După cum se știe, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat  că este gata să participe la convorbiri de pace cu omologul său Vladimir Putin, joi, la Istanbul. Propunerea lui Zelenski vine ca răspuns la declarația lui Putin cum că Federația Rusă este pregătită pentru negocieri directe cu Ucraina. Experți ucraineni în relații internaționale vorbesc despre perspectivele acestor discuții.

Cu puțin timp înainte de preconizatele discuții de pace, colegii noștri de la RFI Ucraina au cerut detalii unor experți de la Kiev. Așadar, la ce ne putem aștepta de la negocierile prezăzute să înceapă joi?

Politologul Igor Chalenko spune că „singurul subiect al negocierilor ruso-ucrainene propuse în Turcia poate fi exclusiv introducerea unui armistițiu de 30 de zile. Dar în niciun caz reluarea negocierilor «Istanbul-2022» sau «realități teritoriale»”.

Este aici de remarcat o nuanță.

Moscova insistă asupra revenirii la „negocierile de la Istanbul”, pe care, potrivit Federației Ruse, Ucraina le-a „zădărnicit” în 2022.

Propaganda rusă folosește adesea în acest context termenul „Acorduri de la Istanbul”, dar, de fapt, părțile nu au ajuns niciodată la vreun acord. Și aceasta, în special, din cauza cerințelor ultimative ale Moscovei.

Potrivit lui Chalenko, înainte de o posibilă nouă rundă de negocieri, țările occidentale trebuie neapărat să impună sancțiuni suplimentare Federației Ruse. La urma urmei, Moscova este cea care a respins un armistițiu de 30 de zile începând cu 12 mai.

Potrivit Forțelor Armate Ucrainene și analiștilor militari, în ciuda armistițiilor pe termen scurt „din mai” și „de Paște”, Federația Rusă nu și-a încetat tentativele de asalt și atacurile aeriene.

Astfel, în dimineața zilei de 12 mai, Rusia a atacat regiunea Odesa, distrugând clădiri rezidențiale și infrastructură civilă. Un tren de marfă civil din regiunea Donețk a fost, de asemenea, lovit.

Analistul militar Oleksandr Kovalenko este de părere că indiferent dacă Putin va participa sau nu la negocierile din 15 mai, aceasta va fi ”o altă etapă de imitare a procesului de negocieri”.

Politologul Petro Oleșciuk spune, de asemenea, că sfârșitul războiului nu este benefic pentru ruși. În opinia sa, acest lucru va priva Moscova de ultimele pârghii de influență asupra Ucrainei, lucru pe care Federația Rusă nu și-l dorește.

El explică faptul că în spatele unor concepte precum ”denazificare” sau ”demilitarizare”  se ascunde dorința de a dezmembra statul ucrainean și de a distruge națiunea ucraineană.

Politologul Volodimir Fesenko consideră că propunerea lui Zelenski pentru o întâlnire la Istanbul are un sens pur tactic. Anume, să-l pună pe Putin în fața unei situații dificile:

”Zelenski ridică brusc miza negocierilor. Dacă Putin refuză, înseamnă că nu dorește negocieri, înseamnă că ar putea apărea responsabil în ochii lui Trump. Deși modul în care Trump percepe toate acestea este încă o mare întrebare”.

Politologul amintește că președintele SUA a declarat că întâlnirea va clarifica dacă este posibil un acord între Ucraina și Rusia. Iar dacă nu, UE și Statele Unite „pot acționa în consecință”.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, obiectivele Rusiei, în ciuda declarațiilor de pregătire pentru negocieri, nu s-au schimbat.

Kremlinul continuă să atace pozițiile avansate ale Ucrainei și să creze condițiile pentru o agresiune împotriva Ucrainei și a NATO în următorii ani, se arată în raportul institutului.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Prima săptămână a confruntării electorale dinaintea turului doi al prezidențialelor a clarificat poziționările celor doi candidați în privința relațiilor europene și transatlantice.

Pe de o parte, candidatul proeuropean a pledat pentru aprofundarea integrării, inclusiv în plan militar și un parteneriat solid cu Statele Unite.

În timp ce candidatul extremist a pus totul în relație cu Donald Trump, a respins participarea la planurile de apărare europene. De asemenea, a persiflat Franța, care conduce grupul de luptă NATO în România.

Câteva evenimente internaționale petrecute vin să pună serios sub semnul întrebării abordarea unilaterală a candidatului extremist.

De exemplu, iată  că într-un gest cu totul neașteptat, Donald Trump a lăudat-o pe Ursula von der Leyen.

„Este fantastică”, a spus președintele SUA despre șefa Comisiei Europene, vorbind cu reporterii la Washington. „Sper să ne întâlnim. Este fantastică”, a repetat acesta. Știrea a fost preluată pe larg de presa europeană începând de vineri.

