Tânăr în Europa

În școala românească se vorbește mult prea puțin despre educația sexuală. Momentan un opțional, materia nu se regăsește ca disciplină în curiculă și datele parțiale obținute de Școala9 de la Ministerul Educației arată că din totalul de aproape 2,2 milioane de elevi din România, aproximativ 48.000 de elevi din clasele I-XII au urmat opționalul de educație pentru sănătate în anul școlar 2024-2025.

La Tânăr în Europa stăm de vorbă cu jurnalista Cristina Radu, care alături de de Andreea Archip și Raluca Cristea au făcut un dosar special despre Educația Sexuală în Școala9.

Aproape 1 din 5 români trăieşte în sărăcie, iar copiii şi tinerii sunt cei mai vulnerabili. Concluzia se desprinde din datele publicate de INS.

În 2024, rata sărăciei a fost de 19%. Cei mai afectaţi rămân copiii şi tinerii: peste un sfert dintre cei sub 17 ani şi mai mult de o cincime dintre cei între 18 şi 24 de ani trăiesc sub pragul sărăciei.

Ce arată aceste cifre? Și Încotro ne îndreptăm în actual context marcat de presiunea luării măsurilor de austeritate.

Andreea Orosz a întrebat-o pe Mihaela Nabăr, de la World Vision.

Potrivit acesteia, 23 la sută dintre copii merg la culcare seara flămânzi.

Concret, s-a adâncit diferența dintre cei care au și cei care nu au, explică reprezentanta World Vision.

O discuție pornind de la anunțul făcut de echipa librăriei independente La Două Bufniţe din Timișoara. După 9 ani, librăria se închide. Nu este singura, din păcate, care are acest final. 

Despre cauze și efecte discutăm astăzi la Tânăr în Europa împreună cu  Raluca Selejan și Oana Doboși, fondatoarele librăriei independente La Două Bufnițe din Timișoara 

Matei Vișniec - dramaturg și scriitor

Mihai Mitrică - Directorul executiv al Asociaţiei Editorilor din România (AER) 

Matei Martin - jurnalist Radio România Cultural și redactor-șef la Observator Cultural.

Patru femei au fost luate cu duba Jandarmeriei și duse la secția de poliție, sâmbătă, la Marșul Pride din București, pentru că aveau asupra lor spray-uri cu piper. Una dintre ele este Renata Mogîldea, jurnalistă PressOne, care a povestit, într-un text, apărut pe siteul publicației, cum jandarmii au făcut glume cu tentă sexuală pe seama lor. 

Mai multe ONG-uri au condamnat acțiunea oamenilor legii, considerând-o un abuz și cer o delimitare a conducerii Jandarmeriei față de astfel de comportamente.

Instituția a demarat o anchetă internă.

În urma dezvăluirilor jurnalistei, Jandarmeria Capitalei a anunțat că face verificări interne privind comportamentul jandarmilor în cauză.

Dincolo de anuntul Jandarmeriei, ridicarea femeilor și ducerea lor în dubă ridică niște semne de întrebare, explică la RFI Corina Voicu, fost magistrat, expert al Consiului Europei pe cursuri HELP, cursuri pentru profesioniști ce vizează violența domestică și cea împotriva femeilor.

Organizatorii marșului, Asociația ACCEPT, își exprimă îngrijorarea față de acest comportament și așteaptă concluziile anchetei.

Marșul trebuie să se desfășoare într-un climat de siguranță, toate eforturile sunt depuse an de an pentru asigurarea acestui sentiment de siguranță.

Astfel de comportamente ale forțelor de ordine pun sub semnul întrebării toate aceste eforturi.

Peste 3000 de oameni au ieșit în stradă, marți,  în Piața Victoriei, pentru a  cere Guvernului măsuri de protejare a femeilor. Manifestarea vine după ce  o tânără de 23 de ani, însărcinată și aflată de mână cu fiica ei de 3 ani, a fost împușcată mortal, sâmbătă,  pe o stradă dintr-un complex imobiliar din Ilfov.

Protestul a fost organizat de mai multe organizații neguvernamentale printre care Centrul FILIA, Centrul de Resurse Juridice, Feminism România, Centrul pentru Jurnalism Independent și Centrul pentru Inovare Publică.

