Send us a text
“ orbul poemul și femeia curbă” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 5 ianuarie 2021.
Poemul arată astfel :
orbul poemul și femeia curbă
de unde să încep cuvântul - te întreb
de unde să încep să inspir sensul umbrelor
și a neumbrelor
a curbelor
și a respirării ca semn
de unde să încep poemul
când eu simt poemul cum se plămădește
cum crește în interiorul
zborului cu care nu zbor
ci din care sunt zbor
poemul acesta este înainte de a fi scris
așa cum zborul există înaintea păsării
și muntele înaintea mării
forma este doar o alegere
tu locuiești în poemul meu
și poemul meu locuiește în mine
și eu locuiesc în respirația unui arhanghel
aud cum se împrejmuiesc clopotele
cu zborul îngerilor care cad
în iarna care va veni
va ninge cu îngeri
și cu clopote
și cu zilele noastre-ntr-una
nemăsurat
până la streașina cerului
vor troieni poemele
mâncătorilor de moarte rătăcind în zori
pe cioburile zilei sparte de dureri ale lumii cioplite de țărmuri
ei cei întorși din nesfârșirea deșertului desculți
și arși de soare până la patima iubirii
ei ce se vor iubi cu războaiele
și cu vremelnicia destinului până la prăsele
grãbindu-se să moară până nu le-ar lua-o alții înainte
mai vrednici de curaj
mai vajnici la femei
mai curați la fiire
având știința desenării sunetelor pe pereții trecerilor
în navele lor cele curbe
adunate de același Dumnezeu cu ochii triști
la apus
se spune că de moarte nu moare nimeni
numai de viață se tem și mor până la unu
eu dorm cu drumul sub căpătâi
căci sângele lor curge la deal la fel ca soarele
iar tu ești fereastra mea îngerească întru răsărit
acolo unde inima mea se transformă în strigăt
iar sufletul meu pleacă să se topească
în rugăciunea unui arhanghel
de aceea te întreb
acum
când îți simt liniștea lacrimii
orbule
corbule
cuvintele mele sunt corăbii la marginea răsăritului
acolo unde poemele se încheagă orizontal
pe axe bidimensionale
de aceea te întreb
pe tine
Cel ce deții cheile Trecutului
înainte să încui poarta
unde ai pus sămânța
poemului
cel pe care mi l-ai dat
cel pe care l-am meritat
cel în care am împachetat amintirile
tuturor celor pe care i-am adunat
sau i-am pierdut
sau i-am lăsat
numai pe femeia mea s-o lași pe pervaz
să înflorească
într-un sărut
cu gust de iubire amăruie
am nevoie de drogul acesta
Support the show