Știm ce a spus în repetate rânduri candidatul extremist din România despre șefa Comisiei Europene, știm ce cuvinte dure a folosit la adresa ei.

Citeste siPutin respinge armistițiul cerut de Europa și SUA. Ce urmează?

Iată așadar o schimbare totală de abordare a lui Donald Trump la adresa Uniunii Europene, despre care afirma înainte că a fost creată pentru a „înșela” Statele Unite. Și un pas care îl lasă în ofsaid pe candidatul extremist de la București.

Un al doilea eveniment notabil este cererea ultimativă pe care liderii europeni, alături de Donald Trump, i-au adresat-o lui Vladimir Putin pentru un armistițiu necondiționat de 30 de zile în războiul din Ucraina.

Dictatorul de la Kremlin a respins cererea dar a acceptat negocieri directe cu Ucraina.

Și trebuie să constatăm din nou schimbarea de la Washington, după ce, inițial, președintele Trump era gata să ofere mari avantaje Rusiei în schimbul păcii.

Să ne amintim că, în România, candidatul extremist afirma în repetate rânduri că Uniunea Europeană vrea continuarea războiului, în timp ce singurul plan de pace se află la Casa Albă. Iată că Donald Trump își lasă din nou adeptul de la București în afara jocului.

Și al treilea eveniment: Franța și Polonia au semnat vineri un tratat pentru a intensifica cooperarea în apărare, energie nucleară și în alte domenii. Un semn al alianțelor tot mai aprofundate dintre națiunile europene.

Da, este acea Polonie pe care candidatul extremist de la București o dădea de exemplu, uitând probabil că nu mai este guvernată de colegii săi ideologici de la Lege și Justiție, ci de liberalii lui Tusk.

Și acea Franță pe care candidatul o persifla, până într-acolo încât diplomați europeni au ajuns să se teamă că, venit la putere, acesta ar putea alunga trupele trimise de Paris. Și ar pune astfel România în aceeași grupă cu state precum Mali, Burkina Faso sau Coasta de Fildeș.

À propos: Franța nu a pierdut niciun război în Africa. S-a retras pentru că nu a mai fost dorită de guvernele unor țări, sub influența Rusiei și a trupelor Wagner.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Astăzi este Ziua Europei. Semnificația o cunoaștem. Noutatea este alta: atmosfera sumbră care înconjoară astăzi aniversarea Declarației Schuman. O senzație a pericolului căderii de pe hartă, încercată de o mare parte a societății, după rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale.

Acum 30 de ani, în 1995, toți liderii politici ai României de atunci, inclusiv Corneliu Vadim Tudor, semnau declarația de la Snagov, documentul prin care își afirmau dorința de a duce România în direcția euroatlantică.

De atunci, cu toate suișurile și coborâșurile, cu toate problemele interne legate de corupție, politicianism, proastă guvernare, a existat o constantă: România a rămas ferm ancorată în direcția ei pro-occidentală.

Totul, până la avansul extremei drepte. Și până într-acolo încât alegerile dinj 18 mai nu mai sunt între o ofertă politică sau alta, între un stil de guvernare sau altul, ci între apartenența la o lume sau alta.

Mulți vor spune că această afirmație este exagerată. În definitiv, nimeni nu a zis în România că vrea să scoată țara din Uniunea Europeană. Nu, din punct de vedere tehnic.

Dar România este pe cale de a fi scoasă afară din Europa, pe tăcute și pe termen lung.

Să observăm că toate marile teme vânturate în ultima vreme de extrema dreaptă sunt de fapt în afara Europei, a valorilor ei, a regulilor ei, a normelor sale minime de civilizație:

Promovarea urii. Disprețul și îndemnul la discriminare pentru tot ceea ce este altfel, ceea ce este diferit. Naționalizări de companii, declararea ca dușmani a investitorilor străini. Venerarea agresorului Putin drept patriot. Promisiunea că străinii vor fi dați afară din țară. Amenințări fără de rușine la adresa presei și a organizațiilor neguvernamentale. Ba chiar, în aceste zile, un venerabil actor și-a permis să-i amenințe cu trimiterea la Canal pe toți cei care nu susțin acest curs care ne scoate din Europa civilizată.

Nu este suficient să fii membru, pe hârtie, al Uniunii Europene  câtă vreme încetezi a mai fi european. Ești european pentru că vrei să fii, pentru că te comporți astfel. Pentru că știi ce înseamnă solidaritatea, respectul față de cel de lângă tine, toleranța. Restul: libertățile de circulație, fondurile de coeziune, investițiile, Erasmus ... toate acestea sunt consecințe.

România nu este în aceste zile pe cale de a efectua un Ro-Exit după model britanic. Dar este pe cale să se izoleze, să întoarcă spatele Europei, să dea un scuipat în față partenerilor care au ajutat-o să scape de sărăcie.

Consecințele economice – nefaste, după cum deja se poate vedea – le vom resimți și mai abitir de-abia după.

De aceea Europa se cuvine apărată. Ieșind în piețele publice și bucurându-ne împreună de Ziua Europei. Și votând conștient.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După cum știm, Vladimir putin a aniversat un an de la depunerea jurământului după ultimul simulacru de alegeri prezidențiale și 25 de ani de domnie. Cu acest prilej, televiziunea de stat Rossiya-1 a difuzat un documentar de propagandă  numit „Rusia. Kremlinul. Putin. 25 de ani”.

În film apare un pasaj în care dictatorul rus afirmă că România şi Bulgaria au contribuit la tensiunile care au dus la războiul din Ucraina prin acceptarea bazelor americane pe teritoriile lor.

MAE de la București a răspuns afirmând că aderarea la NATO este voința suverană a românilor și că dacă este cineva care produce instabilitate regional aceea este Rusia.

Abordarea Kremlinului nu trebuie să ne mire. Întotdeauna dictatorii războinici au dat vina pe alții pentru agresiunile lor. Ei n-ar fi recurs niciodată la violență dacă n-ar fi fost provocați.

Și poate cel mai bun exemplu ar fi discursul rostit de Adolf Hitler, la Reichstag, a doua zi după invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, act care a declanșat cel de-al doilea război Mondial:

”Ca întotdeauna, am încercat să mediez, cu calm, am încercat să fac propuneri pentru o revizuire, o modificare a acestei poziții intolerabile. Este o minciună când lumea exterioară spune că am încercat doar să ne susținem revizuirile prin presiune.

Cunoașteți propunerile pe care le-am făcut pentru a satisface nevoia de a restabili suveranitatea germană asupra teritoriilor germane. Cunoașteți încercările nesfârșite pe care le-am făcut pentru o clarificare pașnică și cuprinzătoare a problemei austriece și, mai târziu, a problemei Sudeților, Boemiei și Moraviei. Totul a fost în zadar.

Aș dori să spun acest lucru lumii. Numai eu am fost în măsură să fac astfel de propuneri, așa că știu foarte bine că, făcându-le, am vorbit în numele a milioane de germani. Aceste propuneri au fost respinse.

Nu mă pot face nici măcar o clipă să ezit în îndeplinirea datoriei mele. Ce mai vor? I-am asigurat solemn și repet că nu cerem nimic statelor occidentale și nu vom cere niciodată nimic.

Germania nu are interese în Occident, iar Zidul nostru de Vest va fi pentru totdeauna frontiera Reichului. În plus, nu avem niciun fel de planuri acolo pentru viitor. Germania nu are nicio intenție să-și exporte doctrina”.

Și așa mai departe... și așa mai departe...

Ce a urmat știm. Hitler și-a exportat doctrina și a atacat și la vest.  Niciuna dintre asigurările lui nu s-a adeverit.

Așa și cu asigurările de azi ale lui Vladimir Putin, cum că are interese limitate în Ucraina și că nu are de gând să atace vreo țară NATO.

Cu toate acestea, cunoscând lecțiile istoriei, liderii occidentali, de la Berlin la Varșovia și de la Londra la Helsinki își revizuiesc planurile de apărare în fața pericolului rusesc.

Dar la București?

La București, un candidat la alegerile prezidențiale, care se jură că nu este pro-rus, asigură, într-un interviu pentru Reuters, că nu există niciun pericol dinspre răsărit.

Și anunță că-l va impune ca premier pe cineva care admiră înțelepciunea rusească și spune că Putin e un patriot. Mai mult, afirmă că bazele militare din România sunt îndreptate împotriva Rusiei.  O traducere în românește a discursului lui Putin...

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O piesă avangardistă scrisă în 1959, în care dramaturgul franco-român Eugène Ionesco avertiza împotriva puterii subjugatoare a fascismului. Într-un articol de opinie, The Boston Globe lansează un avertisment relevant pentru America lui Donald Trump. Dar și pentru Europa. Și, evident, pentru România.

Povestea este următoarea: într-o zi, într-un sat francez liniștit, oamenii încep brusc și fără explicații să se transforme în rinoceri. La început, locuitorii sunt șocați și scandalizați. Trebuie făcut ceva! Dar aproape imediat se răzgândesc și, după ce îi comndamnă pe rinoceri, ajung și ei să fie transformați.

Bérenger, un funcționar public ciufulit căruia îi place să bea și să lenevească, este singurul care se opune. La sfârșitul piesei, el este literalmente ultimul om în picioare, înconjurat de rinocerii furioși care îi fuseseră odată prietenii, colegii, vecinii. „Vai de cel care vrea să-și păstreze originalitatea!” declară el publicului, stând în picioare pe scenă, singur și neajutorat.

Piesa poate părea teribil de sumbră și deprimantă, dar este de fapt destul de amuzantă. Mai ales când săteanul care se opune cel mai deschis vânării rinocerilor explică de ce se răzgândește și se alătură turmei: „Trebuie să te miști odată cu vremurile!”

Citeste siPiesele lui Eugen Ionescu se joacă neîntrerupt de 67 de ani la Paris

Ionesco, acest român năzdrăvan și cu o față tristă, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța, a explicat că s-a bazat pe experiențele sale din România interbelică, în timpul ascensiunii Gărzii de Fier, mișcarea fascistă a țării. Dar el a insistat, de asemenea, că nu era vorba doar despre nazism.

Rinocerii sunt naziștii, dar pot fi și comuniștii, staliniștii, totalitarii în general.

Lecțiile? Să nu urmezi orbește pe nimeni sau ceva, mai ales o mulțime. Fii mereu sceptic. Pune întotdeauna întrebări. Gândește întotdeauna pentru tine.

Avem adesea senzația că asistăm la o punere în scenă dementă și superlativă a piesei, în timp ce o mulțime de persoane și instituții, una după alta, se închină în fața lui Donald Trump și a mișcării sale autoritare MAGA.

Acest sentiment s-a înzecit de când Trump a câștigat un al doilea mandat și, împreună cu acolitul său Elon Musk, a început să guverneze prin decrete, fără ca republicanii să scoată măcar un cuvânt de dezaprobare.

Citeste siPoșta franceză îi aduce un omagiu lui Eugène Ionesco și publică un timbru în ediție limitată

Este tulburător să vezi cât de îndeaproape a urmat traiectoria Partidului Republican în ultimii zece ani pe cea a sătenilor rinocerizați. La fel ca ei, instituțiile, oficialii și aleșii republicani au reacționat inițial la sosirea lui Trump cu dezgust și repulsie. Și, la fel ca ei, au strigat că trebuie făcut ceva pentru a opri acest lucru. Apoi, brusc, ca și cum ar fi fost peste noapte, s-au răzgândit.

La fel ca sătenilor din piesă, în acest moment le-au apărut umflături, primele semne ale coarnelor, iar pielea lor s-a îngroșat și s-a înverzit [în piesă, rinocerii sunt verzi, poate o aluzie la culoarea cămășilor membrilor Gărzii de Fier].

Dar republicanii nu sunt singurii care au cedat rinocerizării.

Conformismul a infectat, de asemenea, mari secțiuni ale Partidului Democrat, precum și o mare parte din mediul academic, industria editorială, Hollywood-ul, elitele jurnalistice, organizațiile de advocacy, organizațiile non-profit și ONG-urile, precum și intelectualii de stânga.

Rinocerul ne arată unde ne aflăm și cum am ajuns aici. Ora poate părea întunecată, dar finalul piesei este o sursă de alinare și inspirație. În ultimul moment, Bérenger se smulge din disperare și jură să lupte: „Sunt ultimul om, voi rămâne așa până la sfârșit! Nu mă voi preda!”

(Articol adaptat după Courrier International).

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După ce, în noiembrie, presa internațională a aflat cu stupoare despre existența lui Călin Georgescu și despre ideile sale, iată că a venit și rândul lui George Simion de a fi descoperit. Iar liderul AUR s-a dovedit foarte generos cu presa străină, în contrast cu zgârcenia față de mediile românești. Sau cu refuzul participării la dezbaterile electorale. Dar cum apare, de fapt, George Simion, în discuțiile cu presa străină?

Foarte mediatizat în țară, de la accederea în Parlament în 2020, actualul câștigător al primului tur din alegerile prezidențiale a avut parte de mai puțină atenție în presa internațională.

Însă acum, echipele de jurnaliști venite la București au putut să trimită la redacțiile lor de acasă povești spumoase despre ultrasul de peluză aflat, iată, la un pas de a câștiga președinția României și de a ajunge în aceeași incintă cu liderii europeni, la reuniunile de la Bruxelles.

Aceste apariții în presa internațională pot fi interesante și pentru observatorii români, care încearcă să-și facă o idee despre ce pregătește exact George Simion, în caz că va ajunge președinte – câtă vreme el a absentat de la dezbaterile preelectorale.

Citeste siHuligan, fan Trump și vedetă pe rețelele de socializare

Prima  constatare este că liderul AUR oferă în presa internațională o imagine cu totul diferită de cea pe care și-o promovează în România.

Dacă acasă se prezintă drept moștenitorul politic al lui Călin Georgescu - un susținător deschis al Rusiei, anti-UE și anti-NATO, care vede reptilieni printre liderii europeni și spune că va naționaliza companiile străine - George Simion se prezintă în presa străină ca un lider european frecventabil.

”Nu sunt huliganul, extremistul, izolaționistul pe care ei îl prezintă”, a afirmat George Simion, într-un interviu acordat publicației britanice Financial Times.

El s-a caracterizat drept un fel de Giorgia Meloni de la București și a respins orice urmă de pro-rusism. A negat orice intenție de a abate România de la calea europeană și a militat pentru unitate transatlantică.

Dar este George Simion un echivalent românesc al Giorgiei Meloni? Mai degrabă, nu.

Șefa guvernului italian, venită, e adevărat, la putere pe un discurs eurosceptic, în fruntea unui partid cu înclinații neofasciste, este o susținătoare ferventă a Ucrainei. George Simion nu este.

Georgia Meloni o sprijină pe Ursula von der Leyen. George Simion o consideră un monstru

Privit din interior și nu prin prisma interviurilor din presa străină, George Simion este mai aproape de AfD-ul german, mai ales dacă avem în vedere și derapajele antisemite.

Relaxat în discuțiile cu reporterii străini, George Simion nu are o problemă în a-i da pe jurnaliștii de la G4Media pe mâna procurorilor DIICOT. Este un fapt fără precedent pentru un lider de partid în România postdecembristă și care ridică întrebarea: ce-ar face el dacă ar avea puterea?

În condițiile financiare îngrozitoare ale României, George Simion ar putea urma modelul fostului premier grec Alexis Tsipras, de extremă stânga. Acesta, după un discurs virulent anti-UE și o vizită la Kremlin de unde a venit cu mâna goală, s-a întors spășit la Bruxelles și a urmat planul de reformă, pe care mai înainte grecii îl respinseseră prin referendum. Și țara a ieșit din criză.

Sau, dimpotrivă, indiferent de consecințe, George Simion ar urma instinctele bazei sale electorale radicalizate, instituind un regim al răzbunării, al dezmembrării instituțiilor statului, al distrugerii oricărei urme de opoziție și societate civilă. Poate îl va instaura pe Călin Georgescu pentru a aplica programul său în care oamenii se vor întoarce la agricultura de subzistență și vor trăi din troc.

Cine este cu adevărat George Simion? Ce vrea el, în realitate, să facă din România? Nu știm. Și aceasta este marea problemă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Alegerile reluate din România au adus câteva premiere: au fost – și sunt – cele mai urmărite în presa internațională. Și au fost – și sunt – marcate de cele mai multe atacuri și dezinformări.

Fără îndoială, am avut o rundă de alegeri cum n-a mai fost alta. Nicicând în ultimele decenii alegerile din România n-au mai stârnit un asemenea interes în presa internațională.

Motivele sunt mai multe. De exemplu, anularea scutinului din toamnă – un fapt fără precedent. Dar și miza uriașă a acestor alegeri.

În comentariile lor, jurnaliștii au scos în evidență poziția cheie a României pe flancul estic al Uniunii Europene și NATO, în imediata proximitate a războiului din Ucraina.

Până acum considerată o un aliat sigur, în pofida problemelor interne legate de corupție și de proasta guvernare, România a început să fie văzută tot mai mult drept veriga slabă, pe fondul avansului extremei drepte, total defavorabilă Ucrainei și suspectată de simpatii pro-Kremlin.

Mai mult, România a devenit și un teren al războiului politic și cultural dintre America și Europa, după instalarea la Casa Albă a echipei Trump.

În februarie, la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele JD Vance a folosit cazul României în tirada sa împotriva Europei.

De atunci, persoane apropiate Casei Albe sau aparținând mișcării MAGA au criticat anularea alegerilor și au susținut extrema dreaptă din România.

De partea sa, Europa a susținut, cu mici excepții, decizia Bucureștiului de a anula alegerile.

O investigație a publicației franceze Mediapart, bazată pe documente de la serviciile secrete române au identificat Rusia ca fiind responsabilă pentru atacuri cibernetice sofisticate împotriva infrastructurii electorale din România în timpul alegerilor din noiembrie, cu peste 85.000 de atacuri lansate din 33 de țări diferite.

Investigația, preluată de G4 Media, atacul a fost coordonat de SVR, serviciul secret extern al Rusiei condus de Serghei Narîșkin, unul dintre apropiații lui Vladimir Putin. Operațiunea Rusiei a vizat să își ducă pionul în finala prezidențială (obectiv atins prin Călin Georgescu) și câștigarea a 30% din locurile din Parlament (obiectiv chiar depășit).

Operațiunea de ingerință rusă a fost planificată încă din 2023 și a avut ca scop să oprească ajutorul României pentru Ucraina. Inițial, candidata favorită ar fi fost Diana Șoșoacă, apoi Călin Georgescu.

Peste 130 de influenceri cu 8 milioane de abonați au fost recrutați pentru a-l promova  pe Georgescu.

Citeste si”Răzbunare prin urne”, România confirmă turnura naționalistă

După anularea alegerilor de către Curtea Constituțională, Rusia a orchestrat o campanie de dezinformare prezentând decizia drept o „lovitură de stat”, cu scopul de a submina încrederea cetățenilor în procesele democratice – o tactică folosită și în alte țări europene.

Să mai spunem că James E Trainor, șeful delegației trimise de administrația Trump pentru a urmări alegerile din România, a afirmat că anularea prezidențialelor din toamnă a fost corectă, având în vedere influențele străine.

Dezinformările și atacurile nu au încetat și au fost observate și la reluarea alegerilor. Iarăși, o premieră prin numărul și intensitatea atacurilor.

De pildă, grupuri de hackeri a atacat în cursul zilei de duminică situri oficiale și pagini ale mai multor publicații.

Partidul AUR a lansat afirmații, dezmințite de autorități și infirmate de realitatea de duminică, potrivit cărora numărul buletinelor de vot distribuite în diaspora ar fi prea mic.

O dezinformare pe rețeaua Tik-Tok a susținut că la Casa Albă ar exista o ”listă neagră” cu oficiali români sancționați pentru anularea alegerilor. Afirmațiile au fost dezmințite de Ambasada SUA.

Aici ne aflăm în momentul de față, într-un moment în care de-abia am trecut de jumătatea confruntării electorale. Iar rezultatul rămâne imprevizibil.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

SUA și Ucraina au semnat acordul de parteneriat economic pentru dezvoltarea resurselor minerale. Acordul crește speranțele pentru continuarea sprijinului american față de țara aflată în război și ar putea apropia instaurarea păcii. Și povestea are semnificația ei și pentru România.

Pentru început, să spunem că acordul prevede crearea unui Fond de Investiții pentru Reconstrucția Ucrainei, pe care Washingtonul și Kievul îl gestionează împreună, pe baza unui parteneriat egal. 

Nu se așteaptă schimbări în procesele de privatizare sau în managementul companiilor de stat, acestea vor aparține în continuare Ucrainei. Ucraina nu are obligații față de Statele Unite legate de ajutorul acordat până acum.

Acordul nu contravine obligațiilor internaționale ale Ucrainei, în special integrării europene, iar fondul de investiții va fi alimentat doar cu venituri din noile licențe.

După ce Ucraina a refuzat să semneze precedenta variantă de acord, considerând-o oneroasă, de data aceasta, reacțiile de la Kiev sunt în general pozitive, după cum aflăm de la colegii noștri din redacția ucraineană a RFI.

Oleksandr Musienko, șeful Centrului pentru Studii Militaro-Juridice, a salutat și el acordul, subliniind că acesta va contribui la protejarea țării: ”Planul Marshall pentru Europa a fost și despre economie, iar apoi a apărut NATO!”, a spus analistul ucrainean.

Există însă și opinii critice, potrivit cărora acordul nu conține garanții reale de securitate, în timp ce Ucraina va pierde bani de la buget.

În orice caz, acordul marchează o schimbare de abordare la Washington. De la instalarea sa, în ianuarie, noua administrație Trump s-a poziționat în favoarea Rusiei, punând condiții grele Ucrainei pentru încetarea păcii.

Semnarea acordului contrastează cu imaginile care au făcut înconjurul lumii, la sfârșitul lui februarie, în care Volodimir Zelenski a avut schimburi de replici dure cu Donald Trump și JD Vance, în fața unor jurnaliști conservatori aleși pe sprânceană.

Refuzul președintelui ucrainean de a semna o formulă de acord, pentru că a considerat-o dezavantajoasă pentru țara sa, a fost văzut de mulți drept un gest sinucigaș,  în fața unei administrații Trump decise parcă să pună capăt războiului în termeni cât mai favorabili Rusiei.

Iată însă că roata s-a întors și Ucraina a obținut probabil tot ce se putea mai mult, în condiții extrem de dificile.

Cum de a fost posibil? Desigur, sprijinul european neclintit față de Ucraina a contat mult. De la confruntarea șocantă din Biroul Oval, Ucraina a primit numeroase dovezi că nu este singură.

Dar foarte importantă a fost, în cele din urmă, atitudinea demnă și neclintită a președintelui Zelenski în apărarea intereselor națiunii care l-a ales.