„Ne dorim ca femicidul să fie infracțiune distinctă, cu pedepse corespunzătoare” susțin organizatorii care arată că de la începutul anului au fost ucise deja 25 de femei.

Miruna Obaciu și Arturo Cimini au fost la protestul de marți din Piața Victoriei și au stat de vorbă cu participanții.

Artiști și influenceri, precum Irina Rimes sau Theo Rose, cu precădere tineri au ieșit în stradă.

De precizat că mediul online a fost invadat cu mesaje de ură, insulte obscene și misogine, dar și îndemnuri la violență sexuală împotriva femeilor și a celor peste 3.000 de protestatari care s-au adunat marți în Piața Victoriei, semnalează  Info Sud-Est. 

În timp ce protestatarii scandau mesaje de solidaritate și împotriva abuzului, internauți anonimi, unii dintre aceștia cu icoane și steaguri românești în pozele de profil, îi insultau și transmiteau mesaje extremiste pe măsură ce îndemnau la viol și blamau victimele violenței domestice din România, se arată in analiza Info Sud-Est.

Despre Lumea Fraților Tate, patru ani de investigație în manosferă, o carte apărută la Editura ZYX Books sub semnătura lui Jamie Tahnis și Matt Shea discutăm astăzi la Tânăr în Europa, cu Horia Ghibuțiu, traducătorul cărții.

Într-o lume în care jurnalismul se face din redacție, Jacqui Banaszynski câștigătoare a premiului Pulitzer ne reamintește că poveștile nu apar pe fluxul de știri. 

"Poți face multe pe teren în două ore, dacă ești undeva și ești cu adevărat atent și ești cu adevărat martor, observi și asculți cu adevărat. Nu aveți nevoie de două săptămâni sau două luni" spune la RFI jurnalista devenită editor și profesoară la Universitatea Missouri. 

Cu ocazia participării la cea de-a 10a ediție Power of Storytelling, Jacqui Banaszynski a stat de vorbă cu Andreea Pietroșel despre viitorul jurnalismului, AI și puterea poveștilor de a schimba societatea.

Idei principale:

• "Lucrul minunat despre predare este că înveți în fiecare zi"
• "Pentru mine predarea a fost o extensie a raportării, pentru că a trebuit să ascult foarte mult pentru a-mi da seama de ce avea nevoie fiecare elev, unde se aflau, cum îi puteam ajuta. Și asta a fost valabil indiferent dacă erau studenți actuali încă în școală sau tineri profesioniști sau chiar profesioniști la mijlocul carierei, pentru că fiecare are propriile provocări."
• "O mulțime de redacții spun acum pur și simplu: AI va face treaba asta pentru noi. Va face acest tip de povești, așa că vom merge direct la AI. Cred că este foarte periculos"

   

   

Rep:  Ne aflăm aici cu Jacqui Banaszynski. Este o legendă a jurnalismului, câștigătoare a premiului Pulitzer, profesoară și reporter. Bine ați venit la RFI România!

Jacqui Banaszynski: Mulțumesc, Andreea! Mă bucur să fiu aici! 

Rep: Mă bucur să vorbesc în sfârșit cu dvs, pentru că am auzit atât de multe povești în ultimii ani. Conferința The Power of Storytelling a revinit după cinci ani cu cea de-a 10-a ediție. Din cele 10 ediții, ați ratat doar una și ați contribuit la lansarea conferinței în 2011. Cu ce vă ocupați și de ce v-ați întors astăzi aici? Iubiți atât de mult România? 

Jacqui Banaszynski: Da, este o întrebare la care este greu să răspund și primesc întrebarea asta tot timpul în SUA, când oamenii îmi spun: unde te duci? Și eu le răspund „în România”, iar ei îmi spun: unde este România? Iar eu le spun: mai bine uită-te pe hartă. Îl știam pe Cristian Lupșa, care a inițiat Power of Storytelling. L-am cunoscut când era student la Universitatea din Missouri, unde eu predam. Și după ce s-a întors aici, m-a contactat pentru că voia să predea tipul de jurnalism pe care îl învățase la Universitatea din Missouri și mi-a spus: mă poți ajuta cu asta? I-am spus „sigur”. Și așa am făcut schimb de idei până când a decis să înceapă revista și să odată cu ea și Conferința Power of Storytelling. Dar a fost o decizie de ultim moment. Avea nevoie de niște vorbitori, a apelat la mine pentru că știu o mulțime de jurnaliști din Statele Unite și am venit, și am mai venit o dată să lucrez cu oamenii din echipa lui. Este ceva în legătură cu acest loc care mă atrage, nu pot să vă spun ce este, doar că îmi plac tinerii pe care i-am întâlnit aici, generația voastră și cei din Generația Z. Toți par să aibă acest spirit de creativitate și aceasta este într-adevăr cea mai bună conferință la care am participat vreodată. Iar eu am participat la sute de conferințe de tipul acesta. Deci, în parte vin în România atât de des pentru că aș face destul de multe pentru Cristian și echipa lui, dar , de asemenea și pentru că întotdeauna plec de aici plină de inspirație.

