Oficialii Comisiei Europene care merg să negocieze în Statele Unite au început să fie dotați cu echipamente de comunicare speciale, care să evite riscul de spionaj, scrie Financial Times. În mod tradițional, măsura era rezervată deplasărilor în China sau Ucraina, în aceasta din urmă, de teama supravegherii ruse.

Decizia vine ca urmare a unor îngrijorări că SUA ar putea intra în sistemele de comunicare ale Comisiei Europene.

Reprezentanții europeni vor fi dotați cu telefoane preplătite care pot fi distruse după utilizare, având ca scop reducerea la minimum a riscului ca informații sensibile să fie interceptate de actori rău intenționați. Sunt furnizate, de asemenea, laptopuri foarte simple, special concepute pentru a limita expunerea la potențialele amenințări cibernetice cu care se pot confrunta dispozitivele mai sofisticate.

Potrivit ziarului britanic, comisarii și înalții oficiali care călătoresc la reuniunile de primăvară ale FMI și ale Băncii Mondiale au primit deja noile îndrumări.

Informația vine într-un moment în care comisarul european pentru comerț, Maroš Šefkovic, se află la Washington, în încercarea de a aduce o dezescaladare a războiului tarifar cu americanii, după săptămâni de decizii haotice ale Casei Able.

Comisarul se află în capitala SUA pentru a treia oară în ultimele luni, de când președintele Trump a preluat oficial funcția.

Mișcarea Comisiei Europene evidențiază modul în care relațiile s-au deteriorat de la revenirea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA în ianuarie.

Decizia vine, de asemenea, pe fondul tensiunilor în creștere în relațiile internaționale și a unui control sporit asupra potențialului de spionaj, mai ales că tehnologia joacă un rol esențial în diplomația modernă.

Scăderea încrederii este unul dintre efectele imediate ale politicii Washingtonului față de Europa.

Europenii au receptat extrem de negativ discuțiile dintre oficialii americani în cursul unei reuniuni de securitate din luna martie. Detaliile au devenit publice din cauza modului imprudent în care discuția a fost organizată pe o rețea comercială.

De asemenea, editorul revistei The Atlantic a fost invitat în mod accidental la discuție.

Cu acest prilej, a devenit publică remarca președintelui JD Vance potrivit căreia el „detestă să-i salveze din nou pe europeni” – o referire la contribuția americană în cel de-al Doilea Război Mondial.

De asemenea, europenii sunt îngrijorați de concesiile tot mai mari pe care negociatorii americani le fac părții ruse în discuțiile privind încheierea războiului din Ucraina.

O serie de influenceri apropiați mișcării MAGA, care îl susține pe Donald Trump, au vizitat Rusia și preiau punctele de vedere ale propagandei ruse despre războiul din Ucraina și poziționarea Europei – lucruri pe care europenii le văd ca fiind îngrijorătoare.

Odiosul atac al rușilor asupra orașului ucrainean Sumî are semnificații importante în actualul context politic global.

În primul rând, este o dovadă că Rusia lui Putin nu are de gând să pună capăt ostilităților, în pofida negocierilor de pace din ultimele săptămâni.

Rusia și-a trecut economia pe modul de război și este sprijinită de puteri precum China, Iran și Coreea de Nord – ceea ce arată că plănuiește o confruntare lungă și extinsă.

Lovitura de la Sumî a fost îndreptată direct și premeditat asupra civililor, deci nici măcar nu se poate pretinde că a urmărit un avantaj strategic înainte de negocierile de pace. Pur și simplu a urmărit vărsarea de sânge și terorizarea populației.

Bombardamentul a lovit grav și în credibilitatea Washingtonului.

Promisiunile președintelui Trump de a pune repede capăt războiului s-au dovedit apă de ploaie. Iar cei care credeau că omul forte de la Casa Albă are pârghiile necesare pentru a-l liniști pe Vladimir Putin sunt acum în situația de a se întreba dacă Donald Trump chiar a avut un plan sau pur și simplu a bravat.

Președintele american poate vedea acum că toate propunerile sale, oricum mult în avantajul Rusiei, că toate condițiile înrobitoare puse Ucrainei nu valorează doi bani în fața lui Putin.

