A Fost Odată

Fiecare dintre noi este unic în felul său. Unic prin culoarea pielii, a ochilor sau a părului, unic prin felul în care se îmbracă sau.. cântă. Unii preferă anumite genuri de muzică, alții preferă să călătorească. Pe scurt, fiecare persoană este unică prin felul cum gândește și acționează, iar oamenii mari numesc acest lucru „diversitate".

Te-ai întrebat cum ar fi o lume în care toți am fi la fel? Nu-i așa că ne-am plictisi să vedem mereu același chip purtând aceleași haine, având părul identic, făcând aceleași lucruri sau gândind la fel?

Te-ai întrebat vreodată unde ajunge mașinuța cu telecomandă după ce se strică? Sau ce s-a întâmplat cu frigiderul vechi pe care mama l-a înlocuit pentru că nu mai funcționa? Oare unde ajung toate aceste obiecte? La groapa de gunoi? O, nu, nu ar trebui să fie duse acolo.

Tot ce funcționează cu ajutorul bateriilor sau este conectat la priză este considerat echipament electric, inclusiv becurile și neoanele. Interesant, nu? Și hai să îți mai spun ceva – aceste obiecte conțin materiale reciclabile: plastic, sticlă, metale prețioase, inclusiv substanțe periculoase pentru mediu și sănătate.

Înainte să intrați în lumea fantastică a lui Gulliver trebuie să aflați câteva lucruri despre creatorul său: Jonathan Swift. Un irlandez naționalist, acesta era bine-cunoscut pentru simțul umorului și limba ascuțită, care de multe ori l-au băgat în bucluc. Călătoriile lui Gulliver a fost scrisă în 1724 ca satiră, o operă care ia în râs societatea din acea vreme. Ce se citea atunci? Erau la modă romanele de călătorie, pentru că descriau europenilor civilizați ororile din ținuturile barbare. Așteptați-vă deci la o poveste plină de înțepături și minunății nemaivăzute.

În fiecare zi eşti înconjurat de alţi oameni. Eşti ceea ce filosofii şi sociologii ar numi o fiinţă socială. Adică te-ai născut printre oameni, ai intrat în tot felul de relaţii cu oamenii până acum. Unii ţi-au fost foarte aproape, cum sunt părinţii, rudele, prietenii sau profesorii, pe unii îi ştii vag, din vedere. Dar, dacă eşti atent, constaţi că ai foarte multe lucruri în comun cu ei: vorbiţi aceeaşi limbă, vă îmbrăcaţi asemănător, mâncaţi cam aceleaşi lucruri, vă plac cam aceelaşi dulciuri, ascultaţi cam aceeaşi muzică... în regulă, ultimul lucru nu se întâmplă decât în cazul prietenilor. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi aparţine unei comunităţi.

Povestirea La cireșe, al cărei rezumat îl găsești mai jos este una din cele mai cunoscute din cartea Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Într-o vară, aproape de Moși, năzdrăvanul Nică pornește spre casa mătușii Mărioara cu gândul că va fura și va mânca unele dintre cele mai bune cireșe văratice din sat. După ce stă pe gânduri cum să facă astfel încât să nu fie prins, se preface că îl caută pe vărul Ioan pentru a merge împreună la scăldat și află de la mătușă că nici Ionică și nici moș Vasile nu sunt acasă.

Viața la oraș ne ține atat de ocupati! Ai observant ca atunci cand suntem agitati ignoram unele lucruri cum ar fi natura? În goana de zi cu zi, adesea prinși în trafic, funcționăm după ceas. Tic, tac. Deconectarea de natură ne afectează fără să ne dăm seama. Și totuși, ne putem conecta din nou la natură sub acoperișul caselor noastre. Cum? Deși nu ne mai producem singuri hrana și o luăm de-a gata de pe rafturi, putem, de exemplu, ca atunci când gătim să fim mai atenti la aroma ingredientelor și să ne imaginam parcursul lor de la sămânță până la stadiul de fruct/legumă. Ce zici? Incerci?

Problema care stă la baza poluării cu plastic a apelor este că cei mai mulți dintre noi folosesc și apoi abandonează la întâmplare plasticul, care de altfel ar fi putut să capete o nouă viață prin procesul de reciclare. Obiectele din plastic precum pungile de cumpărături, sticlele, paiele, ambalaje alimentare și ambalaje din plastic folosite pentru a împacheta jucăriile, toate ar putea fi înlocuite cu variante mai prietenoase cu mediul.

Acest tip de plastic care este folosit o singură dată înainte de a fi aruncat se numește plastic de unică folosință și reprezintă aproape jumătate din totalul deșeurilor din plastic.

Deșeurile din plastic sunt diferite de alte tipuri de deșeuri, ele nu se descompun înapoi în natură ca un cotor de măr sau o bucată de hârtie, ci rămân în natură pentru totdeauna. Asta înseamnă că plasele de pescuit abandonate? și pungile din plastic pot încurca sau chiar răni animalele. Paiele și ambalajele alimentare pot fi confundate ușor cu hrană de către țestoase, păsări sau pești.

Ce putem face pentru a proteja apele?

Știai că aproape o treime din produsele din România ajung fix la coșul de gunoi? Asta înseamnă aproape 3 milioane de tone de mâncare. Dacă ai fost vreodată în Germania, s-ar putea să știi cât de diferită este această țară. Dacă am pune toată mâncarea și produsele alimentare irosite în fiecare an în România în camioane mari am putea avea aproape 130.000 de tiruri aliniate în coloană din București până în Munchen, în Germania. Uimitor, nu? Ascultă mai multe!

Volumul Heidi, fetița munților a fost publicat în anul 1880. Deși, la prima vedere, este o carte pentru copii, ea se adresează tuturor celor care își amintesc cu drag de copilăria petrecută la bunici. Scriitoarea elvețiană Johanna Spyri a petrecut multe veri în cantonul Graubunden care au inspirat-o în descrierea peisajelor din cărțile ei. Ea a scris acest text în numai patru săptămâni și a declarat că l-a scris „pentru copii și pentru cei care iubesc copiii".