Rep: Le vom trimite înregistrarea fără să punem presiune pe el:) Cariera dvs. se întinde pe 50 de ani și ați relatat povești de pe toate cele șapte continente, din Etiopia până în Antarctica. Ce au adus toate aceste călătorii pentru cercetare și muncă pentru dvs - ca profesionist și ca persoană? 

Jacqui Banaszynski:  Bună întrebare. Cred că m-a învățat să nu presupun că modul meu de a vedea lumea este automat cel corect. Când americanii călătoresc din cauza statutului pe care SUA l-au avut întotdeauna, cel puțin în ultimii 80 de ani, este foarte ușor pentru ei să vadă lumea printr-o perspectivă și o narațiune americană. Și când am călătorit în alte locuri, am învățat să las asta deoparte și să încerc să înțeleg că alți oameni văd lumea prin propria lor perspectivă și experiență, ceea ce este foarte valoros pentru un jurnalist. Pentru că asta încercăm să facem sau ar trebui să încercăm să facem în fiecare poveste pe care o spunem. Să vedem povestea prin prisma experienței persoanei despre care relatam, nu prin a noastră. Și în fiecare loc în care am fost, am întâlnit acești oameni extraordinari care făceau lucruri nebunești: expediții cu sania trasă de câini, oameni care încearcă să își țină familiile unite în timpul foametei și a fost remarcabil, am fost foarte, foarte norocoasă. 

Rep: Credeți că jurnaliștii de astăzi au o abordare diferită față de reportaj, față de timpul petrecut pe teren?

Jacqui Banaszynski: Din păcate, da. Mi se pune des această întrebare, chiar și în SUA, când lucrez cu tineri jurnaliști în cadrul atelierelor, ei spun: nu putem ieși din birou. Vorbim mult despre modul în care puteți lucra de la distanță și prin zoom, prin telefon, Facebook, mesagerie orice. Nu este același lucru cu a fi pe teren. Acest lucru se întâmplă în același timp în care industria se contractă, reducerile sunt teribile pentru presa din întreaga lume și, de asemenea, în SUA, dar cred că oamenii pot găsi modalități de a ajunge pe teren pe poveștile care contează cu adevărat și în moduri mai scurte decât cred ei că trebuie să. Poți face multe pe teren în două ore, dacă ești undeva și ești cu adevărat atent și ești cu adevărat martor, observi și asculți cu adevărat. Puteți face multe în două ore, nu aveți nevoie de două săptămâni sau două luni.   

Rep: Este adevărat, dar trebuie să avem și un exercițiu. 

Jacqui Banaszynski: Da, și trebuie să ai sprijinul redactorului șef sau al editorului tău. Trebuie să ai pe cineva care este dispus să te lase să faci asta și, personal, asta cred că ne lipsește acum: editorii care să spună „povestea nu este în redacție, este acolo afară, așa că du-te și găsește-o!”. Asta a fost lumea în care am crescut eu și generația mea. Dacă eram în redacție, editorul se enerva și spunea „du-te și găsește o poveste”, iar noi trebuia să plecăm.

Rep: Ce părere aveți despre inteligența artificială? Este o amenințare sau nu?

Jacqui Banaszynski: Nu sunt un fan până acum. Cred că ar putea fi un instrument uimitor care să ne ajute în tot felul de moduri, în special în ceea ce privește progresele medicale și tehnologice care ne-ar ajuta ca societate. Nu cred că o putem controla. Cred că am pierdut deja această bătălie. Este cu mult înaintea noastră și, prin urmare, va lua locuri de muncă și cred că amenințarea la adresa jurnalismului este enormă.  Oamenii care îl folosesc spun că este un instrument grozav. Este mai rapid decât Google, poți găsi tot felul de lucruri foarte repede, dar...

