Uitate, evitate, cu lacătele puse la cele mai multe dintre porți și cu prea puține posibilități de dezvoltare. Așa sunt văzute satele Moldovei de la înălțimea unei diplome obținute la una dintre universitățile din țară. Tinerii specialiști nu par să se înghesuie pentru a-și începe o carieră în mediul rural, iar cei care, motivați de anumite aspecte financiare, ajung totuși să muncească în sat, evadează negreșit după ce-și primesc plata pentru rezistență. Așa se face că în ultimul deceniu numărul dascălilor tineri, care au acceptat, după absolvirea facultății, să le predea elevilor de la sat, a scăzut simțitor.

Anii de școală sunt acea perioadă importantă din viață care  ne formează ca personalități, ne setează traiectoria pe care vom merge și ne deschide uși despre care nici nu bănuiam înainte. Totodată, anume în acești ani se pun cele mai multe pietre la temelia personalității noastre. De primii ani petrecuți în colectivitate depinde cât de capabili vom fi să luăm decizii, să ne acceptăm așa cum suntem și să putem riposta în fața lucrurilor care ne nemulțumesc. Violența la școală este un subiect delicat, care pendulează constant între frică, intimidări, jigniri și zdrobirea eu-lui propriu. Deși nu este un fenomen nou pentru țara noastră, bullying-ul ia amploare de la an la an. Ce stă la baza acestor porniri grosolane, cine ar trebui să împiedice violența între elevi sau între profesori și elevi, dar și ce soluții există pentru a pune piedici acestui fenomen, am încercat să aflăm în reportajul de mai jos.

Ne apropiem cu pași rapizi de zilele în care temperatura aerului va coborî sub 0 °C, iar criza energetică și veșnicul „suspans” dacă vom avea sau nu gaz și lumină la iarnă creează adevărate bătăi de cap. Moldovenii își pun mari speranțe în plăpumile groase și ciorapii de lână, AGORA însă vine și cu alte soluții care mențin locuințele călduroase, dar nu cresc facturile la energia electrică sau la gaze.

De la începutul anului de studii, Ministerul Educației și Cercetării a identificat pentru elevii refugiați locuri în 226 de  instituții de învățământ. În luna iulie, numărul minorilor refugiați din Ucraina, care s-au stabilit în Republica Moldova, a depășit cifra de 40 de mii, conform Comisiei pentru Situații Excepționale, și a fost în continuă creștere până în prezent. Unii merg la școli cu prezență fizică, reușind să fie înregistrați oficial în listele instituțiilor de învățământ, alții continuă studiile în online. Există și cazuri, în care copiii învață „pe două fronturi” - susțin testele online la școala din Ucraina, însă merg cu prezență fizică la una dintre școlile din Republica Moldova. Pe de o parte, părinții spun că Ministerul Educației ar refuza înmatricularea copiilor. Pe de altă parte, responsabilii de la minister afirmă că „părinții trebuie să dorească să-și includă copiii în sistemul nostru educațional” și explică procedurile necesare pentru asta. AGORA a discutat cu mai mulți părinți ai copiilor refugiați din Ucraina, dar și cu reprezentanți legali de la noi. Descurcăm împreună, în articolul de mai jos, ghemul provocărilor cu care se confruntă copiii refugiați în procesul de școlarizare și aflăm despre posibile soluții de depășire a acestora.

Continuăm primul sezon #WINEderfulWoMen cu cel de-al doilea episod, în care invitata este Diana Lazăr, șefa industriei vitivinicole, APM, USAID și director parteneriate și funcții de piață, FTA, USAID și Suedia. Aflați cum colaborează oamenii din industria vinului, ce șanse au micii producători și cine sunt adevărații concurenți ai vinului moldovenesc.

Descoperim verbele Dianei Lazăr, talentele de a conserva tradițiile, vinul preferat și relația ei cu muzica. Parcursul de la drept la vinificație și  programul de master în Franța.

Diana ne spune la ce nu este gata să renunțe niciodată și unde ar putea pleca fără regrete. Cum își educă cele două fiice și ce ar alege să facă dacă ar lua-o de la capăt.