Povestea are semnificația ei și pentru români, care se pregătesc să meargă la urne. În această campanie electorală, mulți candidați s-au lăudat cu legăturile lor în administrația Trump. Unii s-au pozat la Mar-a Lago, alții au mers în America și au dat interviuri unor influenceri MAGA.

Zelenski le-a arătat – lor și nouă tuturor – că nu e nevoie să te căciulești pentru o întâlnire cu un funcționar de rangul trei sau să zgârii la ușile administrației americane ca să negociezi eficient cu Donald Trump. Trebuie doar să-ți reprezinți națiunea cu demnitate.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După o vizită efectuată în Statele Unite, unde a discutat cu mai multe persoane din cadrul mișcării MAGA, George Simion a stat de vorbă și cu redacția Politico. Publicația europeană face un profil al candidatului cotat cu prima șansă în primul tur al prezidențialelor.

Poate că ratele de aprobare ale lui Donald Trump pot fi la cel mai scăzut nivel. Dar favoritul extremei drepte pentru președinția României consideră că alinierea cu președintele SUA încă este o carte câștigătoare înaintea alegerilor de duminică.

George Simion a vorbit cu Politico imediat după o vizită la Washington, unde a acordat interviuri fostului consilier al lui Trump, Steve Bannon și activistului de extremă dreapta, Jack Posobiec.

„Suntem aliații naturali ai Partidului Republican și suntem aproape perfect aliniați ideologic cu mișcarea MAGA”, a spus Simion.

Pentru tabăra lui Trump, în special pentru JD Vance și Elon Musk, alegerile din România au devenit o cauză celebră după ce au fost anulate dramatic în decembrie anul trecut.

Autoritățile române au declarat că au fost nevoite să le anuleze din cauza presupusei interferențe electorale și a atacurilor hibride „agresive” din partea Rusiei.

Dar extrema dreaptă a acuzat autoritățile că răstoarnă democrația pentru că nu au putut accepta victoria din primul tur a lui Călin Georgescu, un naționalist instigator, simpatizant al Kremlinului

Dacă mesajul trumpian al lui Simion va rezona mai mult cu electoratul, acest lucru este urmărit cu atenție la nivel internațional, pe fondul temerilor că o victorie a lui Simion ar putea destabiliza un membru cheie al NATO și UE, cu 19 milioane de locuitori. 

Deși neagă că este pro-rus, Simion vrea să oprească ajutorul militar acordat Ucrainei.

Războiul reprezintă o dilemă pentru Simion. Deși este un naționalist care susține MAGA în ideea de a lăsa Ucraina să se descurce singură, este mult mai puțin dornic decât Trump să se alinieze public cu Rusia.

Citeste siLe Monde: Democraţia română, confruntată cu ameninţarea rusă

„Ceea ce ne dorim, ca țară afectată de imperialismul german și rus de-a lungul istoriei, este ca această formulă de pace să vină cu noi garanții de securitate pentru următorii 30 până la 50 de ani, astfel încât Rusia să nu poată repeta ceea ce a făcut, încălcând toate tratatele internaționale”, a spus Simion pentru Politico.

În timp ce concurenții din alegerile de anul trecut l-au acuzat că vrea să scoată România din UE, Simion a insistat că dorește ca țara sa să rămână membră, dar ca blocul să se concentreze exclusiv pe economie și să nu se amestece în cultură și apărare.

Politico amintește și de încercările AUR de a angaja o firmă de lobby din SUA pentru 1,5 milioane de dolari, spre a asigura întâlniri cu personalități politice americane cheie și jurnaliști din SUA.

Simion a insistat că documentul nu era un contract, ci o scrisoare de intenție. Chiar și așa, Autoritatea Electorală Permanentă a României a declarat pe 24 aprilie că va investiga finanțarea partidului.

Mai mulți români care au primit scrisori personale de la Simion s-au plâns recent autorităților electorale din România de o probabilă încălcare a regulilor GDPR privind utilizarea datelor cu caracter personal. O autoritate electorală regională a trimis ulterior o plângere procurorilor, așa cum a relatat postul ProTV.

Simion a răspuns că partidul său a avut acces la registrul electoral, care conține datele românilor eligibili să voteze, și a spus că multe persoane din acesta erau decedate.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

1.  O dispută aspră pe culoarul pro-european, foc încruiucișat pe Nicușor Dan

Deși nu fusese planificată astfel, a fost dezbaterea candidaților care împart același culoar, cel pro-european și care-și dispută un singur loc în turul doi.

Ei au oferit o dispută adesea încrâncenată, în care candidațiii au căutat să-și plătească polițe.

Crin Antonescu l-a acuzat pe Nicușor Dan că blochează dezvoltarea Bucureștiului. În sens invers, primarul Capitalei l-a acuzat pe candidatul coaliției că reprezintă interesele mafiei imobiliare.