Rep: Trebuie totuși să verificăm informațiile date de AI.

Jacqui Banaszynski: Așa speră,  dar dacă redacția de știri taie și taie și taie din personal și cei care rămân nu au timp... O mulțime de redacții spun acum pur și simplu: AI va face treaba asta pentru noi. Va face acest tip de povești, așa că vom merge direct la AI. Cred că este foarte periculos. Deocamdată nu sunt un fan, nu știu dacă voi fi vreodată, dar nu cred că trebuie să-mi fac prea multe griji pentru că sunt bătrân. Nu voi trăi suficient de mult pentru a fi o amenințare pentru mine. Dar este foarte problematic. Zilele trecute am citit un articol în care se spunea că tehnicienii de la Open AI susțin că ar trebui să poată trece peste legile privind drepturile de autor și să preia direct materiale de la oameni creativi, jurnaliști, pentru a alimenta AI. Astfel, ei spun că într-un fel vor să scape de legile privind drepturile de autor. Ei bine, asta este o amenințare. Este o mare amenințare. 

Rep: Ați predat la Școala de Jurnalism din Missouri și la Institutul Pointer și ați editat nenumărați tineri jurnaliști. Ce ați învățat de la ei?

Jacqui Banaszynski: Știți, lucrul minunat despre predare este că înveți în fiecare zi. Am auzit odată, cu ani și ani în urmă, un lucru pe care nu l-am uitat niciodată: predai ceea ce trebuie să înveți. Dacă te gândești la asta este foarte, foarte interesant. Și astfel, atunci când predai, pentru mine predarea a fost o extensie a raportării, pentru că a trebuit să ascult foarte mult pentru a-mi da seama de ce avea nevoie fiecare elev, unde se aflau, cum îi puteam ajuta. Și asta a fost valabil indiferent dacă erau studenți actuali încă în școală sau tineri profesioniști sau chiar profesioniști la mijlocul carierei, pentru că fiecare are propriile provocări, iar treaba mea era să spun „cum te pot ajuta cu această provocare?”, dar nu pot presupune că știu răspunsul până nu știu cu ce se luptă. Deci, de fiecare dată când făceam asta, învățam mai multe, nu doar despre cum vedeau ei lumea, ci și despre profesia mea și despre meserie, pentru că trebuia să fiu capabil să o articulez, să o descompun, să le dau oamenilor părțile componente, să le spun cum funcționează, așa că a trebuit să mă întorc și să studiez fundația reală a poveștilor.

Rep: Credeți că acum jurnaliștii sunt capabili să asculte sau doar au opinii puternice și sunt părtinitori? 

Jacqui Banaszynski: Cred că depinde de jurnalist. Din ce în ce mai mulți jurnaliști sunt împinși către social media, unde au o perspectivă și o opinie puternică. Dacă ne uităm la principalele redacții de știri din SUA, cum ar fi New York Times, Washington Post, Seattle Times, reporterii lucrează în continuare ca jurnaliști direcți care încearcă să obțină informații, să le verifice și să le pună în context. Dacă vă uitați la televizor, situația este diferită, National Public Radio este foarte puternic în SUA, dar trebuie să faceți o distincție între reporteri și editori de opinie și din ce în ce mai mulți oameni intră în această lume a opiniei.

Rep: Care este diferența dintre media mainstream și cea independentă în SUA și Europa?

Jacqui Banaszynski: În SUA folosim acest termen pentru presa care nu aparține guvernului. Astfel, presa tradițională, New York Times, este un ziar independent, care nu primește bani de la guvern și care nu aparține guvernului. Este un ziar mainstream, dar este independent, la fel ca radiourile publice. Așadar, folosim termenii „mainstream” și „independent” oarecum interschimbabili, diferența fiind, pentru noi, că puteți avea o organizație de știri independentă care nu face parte din mainstream, ceea ce înseamnă că este un start-up, mai nou, care este pe cont propriu și care învață să se dezvolte. Dar acestea devin foarte repede parte din mainstream.  Foxnews, de exemplu, este în strânsă legătură cu guvernul. Așa că nu i-aș numi o organizație de știri independentă. Pur și simplu nu aș face-o. 