Partenerul Sezonului #1: USAID Moldova

Co-creator de conținut: Agora.md

Producătoare: Natalia Efros

Viteza cu care a escaladat situația în estul Ucrainei, după căderea frontului din Harkov, a dus la o serie de erori în planificarea și strategia de pe  frontul de luptă, de partea rusă. Ironic sau nu, în ziua în care Putin a proclamat anexarea regiunilor ucrainene ocupate la Rusia, o parte din frontul din Lugansk s-a prăbușit, la scurt timp fiind ocupat orașul strategic Lîman. Totodată, soarta alegerilor prezidențiale din Brazilia rămâne incertă, din moment ce un „6 ianuarie tropical” pare mai probabil, pe fondul unor rezultate ale primului tur nu tocmai cele așteptate.

Zilnic ne uităm la știri despre inovația din lume, deși cam greu în ultimul timp, dar se mai strecoară câte una și ne gândim: măi, oare la noi când va fi adoptat? Oare la noi când va fi mainstream? Parcă ne întrebăm oare când o să prindem și noi la minte. Vestea bună e că noi demult suntem în pas cu lumea, doar că adopția într-adevăr e mică și puțini cunosc. Dar pentru asta avem podcastul Prepare for Future, unde Alex Gurdila încearcă să prezinte lumea din viitor prin prisma prezentului, așa încât să nu ne fie frică de propria umbră.

În episodul #4 al podcastului, am adus în redacție un invitat de la Conferința Web 3.0 care a avut loc recent la Chișinău. Cei din domeniu deja se intersectează des și unii din ei chiar folosesc elemente din revoluția care va fi Web 3.0. Ce este acestă generație cu numărul Trei a Internetului și ce s-a întâmplat cu precedentele două ne povestește Michael Littig, Director of Creator Programming The Hug și Co-Founder la Zuckerberg Institute (fondat de sora lui Mark).

Cei interesați de felul în care arta va interacționa cu viitorul sau despre cum poate un bilet la Formula 1 să devină un suvenir unic, care costă și bani, au ocazia să se lase ghidați de Michael pe drumul revoluției digitale pe care o aduce Generația 3 de Internet.

Acest podcast este susținut de către Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare. Le mulțumim și celor care au organizat conferința Web 3.0 pentru deschiderea lor și inițiativa de a promova această inovație la noi.

Începem ziua cu el, îl folosim când suntem răciți sau preferăm să îl savurăm în cursul unei discuții cu prietenii. Ceaiul a fost folosit în diverse scopuri de-a lungul istoriei, iar proprietățile sale medicale și relaxante, l-au făcut să devină în scurt timp parte a diverselor ceremonii, de la curțile imperiale și până la mănăstirile budiste din China și Japonia. În același timp, pentru această băutură fierbinte s-au dus războaie și s-au organizat adevărate misiuni de spionaj și sabotaj, din moment ce concurența era atât de mare, încât a aduce primul ceai în Europa, echivala cu a aduce aurul din Lumea Nouă.

Procesul actual de gestionare a întreprinderilor publice este unul politizat și nu bazat pe profesionalism. Administrarea acestora nu este făcută de către profesioniști, dar de către politicieni. Când se schimbă guvernarea, acestea sunt transformate într-un instrument de finanțare a partidului politic, care este la guvernare. Mii de oameni sunt incluși în consiliile de administrare, în funcții de conducere, și nu avem decât faptul că unii se duc, alții vin. „Schimbarea unor oameni dintr-un partid pe alți oameni din alt partid nu înseamnă reforme, dar menținerea unui sistem fraudulos care a fost în toți acești 30 de ani”, a spus Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 16 septembrie, e emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Autoritățile din Republica Moldova dau asigurări că laptele pe care-l găsim pe rafturile magazinelor este la fel de natural ca cel proaspăt muls. Totuși, în contextul în care nimeni nu verifică producătorii, iar mecanismul pentru monitorizarea strictă a calității produsului este slab dezvoltat, este greu să spunem ce se află cu adevărat în pachetele sau sticlele cu lapte. Mai mult, industria producției laptelui în Moldova se află într-o criză profundă, ponderea întreprinderilor agricole care produc lapte fiind de doar 6%. Procesatorii sunt obligați să colecteze laptele de la gospodăriile individuale, cu o calitate și productivitate joasă și costuri excesive în logistica colectării. Într-un final, asta duce la un deficit al laptelui autohton ca materie primă și, ultimativ, rezultă în creșterea importului de lapte. AGORA a decis să urmărească drumul laptelui discutând cu producători, cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) și cu Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA).