Odată, exista o vulpe isteață și flămândă care, după o noapte de căutare a hranei, a observat o căruță plină cu pește la ivirea zorilor. Cu viclenie, s-a așezat în mijlocul drumului și s-a prefăcut moartă.

Un țăran, văzând-o, a aruncat-o imediat în căruța cu pește, planificând să facă o haină din blana ei pentru soția sa. Pe drum spre casă, vulpea a început să arunce peștii din căruță, iar apoi s-a alăturat și ea, adunându-i și refugiindu-se în bârlogul ei pentru a se ospăta. Un urs flămând, văzând această scenă, a întrebat-o pe vulpe cum a reușit să obțină atâția pești. Vulpea i-a spus că trebuie să stea o noapte întreagă cu coada într-o baltă fără să se miște, indiferent de frig, și va prinde chiar mai mulți pești decât ea.

Ursul a urmat sfatul, dar când gerul a înghețat apa și coada lui a fost prinsă, a cedat și a tras de ea, rămânând fără coadă. Vulpea s-a amuzat de nefericirea lui și s-a ascuns într-o scorbură, bătându-se joc de el în timp ce acesta încerca zadarnic să o prindă. Astfel, ursul a fost păcălit de vulpe, iar aceasta a rămas învingătoare.