Rep: Ați câștigat premiul Pulitzer în 1988 pentru un serial revoluționar despre un cuplu de homosexuali care murea de SIDA în America rurală, într-o perioadă în care ziarele nu puneau persoane gay pe copertă și, cu siguranță, nu într-o lumină pozitivă. Ce le-ați spune jurnaliștilor care acoperă subiectele cu care se confruntă comunitatea LGBT în zilele noastre, când roata pare să se învârtă invers și comunitățile sunt din nou vizate? De fapt, Ungaria tocmai a anulat Pride. 

Jacqui Banaszynski: În SUA am mulți prieteni homosexuali care sunt îngrijorați că mariajul homosexual, care face acum parte din constituție, va fi anulat. În urmă cu o lună, a apărut o poveste oribilă despre o persoană transgender care a fost ținută captivă timp de o lună și bătută până la moarte, torturată. Ce le-aș spune oamenilor? Le-aș spune, probabil, că atunci când am apărut în presa tradițională exista o presă gay foarte robustă. Nu era o presă clandestină, ci una existentă, așa că am obținut multe idei de articole, sfaturi și surse de acolo. Este o modalitate prin care comunitatea își găsea vocea. Le spuneam să se prezinte la întâlnirile publice, le spuneam să devină foarte activi din punct de vedere politic și să nu ia lucrurile de bune. Atunci când Roe vs Wade, dreptul la avort, a fost adoptat în SUA, cred că oamenii care credeau în dreptul de a alege, au luat de bun faptul că acum este sigur. Ei bine, 50 de ani mai târziu a fost eliminat. Și cred că comunitatea LGBT trebuie să facă același lucru, trebuie să lupte în fiecare bătălie care le ia drepturile.

Rep: Dar ce pot face jurnaliștii?

Jacqui Banaszynski: Jurnaliștii pot spune această poveste, pot asculta, pot fi atenți, pot realiza că există un eveniment în cascadă și că dacă te duci după această persoană astăzi, s-ar putea să te duci după următoarea persoană mâine și următoarea persoană a doua zi. Celălalt lucru pe care presa îl poate face este să ne ocupăm de problema persoanelor transgender, care a fost una dintre țintele administrației Trump și ale campaniei dinaintea alegerii sale și au făcut mare caz de sportivii transgender, practic femei transgender care joacă în echipe feminine. Este un procent mic de oameni. Este ca și cum nu este o problemă în lume și au făcut-o o problemă. Și presa ar trebui să dea aceste numere, astfel încât de fiecare dată când administrația împinge și spune xyz presa ar trebui să spună - da, acest lucru este ceea ce au spus, acesta este adevărul, acesta este cât de mulți oameni acest lucru afectează.

Rep: Am citit că există de fapt un procent foarte mic de atlete transgender care câștigă de fapt atunci când concurează.

Jacqui Banaszynski: Da, și un procent foarte mic care concurează la orice fel de nivel de elită. Este un număr foarte mic de oameni. Nu cunosc statisticile cu exactitate, dar dacă aș mai fi acoperit aceste probleme, m-aș fi asigurat că știu cifrele, unde există aceste programe și cum se simt oamenii din acele școli locale, acele comunități locale, înainte să vorbesc cu administrația. Trebuie să punem lucrurile în context. Acest lucru necesită timp și muncă.

Rep: Ați spus în mod celebru că pensionarea este ca un balansoar și că vizionarea serialelor nu este pentru dvs., ce repere v-ați mai setat ?

Jacqui Banaszynski: Nu știu. M-am semipensionat. Am părăsit ultimul meu tip de slujbă oficială în urmă cu 6 luni și încă îmi dau seama și, sincer, am fost atât de distras de ceea ce se întâmplă în DC și la nivel internațional încât nu mi-am dat seama prea multe, cu excepția faptului că vreau să-mi curăț garajul pentru că este o mizerie. Mulți oameni spun că ar trebui să scriu o carte. Nu știu. Eu nu sunt acolo. Predau din ce în ce mai mult și îmi place din ce în ce mai mult, așa că s-ar putea să fac mai mult din asta. Deci, repere, nu simt că am nevoie de mai multe repere. Niciodată nu mi-am propus să am oricum, așa că nu mai caut astfel de realizare.