Atacul a venit la doar o zi după ce trimisul special al Washingtonului pentru războiul din Ucraina, Keith Kellog, a avansat un controversat plan de pace vizând partiția Ucrainei, pe modelul Germaniei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Bombardamentul arată, de asemenea, că europenii au dreptate să se teamă că Rusia își va menține agresivitatea și că planurile ei de război nu vizează doar Ucraina, că Vladimir Putin pune la cale o barbarie împotriva civilizației.

În sfârșit, crima din Duminica Floriilor îi pune pe propagandiștii și suporterii putinismului într-o postură jenantă – dacă mai era nevoie.

Cum să justifici rolul Moscovei de A Treia Romă, de forță morală împotriva Occidentului depravat – așa cum spune ideologul Dughin – când ai tăi ucid copii într-o zi sfântă a creștinătății?

Cum mai pot pretinde ei acum că Europa este cea care nu vrea pace? Cum mai pot pretinde ei acum că Rusia este victimă și nu agresor în această poveste?

O minimă decență i-ar face acum să dea înapoi, dar așa ceva, desigur, nu se va întâmpla.

Cu toate acestea, în ciuda pierderilor și distrugerilor enorme pe care Rusia le-a provocat de mai bine de trei ani, ucrainenii nu sunt dispuși să se supună.

A trecut o săptămână din campania electorală și un element comun în discursul candidaților este lupta cu „sistemul”. Dar ce înseamnă exact aceasta? Și cine este, de fapt, „sistemul”?

Veniți din zone politice diferite, cu viziuni adesea opuse, candidații la funcția de președinte al României au ceva în comun: ”sistemul”.

Mai exact, lupta împotriva ”sistemului” – acest inamic misterios, difuz, fără față, dar omniprezent și, în mod clar, opresiv.

Dar ce este și cine este ”sistemul” împotriva căruia cu toții se ridică la luptă? Depinde pe cine întrebi.

Pentru Elena Lasconi sunt cei din propriul partid care i-au retras sprijinul politic în plină campanie electorală. Pentru Nicușor Dan, ”sistemul” înseamnă sutele de conflicte juridice cu dezvoltatori imobiliari gata să muște ce a mai rămas din patrimoniul verde sau istoric al Bucureștiului.

Chiar și Crin Antonescu se pronunță împotriva unui sistem, pe care nu l-a definit foarte clar, dar nici el nu se poate sustrage luptei generale, chit că este susținut de coaliția la guvernare.

Pentru George Simion și Victor Ponta, autodefiniți drept ”suveraniști” sistemul apare drept totalitatea instituțiilor și regulilor care țin România ancorată în Uniunea Europeană.

Vedeți așadar, că ”sistemul” pe care fiecare vrea să-l distrugă în felul său nu este același pentru toți.

Și ar mai fi ceva, ce candidații omit să ne spună.

De exemplu că statul pe care președintele jură că-l va servi, puterile pe care este obligat să le medieze, organizațiile civice pe care trebuie să le asculte, companiile, băncile, Armata, Poliția, universitățile, spitalele, în fine, tot ceea ce face ca țara să funcționeze, acestea sunt ”sistemul”.

În realitate, indiferent cine dintre ei va ajunge la Palatul Cotroceni, va trebui să-și bazeze mandatul pe ”sistem” – afară de situația în care ar fi un anarhist de-a dreptul.

Problema nu este să arunci în aer sistemul. Problema este ce fel de sistem propui. Și aici ar fi două mari tipuri de sisteme.

Unul ar fi cel deschis, liberal, de tip european, bazat pe pluralism, diversitate, respectul pentru drepturile tuturor, cu o plasă de siguranță socială, cu separarea puterilor, cu presă independentă și organizații civice protejate de lege. Cu un stat care să nu intervină brutal în economie, să nu dicteze prețuri, să nu bulverseze structura de proprietate și să intervină doar în situații limită, în apărarea celor defavorizați.

Și mai avem sistemul verticalei puterii, patentat în Rusia lui Putin și imitat de MAGA, brațul politic al lui Donald Trump. Un sistem de putere personală, în care instituțiile sunt subordinate liderului, în care drepturile omului nu contează, presa și organizațiile neguvernamentale sunt strict controlate, minoritățile, ținute la respect. Un sistem care favorizează oligarhii pe baza obedienței și în care decidenții nu răspund în fața nimănui.

Așa că, înainte de a alege, în loc să ne uităm la asigurările lor că vor da jos ”sistemul”, mai bine ne-am gândi ce fel de sistem favorizează fiecare candidat. Ar fi mult mai în avantajul nostru.

