THIS IS ECLECTIC

Whole Lotta Love este un imn al dorinței și al pasiunii, dar realizat printr-un viol sonor.

The Dark Side Of The Moon este unul dintre puținele discuri ce nu au nevoie de niciun ajutor pentru a proeicta ascultătorilor viziuni. El însuși are puterea asta, el însuși este drogul perfect

Discul a împlinit 50 de ani!

Am finalizat un proiect deschis acum doi ani. Atunci am scris o cronică în care afirmam că The Dark Side Of The Moon este cel mai mare album al tuturor timpurilor. O fac și acum. Nu știu dacă finalizat este bine spus atunci când vorbești de nebunie și de evoluția ei. Stabilizat este un cuvânt mai bun și mai potrivit.

Este un omagiu pe care îl aduc unei formații revoluționare, care prin sunet și cuvânt a reușit să stea constant în atenția noastră. Mai mult, textul de introducere, citit de colega mea Manuela Nicolescu, este, la fel, un omagiu adus tehnologiei. Pe foarte scurt, l-am scris după tiparul chatGPT (cu multe repetiții ale subiectului principal), iar Manu a intrat perfect în rol. Nu cred că puteam face o alegere mai bună.

Îi mulțumesc și colegului Valeriu Șerban pentru vocea fictivă a lui Richard Wright din cartea lui Michele Mari, Pink Floyd în roșu.

În propriile roluri:

Andreea Talmazan - psihoterapeut

Șerban Alexandrescu - director creație Headvertising

Bogdan Moroșanu - inginer de sunet

Ovidiu Vanghele - jurnalist

Cu participarea extraordinară a fostul Ambasador la Paris, actual Secretar de Stat în M. A. E., Luca Niculescu, unul dintre puținii români care au asistat la un concert Pink Floyd..

Pink Floyd a dominat trecerea dintre deceniile 7 si 8 cu un alt album esențial. Și chiar după plecarea lui  Roger Waters a reușit să mențină interesul. Dar niciodată nu a mai ajuns la un moment de genul The Dark Side Of The Moon când toate s-au aliniat pentru a crea o capodoperă, pe ritmul unei inimi umane într-o călătorie năucitoare de 43 de minute.

Richard Ashcroft deschide o problemă sensibilă și oarecum în contradicție cu mesajul clipului. În clip nu-i vorba nici despre stânga, nici despre dreapta, nu-i vorba despre da sau nu, despre bine și rău. În clip este despre constanță. La fel, muzica este ciclică, buclată, repetitivă până la refuz, dar dozată senzațional.

Vorbim despre una dintre cele mai emblematice power ballads din toate timpurile.

Și, evident, dorim să aflăm care este sensul din spatele unuia dintre cele mai bune cântece ale lui Prince, Purple Rain.

Ne gândim și la traiectoria melodiei dacă… ar fi fost cântată de Stevie Nicks.

"Cântecul se bazează pe o idee la care lucrez pentru a iniția crearea unei baze de date accesibile: Panopticon. Începem să conectăm un grup de oameni cu aceleași gânduri, care ar putea să aducă acest lucru la viață, pentru a permite lumii să se vadă mai bine și să înțeleagă mai multe despre ceea ce se întâmplă cu adevărat." Peter Gabriel.

Sting a scris „Russians” în timpul Războiului Rece, o perioadă tensionată în care Rusia și Statele Unite s-au amenințat reciproc cu rachete nucleare. Melodia a fost inspirată de melodia romantică a compozitorului rus Serghei Prokofiev din Suita Locotenent Kije.

Versurile sale întreabă, retoric, dacă rușii își iubesc copiii și ridică o problemă: de ce ar participa rușii și americanii la Războiul Rece. Pentru americani, Rusia era un „Imperiu al Răului”. Și în toată această retorică despre sursa răului, acest cântec arăta compasiune, un punct de vedere rar auzit la acea vreme.

M-am întrebat care a fost sursa de inspirație a versurilor? În acel climat politic apăsător sursa lui Sting a venit de la niște emisuni TV despre copii făcute de televiziunea rusă. Va mai aduceti aminte de antenele parabolice? Programele pe care Sting le-a văzut l-au pus pe ganduri și în același timp i s-au părut foarte calde și foarte potrivite pentru copii, într-o limbă necunoscută. Toate aceste sentimente au declanșat dorința de a spune prin muzica ceva diferit în fața acestei retorici a răului. Și acel lucru diferit a fost “și rușii își iubesc copiii”.

Cântecul este despre a face o înțelegere cu Dumnezeu pentru a schimba viața cu o altă persoană. Kate Bush spune că este vorba despre o relație între un bărbat și o femeie. Se iubesc, dar in relație este ceva care stă în cale lor și dă nesiguranță.

Electri Brother a lansat de curând un nou material, drum. El spune o poveste, este o cronică digitală a unui drum, inițiatic, pe care l-a făcut anul trecut. Via Transilvanica. O initiativa a Cronicari digitali ce a reunit creatori de conținut ce au parcurs mai bine de 1000 de kilometri, din nord, de la Putna, până la Drobeta Turnu Severin.

The Universal este simbolul inertiei în viața modernă, al atracției către vise aproape imposibile, al resemnării față de lume.

Chasing Cars poate fi, știu, exagerez, la nivel de intenție un Blowing In The Wind modern, o pură vânare de vânt. Este o piesa la care te poți raporta atât tânăr, cât și matur, ceea a ce este fantastic. Te poți vedea pe tine, cel/cea de acum 10 ani, cu spirit de frondă "We don't need / Anything / Or anyone". Nu aveai nevoie de nimeni și nimic, nu conta nimic. Cum s-ar decripta el acum, după 10 ani?