VOCATIV este o inițiativă educațională, non-profit, dezvoltată de Asociația Edu Forum. Platforma pune la dispoziția profesorilor, părinților și tuturor celor dornici să ofere o educație mai bună copiilor resurse utile, validate științific. Newsletterul abordează și teme delicate cu care se confruntă generația tânără, cum ar fi influența AI sau porn revenge-ul.

Vorbim la Tânăr în Europa despre Vocativ, un newsletter săptămânal pentru părinți și profesori, cu sfaturi validate științific de către experți.

Invitate: Florinela Iosip și Adriana Moscu

În România, în ultimii 5 ani, peste 88.000 de tinere minore au devenit mame. Peste 3.600 sunt mame cu vârsta sub 15 ani. Unele dintre aceste tinere au până la 15 ani și doi copii. Copii cu copii.  Cum poate fi stopat fenomenul? Discutăm cu Melania Tudose de la Asociația Moașelor Independente

Asociația Moașelor Independente și Asociația Moașelor din România au lansat un Ghid pentru prevenirea (recurenței) sarcinilor la minore. Ghidul reprezintă practic o reacție la cifrele alarmante legate de apariția și recurența sarcinilor în rândul minorelor din România.

Potrivit autorilor, ghidul își propune să sprijine factorii de decizie, specialiștii și publicul larg în înțelegerea și combaterea acestei probleme de sănătate publică și a fost elaborat ca un răspuns la nevoile sutelor de mii de adolescenți care trăiesc cu teama unei sarcini nedorite, în umbra violenței de gen, ale copiilor care trec prin abuzuri sexuale și sunt apoi lipsiți de îngrijire și protecție din partea autorităților și, nu în ultimul rând, la nevoile sutelor de mii de fete, mame minore în prezent, care trăiesc maternitatea extrem de timpurie dintr-o obligație.

Ghidul a fost elaborat în cadrul Proiectului „Focus pe mamele minore. Conștientizare și acțiune”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos, proiect în cadrul căruia peste 14.000 de mame minore și tineri au primit consiliere, servicii și management de caz pentru sănătatea reproducerii din partea moașelor și colaboratorilor Asociației Moașelor Independente și Asociației Moașelor din România.

„Statisticile actuale ne avertizează că aproape jumătatea din mamele minore sub 15 ani din Uniunea Europeană aparțin României. În mod cert, organismul acestor fete nu este pregătit fizic pentru a deveni mame, afirmație certificată de frecvența complicațiilor legate de sarcină, naștere sau făt/nou-născut în astfel de situații. De asemenea, condiția de gravidă/mamă minoră nu este o normalitate nici pentru statusul lor psihologic, dovadă fiind studiile care au evidențiat apariția unor tulburări cu efecte pe termen lung atât pentru viitoarea mamă, cât și pentru copilului ei. Cele mai frecvente asocieri statistice cu vârsta fragedă a mamei la naștere se referă la prematuritate, la tulburările de dezvoltare ale fătului și consecințele acestora. Și ca o continuitate, prematuritatea şi complicațiile sale sunt responsabile de mai mult de jumătate din decesele neonatale, reprezentând una din principalele cauze de mortalitate neonatală din România. Este unanim recunoscut că una dintre principalele cauze ale fenomenului mame minore este lipsa educației pentru sănătatea reproducerii în rândul adolescenților. În opinia AMI, soluția cost-efectivă și la îndemână pentru ameliorarea acestui fenomen o reprezintă moașele care dețin competențele și abilitățile necesare pentru efectuarea unei prevenții sustenabile și acordarea de servicii calificate în acest sens.

”, a declarat Melania Tudose, moașă licențiată, doctor în medicină, președinta Asociației Moașelor Independente.

O treime dintre elevii de liceu și aproape un sfert dintre elevii de gimnaziu petrec pe TikTok mai mult de 5 ore într-o zi obișnuită. 

E una dintre concluziile studiului „Relația cu informația și obiceiurile de consum media ale copiilor și tinerilor din România”, lansat recent de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). 

Potrivit studiului, cele mai utilizate platforme online și rețele sociale în rândul elevilor de liceu și de gimnaziu sunt Instagram, urmat de WhatsApp, TikTok și YouTube. Elevii de clasa a III-a și a IV-a folosesc cel mai mult YouTube, Whatsapp și Roblox. Cristina Lupu, de la Centrul pentru Jurnalism Independent explică.