Ceea ce se întâmplă acum între Statele Unite și Uniunea Europeană este mai mult decât un război comercial. Este o ruptură politică, ideologică și pe tărâmul valorilor. Iar aceasta va fi de durată.

Donald Trump nu contenește să spună că Uniunea Europeană este un proiect anume menit pentru a concura și parazita Statele Unite. Iar acesata nu e simplă retorică.

Recenta breșă de securitate de pe rețeaua Signal a arătat care sunt adevăratele sentimente ale liderilor de la Casa Albă față de Europa și cum și le exprimă atunci când ei cred că nu-i aude nimeni.

Dar de unde această aversiune față de Europa a lui Donald Trump, a noii elite politice de la Washington și a brațului ei politic, gruparea MAGA?

Poate pentru că UE este întruchiparea a tot ceea ce MAGA disprețuiește: cooperarea, responsabilitatea, respingerea autoritarismului – în timp ce sistemul Trump funcționează pe baza dominației.

Europa reprezintă statul de drept. De neacceptat de către cineva care poate dispune îndepărtarea magistraților atunci când pronunță soluții neconvenabile.

UE este ”elitistă”, în sensul că încearcă să promoveze competențele. Lumea lui Trump funcționează pe bază de loialitate.

MAGA urăște tot ceea ce Europa pune la baza ei: pluralismul, diversitatea, drepturile omului.

Donald Trump îi privește cu simpatie pe dictatorii și autocrații lumii și vrea să-I imite. Europenii îi detestă profund și nu fac un secret din asta.

Pentru Europa, Rusia înseamnă o amenințare existențială. În timp ce între MAGA și Kremlin există numeroase afinități.

Amândouă promovează un trecut idealizat.

MAGA, o Americă a dominației bărbatului alb, cu femeia redusă la rolul ei casnic, cu afro-americani și hispanici ținuți la respect. Kremlinul întreține nostalgia sovietică și clădește o Rusie supusă, mistică, militarizată.

MAGA și Kremlinul nutresc tendințe imperialiste. MAGA vrea anexarea Canadei, a Groenlandei. Kremlinul vrea spațiul ex-sovietic și Europa Centrală și de Est.

Când Ucraina respinge aranjamentele umilitoare cerute de Donald Trump, MAGA vede aici refuzul de aliniere la noua ordine, în care fiecare putere imperială are grijă de propria sferă de influență.

Cine se opune acestui curs? Europa, cu încăpățânarea ei de a susține în continuare Kievul.

Și mai avem deosebirile de model economic și social.

Capitalismul MAGA este unul al dominației marilor companii care susțin puterea politică și acceptă să stea la mâna unui decident unic. O asemănare izbitoare cu capitalismul oligarhic de tip rusesc.

Europa este exact opusul, cu reglementările ei anti-monopol, cu piața liberă, cu drepturile ei sociale, cu asigurările de sănătate, cu sistemele publice de pensii, cu concediile plătite și accesul gratuit la educație. MAGA și Kremlinul urăsc toate acestea, pur și simplu pentru că Europa arată că se poate și altfel.

Adevărat este că, de decenii, în Europa a existat un sentiment latent antiamerican. Însă, în mod concret, europenii n-au făcut mai nimic în direcția unei adevărate independențe. Acum, sub presiunea evenimentelor, vor fi nevoiți să acționeze. Chiar dacă va fi mai greu și mai dureros.

Și poate că, mai târziu, la Casa Albă va veni cineva care să vrea să repare pagubele pricinuite de MAGA. Doar că atunci lumea va fi cu totul alta.

Sub presiunea tarifelor comerciale din Statele Unite, Uniunea Europeană încearcă să lucreze mai îndeaproape cu China. Beijingul a fost de asemenea greu lovit de taxele vamale anunțate de Trump. Dar europenii se tem de o invazie a produselor ieftine chinezești, care nu vor mai putea fi competitive pe piața americană.

Ar trebui să căutăm mult în istoria Uniunii Europene pentru a găsi un moment în care relațiile transatlantice să fi fost atât de proaste. Poate, în timpul celui de-al doilea război din Golf, din 2003, când inițiativa președintelui George W Bush a fost primită cu ostilitate de mulți parteneri europeni.

Dar nu de toți – țările central și est-europene, pe atunci încă la porțile aderării, s-au alăturat Statelor Unite. Prilej pentru secretarul de atunci al Apărării, Donald Rumsfeld, să insiste pe diviziuni și să vorbească despre Noua și Vechea Europă.

