiuni din Polonia sunt diferite, dar aici lumea e obișnuită să trăiască în acest fel. Misiunea noastră este să schimbăm mentalitățile și să le explicăm tinerilor că poate este mai atractiv să-și înceapă o carieră în afaceri. 

Aducem aici un nou program educațional numit Antreprenoriat Inovator. Ne inspirăm din Finlanda, studenții învață să facă afaceri făcând afaceri. Nu este vorba despre educație universitară tipică. Nu este vorba despre prelegeri și seminarii. Este vorba de pornirea unei afaceri reale și rezolvarea problemelor reale de afaceri, așa încât să poată înțelege cum este viața reală în business. Tinerii vor putea evita problemele și crizele care apar de obicei în prima fază a antreprenoriatului, sperăm să ajutăm regiunea în acest fel.” 

Ultima mină din regiune se va închide până în 2025 

Prorectorul spune că jumătate dintre cei ce au terminat facultatea aici, au început deja afaceri. Ce tip de afaceri? 

 

„Se îndreaptă spre diverse afaceri, dar în primul foarte atractive sunt companiile digitale. Așa că încep propriile companii digitale, startup-uri, magazine electronice, afaceri de comerț electronic și așa mai departe. Au deschis și afaceri în servicii, dar nu în producție, nu construiesc fabrice de mașini, vorbim în special de companii mici și mijlocii dedicate tuturor tipurilor de servicii. Această regiune a trecut prin primul val de transformare când am fost nevoiți să închidem minele din regiunea Ostrava. Acum închidem treptat minele aici, în regiunea Karvina și, prin urmare, putem oferi câteva modele de transformare a economiei industriei grele într-una bazată ăe companii de servicii mai mici. Nu mai lucrează mulți oameni în industria minieră, în jur de 2.500-3000 de persoane mai lucrează în minerit deoarece o singură mină de cărbune mai funcționează la scară largă și asta din cauza crizei energetice. Au crescut producția pentru că era cerere uriașă pentru cărbune. Dar nu va fi o problemă mare în ceea ce privește șomajul, guvernul ceh și compania de cărbune responsabilă pentru această mină au decis să aibă un proces gradual de închidere a minei.” 

 

Mina din Carvina se va închide până în 2025. Prorectorul de la Universitatea Silezia, Daniel Stavarek spune că, există proiecte pentru minerii care vor să devină antreprenori, oamenii care au idei de afaceri sunt ajutați să le pună la punct, să găsească surse de finanțare și piețe de desfacere. Dar, de fapt, mai deschiși către afaceri sunt cei din generația tânără.  

Minerii care nu vor mai coborî în subteran  își pot găsi locuri de muncă în companii internaționale deoarece regiunea este mare producător de mașini și furnizor către producătorii de automobile. Așa că o parte din mineri merg în aceste domenii sau pur și simplu nu mai lucrează deoarece compensațiile sunt destul de bune, le permit să trăiască decent și fără o slujbă. În plus, minerii ies la pensie mai devreme.  

Evenimente și concerte într-un fost furnal aparținând unei uzine metalurgice  

Ostrava a fost recent gazda premiilor Regio Stras, premiile decernate de Comisia Europeană celor mai bune proiecte finanțate din bani europeni. Ceremonia de decernare a acestor premii a avut loc într-un alt spațiu emblematic pentru Ostrava și fosta sa industrie minieră: o enormă uzină metalurgică care adăpostește astăzi spații de conferințe și concerte. Este vorba despre Sala Multifuncțională GONG, cea mai mare infrastructură de congrese din Moravia de Nord. În spațiul în care odată încăpeau 50.000 de metri cubi de gaz purificat de furnal, au loc astăzi concerte. Cea mai mare sală are o capacitate de 1500 de locuri.  

După cum a spus comisara europeană pentru coeziune și reformă, Elisa Ferreira, „alegerea acestui oraș este extrem de simbolică. Cândva, această zonă era inima cărbunelui și oțelului în Cehia industrială, iar acum este o regiune care trece cu succes la o economie modernă care deși are o abordare orientată spre viitor, zona se bazează pe cultura și rădăcinile a opt secole de istorie.” 

 

11 octombrie 2024 - Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est a lansat primul apel de proiecte din cadrul Programului Regional Nord-Est 2021-2027,  „Transformarea digitală a IMM-urilor“ – Apel Pilot în parteneriat cu Banca Mondială. 

Ghidul de finanţare a fost publicat în vară și este cel care deschide seria finanțărilor dedicate dezvoltării Regiunii Nord-Est. Alocarea financiară este de 31.000.000 de euro, cu o contribuție de 26.350.000 de euro din Fondul European pentru Dezvoltare Regională  și 4.650.000 de euro din bugetul de stat. Perioada de depunere a cererilor de finanțare este va fi cuprinsă între 1 octombrie 2023, ora 10:00 și 30 noiembrie 2023, ora 10:00.

La RFI Vasile Asandei, director ADR Nord-Est spune că sunt alocate 31 de milioane de euro în cadrul programului regional de transformare digitală a IMM-urilor.

13 decembrie 2023 - Sectorul 4 este exemplu de bune practici în privința accesării fondurilor europene nerambursabile anunță specialiștii Comisiei Europene / DG-Regio și ai Agenției pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov. 

Ce proiecte au fost implementate și ce urmează să se întâmplă cu fondurile din noul exercițiu financiar aflăm la #TânărÎnEuropa de la Violeta Boerescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Sectorului 4.

13 septembrie 2023 - Nu există zonă din regiunea de Nord Est a României unde să nu vezi plăcuțe cu obiective refăcute cu fonduri europene. Declarația a fost făcută la RFI România de Directorul Agentiei de Dezvoltare Regionale Nord Est. 

Vasile Asandei spune că exercițiul bugetar 2014-2020 a demarat cu doi ani de întârziere și apoi au venit rând pe rând pandemia, valul scumpirilor materialelor de construcții și războiul din Ucraina. Dar pe 30 decembrie 2023 forurile europene trag linia și contabilizează realizările și eșecurile.

Spitale moderne, școli și gradinițe noi, obiective istorice restaurate se numără pe lista proiectelor de succes.

Frumoasa clădire Cazinoul Băilor din Vatra Dornei va fi redeschisă în acest an. Zeci de proiecte au fost reziliate iar altele vor fi finalizate după termenul limită pe cheltuiala beneficiarilor. Și multe firme private au accesat cu succes fonduri europene.

O mică companie din Piatra Neamț produce plăpumi și perne din lână numai pentru export pentru proprietarii de yahturi. Directorul Agentiei de Dezvoltare Regionale Nord Est. Vasile Asandei atrage atenția: șansa ca în următorii zece ani sa accesăm fonduri europene va face diferența între dezvoltare și precaritate economică pentru multe zone. 

31 ianuarie 2024 - Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest a marcat, la Timișoara, împlinirea a 25 de ani de la momentul lansării în România a politicii de dezvoltare regională. 

După un sfert de secol, în care banii europeni au adus dezvoltare, proictele ar trebui să treacă la un alt nivel și să se concentreze asupra calității, nu asupra cantității. 

Managerul companiei publice de apă-canal a Timișoarei, care a atras finanțări de peste 400 de milioane de euro din 2000 încoace, e convins că fondurile europene înseamnă nu doar progres, ci și disciplină.