Elena Lasconi a căutat să se identifice drept ”antisistem” în raport cu ambii candidați și l-a atacat îndeosebi pe Nicușor Dan, acuzând trădări și infidelități politice. 

A fost o dispută axată mult pe trecut – de la documentele privind bazele sportive semnate de Crin Antonescu la suspendarea președintelui Băsescu din 2012 sau mai recenta retragere de către USR a sprijinului pentru Elena Lasconi.

Impresia generală a fost că Nicușor Dan s-a aflat în focul încrucișat al Elenei Lasconi și al lui Crin Antonescu.

2.  Ciudata logică a celor care au lipsit. Dar cât mai contează logica?

Victor Ponta a descoperit de-abia în dimineața dezbaterii că formatul nu-i cuprinde pe toți candidații, așa că a preferat să absenteze.

Cât despre George Simion, el a ales un joc de scenă, a oferit flori Elenei Lasconi considerând-o singurul candidat legitim în cursă după care a plecat

El a ridicat o pretenție absurdă: prezența la dezbatere a lui Călin Georgescu.

Ei bine, dacă mult doritul tur doi ar fi avut loc, George Simion ar fi avut astăzi de decontat în fața partidului scorul slab din noiembrie. Și n-ar mai fi fost în poziția de a ajunge el însuși în ... turul doi.

Dar în fața acestor abordări nu logica este cea care contează, se pare că absurdul este pentru mulți mai interesant decât argumentele logice. Trăim, doar ,în postadevăr.

3.  Marea diviziune: ”poporul legitim” și ”infidelii”

Mesajul celor doi politicieni care au ales să nu se prezinte este cel al contestării generale a tot ce înseamnă instituții și reguli. O negare a pluralismului și un refuz al schimbului de idei.

Este o politică deliberată a divizării, a împărțirii între ”poporul legitim”- adică partea care îi susține – și restul.

George Simion a spus că pleacă pentru a se adresa ”poporului”.În logica populistă, liderii nu au nevoie de ”mijlocitori” în dialogul public, ei se adresează direct maselor.

Cu alte cuvinte, sistemul mass media, presa independentă, opinia publică nu există. Există doar susținătorii, există doar un simulacru de mass media alcătuit din conturi fake, boți, influenceri despre care nu se știe cine îi plătește, publicații online despre care nuse știe  cine le deține. 

George Simion a jucat rolul ”trimisului pe pământ” al lui Călin Georgescu. Dar ce se va întâmpla cu necredincioșii, cu infidelii, nedemni de atenția lui, în cazul în care el chiar ar ajunge să conducă România?

4.  Câteva nuanțe în chestiunea Crimeei

Europa și problemele internaționale nu au lipsit din dezbatere și dincolo de ciocnirile politice dure, candidații rămași la discuții au arătat multe puncte convergente: consolidarea poziței României în UE, apartenența la NATO, continuarea parteneriatului strategic cu SUA, contribuția la apărarea europeană, angajamentul pentru sprijinirea Ucrainei.

Mult așteptata întrebare legată de recunoașterea sau nu a anexării Ucrainei au adus unele nuanțe.

Un ”nu” hotărât de la elena Lasconi. O aliniere cu dreptul internațional în cazul lui Nicușor Dan și un refuz al premierii agresorului - ceea ce înseamnă tot ”nu”. Și o aliniere cu poziționarea UE, în cazul lui Crin Antonescu. Este adevărat, UE nu dă niciun semn că ar recunoaște anexările teritoriale.

Dar au fost teme deloc sau insuficient abordate: apărarea europeană, pregătirea populației pentru crize – și vedem cazul Spaniei – energia, unanimitatea sau majoritatea în deciziile din Consiliul UE.  

5.  ”Suveraniștii” au fugit de întrebări esențiale. Și nu se știe dacă vor răspunde vreodată

Au lipsit răspunsurile candidaților așa-zis ”suveraniști” la câteva întrebări esențiale.

Vorbim despre candidați aliniați politicii lui Donald Trump și întrebarea firească pentru ei ar fi fost: dacă susțineți poziția lui Trump cum că Ucraina trebuie să cedeze teritorii în schimbul păcii, ați face la fel dacă România ar fi atacată?

De ce ar fi în interesul României încetarea sprijinului pentru Moldova și Ucraina, așa cum propuneți dumneavoastră?

Veți recunoaște Crimeea ca fiind rusă?

De unde are George Simion listele cu numele și adresele cetățenilor români?

Acești candidați nu sunt izolaționiști doar în ce privește relațiile României cu Europa și cu lumea.

Ei sunt izolaționiști și în raport cu acea parte a societății românești care își pune și le pune întrebări și care așteaptă soluții concrete. Pentru așa-zișii ”suveraniști”, această Românie nu există.