Statele Unite au lovit Europa cu taxe vamale împovărătoare iar președintele Donald Trump nu contenește să afirme că Uniunea Europeană este ceva rău, ba chiar că s-a format anume pentru a concura Statele Unite.

Să nu mai vorbim despre șocul pe care europenii l-au resimțit atunci când au aflat cât de tare îi detestă vicepreședintele JD Vance, din stenogramele discuției de securizate de pe rețeaua Signal.

În plin război comercial declanșat de Casa Albă,  Bruxelles-ul a propus taxa ”zero-pentru-zero” la produsele industriale. O inițiativă respinsă cu emfază de liderul de la Washington. Acesta le-a transmis europenilor că mai au mult de plătit înainte de a se așeza la masă.

Motiv pentru care politicieni și comentatori au ajuns să întrebe dacă războiul comercial este despre taxe, economie și finanțe sau despre dominație.

„Suntem într-o situație dificilă”, a declarat reporterilor purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene pentru comerț, după ce propunerea europeană de reducere reciprocă a tarifelor a fost respinsă. Și cu o zi înainte ca europenii să decidă măsurile pe care le vor lua drept răspuns.

De asemenea, europenii se tem că taxele lui Trump ar putea duce la „dumpingul” pe propria piață din partea exporturilor chineze în valoare de miliarde de euro. Urmare a taxelor impuse de americani, multe produse chinezești nu vor mai fi competitive pe această piață, în schimb vor putea ajunge, la prețuri mai mici, în Europa.

China a fost criticată adesea pentru că subvenționează mascat produsele sale destinate exportului, pentru a le face mai competitive. Astfel, producătorii locali sunt puși în situații complicate, neputând rezista concurenței.

Președinta Von der Leyen a anunțat că va fi înființat un „grup operativ” special al Comisiei pentru a proteja UE „împotriva efectelor indirecte prin deturnarea comerțului”.

Și în încercarea de a scpăa din această dublă strânsoare, americană și chineză, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen a discutat cu premierul chinez Li Qiang, crearea unui „mecanism” special pentru a aborda impactul deturnării comerțului”.

China a răspuns dur măsurilor protecționiste de la Washington. Dar este greu de prezis în ce măsură va accepta să lucreze alături de europeni sau nu cumva va folosi această ocazie pentru a-i sufoca și mai tare.

Și, într-o coincidență deloc fericită, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat capturarea a doi soldați chinezi care luptau de partea Rusiei pe teritoriul Ucrainei. Deloc de bun augur pentru relațiile euro-chineze.

O anchetă a postului public german de televiziune ZDF sugerează că Rusia ar putea fi legată de atacuri armate produse în Germania. Acestea au avut loc aproape de evenimente politice cheie și au influențat rezultatele unor alegeri.

Ancheta este intitulată „Spionaj, sabotaj, știri false – Războiul lui Putin împotriva noastră”.

Aceasta evidențiază mai multe incidente: cel din 13 februarie 2025, când o mașină a intrat într-o mulțime de protestatari din München, ucigând o femeie de 37 de ani și pe fiica ei de doi ani.

Anterior, la 22 ianuarie 2025, în Aschaffenburg, un bărbat de 41 de ani a fost ucis și un copil a fost rănit într-un atac cu cuțitul.

Ambele incidente au avut loc cu puțin timp înainte de alegerile pentru Bundestag din 23 februarie.

Mai mult, în mai 2024, cu doar o lună înainte de alegerile pentru Parlamentul European, un atac asupra unui miting anti-islam din Mannheim a provocat moartea unui ofițer de poliție și rănirea lui Michael Stürzenberger, un critic al islamului.

În toate cele trei cazuri, atacatorii erau migranți, ceea ce a determinat partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania să alimenteze retorica anti-imigrație. Investigațiile au avut în vedere diverse motive, de la extremismul islamist până la problemele psihologice ale suspecților.

Cu toate acestea, ZDF a descoperit o serie de detalii caudate. Cum ar fi „interogări de căutare suspecte din Rusia” înaintea atacurilor.

Cu patru zile înainte de atacul de la Mannheim, interogări de căutare din Rusia includeau termeni precum „atac terorist la Mannheim”, „atac în Germania”, „atac asupra lui Michael Stürzenberger” și „Michael Stürzenberger înjunghiat”.

Potrivit expertului în rețele sociale care a lucrat la anchetă alături de jurnaliștii de la ZDF, ”căutările rusești despre atacator, inclusiv numele atacatorului, avuseseră loc înainte de producerea crimei, ceea ce este extrem de neobișnuit”.

Deși aceste constatări nu sunt dovezi directe ale implicării Rusiei în crime, ele oferă noi motive pentru investigații suplimentare, precizează ZDF.

Ancheta postului de televiziune din Germania a atras și atenția autorităților.

Un purtător de cuvânt din Ministerul german al afacerilor interne citat de AFP nu a vrut să comenteze informațiile transmise de ZDF, dar a precizat că guvernul investighează „posibile indicii de influență țintită din străinătate” în legătură cu atacurile și că problema „este luată în serios”.

Autoritățile de securitate germane efectuează „verificări în curs”, a spus el, chiar dacă până în prezent „nu există indicii clare” de influență străină.

Sute de conturi cu nume de români și mesaje puternic anti-UE, unele scrise direct în limba rusă, au invadat un grup de Telegram, relatează G4Media, citând un cunoscut blogger din România. Aceasta este o componentă a războiului hibrid, spune acesta.

Zmenta este numele unui creator de conținut cunoscut în trecut pentru postările satirice și ironice.

Potrivit acestuia, grupul vizat de acțiunea de influențare reunește peste 10.000 de români interesați de subiecte precum economie, bursă și companii. Începând cu luna martie el a observat o invazie de conturi suspecte care au început să comenteze masiv la orice postare, indiferent de conținutul acesteia.

Zmenta relatează că mesajele distribuite de aceste conturi urmăreau să inducă frică, frustrare și ură față de Uniunea Europeană, autorități și Occident în general.

Iată ce scrie autorul postării: ”La începutul lunii martie au tot intrat pe unul din grupurile mele de Telegram (pe care scriu despre companii/economie/bursă) – zeci-sute de conturi. Am tot blocat din ele.

La absolut orice postam, și dacă scriam o rețetă de murături, conturile astea lăsau zeci de comentarii de genul “Românii sunt slugile europenilor, UE ne fură bogățiile, autoritățile sunt împotriva poporului, românii trebuie să se trezească și în luna mai să nu mai fie lași, doar așa România va renaște și va scăpa de trădătorii globaliști.” și multe alte mizerii pe care sigur le bănuiți.

Comentarii total pe lângă subiectul postărilor, dar postau cu scopul de a induce ură față de UE, frustrare, frică și a stârni “curajul” de a renunța să mai fim “slugile” străinilor și să fim iar România de altădată.

Toate comentariile erau postate de conturi cu nume românești, dar cu username străin, multe cu nume rusești și poze de profil generate cu inteligența artificială.

Ei bine, ghinionul a fost că aseară conturile astea au dat EROARE. Și la o postare în care discutam despre delirul lui Trump cu tarifele, au început să lase comentarii cu textul CHIAR ÎN LIMBA RUSĂ și cu “translation” în limba engleză, în loc să posteze doar textul tradus din rusă în română. Deci au confirmat direct că textele sunt scrise în rusă și după traduse.

Amuzant, dar trist.

Asta fac rușii pe un grup, dar imaginați-vă că asta fac pe toate rețelele sociale și oamenii chiar cred ceea ce scriu niște conturi operate direct de Rusia. Oare pe ce candidați îi avantajează astfel de operațiuni dovedite că sunt desfășurate de ruși?

Deci asta nu e o dovadă clară a implicării Rusiei în destabilizarea societății românești? Nu? Acesta nu e război hibrid?” – întreabă Zmenta în postarea sa.

Europa trebuie să răspundă la tarifele anunțatre de Donald Trump – este reacția imediată din Parlamentul European. Președintele Comisiei pentru Comerț Internațional, Bernd Lange, reprezentant al social-democraților germani, a vorbit despre așteptările aleșilor europeni după anunțul de la Casa Albă.

„În timp ce președintele Trump ar putea numi aceasta „Ziua Eliberării”, din punctul de vedere al cetățeanului obișnuit, aceasta este „Ziua inflației”, a spus eurodeputatul.  

El a numit aceste măsuri nejustificate, ilegale și disproporționate pot duce doar la o escaladare suplimentară a tarifelor și la o spirală economică descendentă pentru SUA și întreaga lume. Din cauza acestei decizii, consumatorii americani vor fi forțați să suporte cea mai grea povară a unui război comercial. ineficiente au generat o incertitudine dăunătoare în climatul investițional.

Eurodeputatul  s-a mai referit și la cifrele cu care Donald Trump și-a justificat măsutile impuse de Uniunea Europeană. Impune blocul european un tarif de 39% produselor americane?

Bernd Lange a spus că tariful mediu în  Uniunea Europeană pentru produsele din SUA este de 5%, deci mult sub cota 20% impusă de Trump. ”Și dacă ne referim la volumul real al comerțului, ținând cont că avem un o mulțime de produse fără tarife, suntem în jurul a 1,52%”.

Doar o foarte mică parte din produsele americane sunt taxate cu 39 %, din motive ținând de legislația europeană pentru protecția consumatorilor, substanțele chimice și, bineînțeles, legislația în domeniul digital.

Așadar, răspuns sau negociere? Pentru președintele Comisiei de Comerț International din Parlamentul European, negocierea ar trebui să fie prima opțiune, însă el se arată sceptic cu privire la rezultate.

”Este într-adevăr o mizerie faptul că nu a fost posibil să avem niște discuții cu adevărat constructive”, a spus Bernd Lange.

Comisarul pentru comerț, Maros Sevkovic a fost de două ori în ultimele două săptămâni în Washington. Au fost avut o mulțime de contacte video, cu responsabili din  structura guvernamentală din Statele Unite.

Dar nu a fost posibil să organizăm niște discuții cu secretarul de

Comerț și responsabilul pe tarife, pe teme legate de deficit la  comerțul cu mărfuri.

”Apropo, Europa are deficite la capitolul servicii în raport cu SUA.

Comerțul și migrația sunt doar în mâna Președintelui și până câne ei nu vor fi dispuși să negocieze,

negocierile nu sunt posibile”.

Ce va face Uniunea Europeană?

”UE va răspunde, a spus șeful comisiei pentru comerț international din parlamentul European.

Avem instrumente nu dăm înapoi. Ne vom apăra suveranitatea și nu vom schimba legislația pe care am modelat-o democratic și în interesul cetățenilor UE, chiar dacă acest lucru îi nemulțumește pe unii miliardari americani.

Țările care au fost vizate de aceste măsuri trebuie să răspundă cu un front unit și să transmită un mesaj clar SUA pentru a pune capăt acestei nebunii tarifare”, a spus Bernd Lange.

Parlamentul European a aprobat bugetul UE pentru anul 2026 cu 441 de voturi pentru, 173 împotrivă și 70 de abțineri. Bugetul pe anul se va concentra pe pregătirea și securitatea strategică, competitivitatea și reziliența economică, sustenabilitate, climă și piața unică.

Dar un capitol care se dorește important este și cel consacrat susținerii ONG-urilor, mai ales în contextul tăierii fondurilor americane. Ovidiu Nahoi a stat de vorbă pe acest subiect cu vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, deputat din partea grupului Verzilor.

Când spunem că Europa trebuie să se apere singură, în contextul retragerii americane, nu vorbim doar despre arme și soldați. Pentru că, așa cum alegerile românești din noiembrie au atătat, o țară poate fi cucerită mult mai ieftin nu cu tancuri și drone, ci cu boți și influenceri.

Dacă până acum multe dintre programele educaționale, de contracarare a dezinformării și de susținere a pluralismului erau finanțate prin fonduri americane, situația s-a schimbat dramatic odată cu revenirea la putere a lui Donald Trump. Europa trebuie să se apere singură și când vine vorba de amenințările la adresa democrației. Cu alte cuvinte, trebuie să preia finanțarea ONG-urilor după retragerea americană.

Europarlamentarul Nicu Ștefănuță a fost unul dintre cei care au susținut creșterea finanțării ONG-urilor prin fondurile Uniunii Europene, inclusiv cele destinate apărării.

”Ideea este să ții societatea civilă în viață, într-un moment în care este șocată și trebuie să dea mulți oameni afară. Pentru că așa funcționează democrația, cu societate civilă”.

Dar care pot fi metodele concrete prin care fondurile europene pot sprijini societatea civilă?

”În primul rând, sunt măriri bugetare, inclusiv din zona de apărare. Din acest buget de apărare noi insistăm ca o parte să meargă către apărarea democrației, care înseamnă și partea de societate civilă și jurnalism. Ați văzut că nici nu trebuie ca cineva să invadeze România, o poate face altfel, mult mai ușor. De altfel, comisarul Michael McGrath [pentru democrație, justiție și stat de drept],  a anunțat pentru trimestrul al treilea al anului un pachet de ajutorare numit ”Scutul Democrației” . Iar o altă metodă pe care am discutat-o cu Comisia Europeană a fost reducerea cofinanțării”, a spus Nicu Ștefănuță.

El a confirmat faptul că o parte dintre deputații PPE, cel mai mare din Parlamentul European, au atacat ceea ce ei numesc ”influența nefastă a ONG-urilor”, fiind interesați să apere industriile care sunt afectate de reglementările de mediu.

Dar deputatul din partea Verzilor a precizat că are o cooperare foarte bună cu raportorul pentru Buget din partea PPE, Siegfried Mureșan, care nu este împotriva ONG-urilor.

Parlamentul European a votat marți să accelereze procedurile privind propunerea „stop the clock” a Comisiei Europene.  Aceasta este menită să relaxeze o serie norme de reguli birocratice pentru întreprinderile europene. 

Parlamentul a adoptat accelerarea procedurilor cu 427 de voturi pentru, 221 împotrivă și 14 abțineri. Dar în spatele acestui vot se află o problemă politică delicată, după cum ne transmite Ovidiu Nahoi, din Parlamentul de la Strasbourg.

Mai întâi, câteva explicații tehnice. La 26 februarie 2025, Comisia Europeană a prezentat pachetul de simplificare „Omnibus I”. Acesta cuprinde, printre alte dosare, o directivă care întârzie aplicarea unor norme și proceduri birocratice impuse companiilor de legislația europeană.

Aceste decizii simplificatoare vin ca urmare a raportului despre „Viitorul competitivității europene”, prezentat de fostul șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, în septembrie 2024.

Draghi atrăgea atenția asupra poverii suportate de companiile europene ca urmare a unor reglementări prea rigide - pe scurt, mai puțină birocrație. Pactul Verde se află în centrul preocupărilor, cu toate consecințele sale pentru industria auto și nu numai. Dar mai sunt și alte reglementări.

Propunerea Comisiei a ajuns în Parlament, iau deputații sunt chemați să decidă dacă amână cu un an aplicarea măsurilor sociale și de mediu în cazul marilor companii și cu cu doi ani pentru cele din eșaloanele doi și trei.

Și acum, problema politică.

Aceasta nu este legată neapărat de conținutul propunerii – o largă majoritate din Parlamentul European este pentru dereglementare. Chiar dacă unii spun că aceste reglementări incomode au fost inițiate, la vremea lor, de aceeași Ursula Von der Leyen, care acum vrea să le îndulcească.

Problema este falia apărută între principalele grupuri politice, PPE (popularii de centru-dreapta) și S&D (social-democrați de centru-stânga).

Social-democrații s-au opus aprobării actului normativ în procedură de urgență, așa cum au cerut popularii. Și au spus că este nevoie de negocieri suplimentare. Însă popularii europeni, principalul grup politic din Parlament, au mers mai departe și au obținut votul necesar cu ajutorul grupului conservator, ECR și a unei mari părți a deputaților din extrema dreaptă.

Se conturează astfel o nouă majoritate în Parlamentul European?

Chestionată pe această temă, șefa grupului socialiștilor, Iratxe García, a spus că decizia se află, până la urmă, în mâna PPE, dar că stânga vrea că coopereze, pe baza unui set de reguli negociat.

Să facm aici o paranteză necesară pentru a remarca feptul că europarlamentarii români din formațiunea AUR, membră a grupului Conservatorilor, a votat alături de PPE, pentru urgentarea aprobării actului normativ propus de Comisie.

Cu alte cuvinte, un vot pentru Ursula von der Leyen, pe care acasă o prezintă în culorile cele mai sumbre. Dar… una e la București, alta la Strasbourg. Să mai spunem că și deputatul neafiliat Luis Lazarus, ales pe listele SOS, a votat pentru, în timp ce șefa sa de partid, Diana Șoșoacă s-a abținut.

Votul decisiv, în procedură de urgență, va fi dat joi și, până atunci, negocierile între populari și social-democrați par înghețate, dacă nu cumva se va ajunge la o discuție pe ultimii metri, cum s-a mai întâmplat.

Surse social-democrate spun însă că falia politică este mai adâncă și se face puternic simțită inclusiv în interiorul comisiei conduse de Ursula von der Leyen.