Mesajul premierului de la Chișinău, Dorin Recean, transmis în interviul acordat publicației Financial Times, trebuie să ne dea serios de gândit. Potrivit acestuia, Rusia ar fi gata să transfere 10.000 de soldați în regiunea transnistreană cu scopul de a destabiliza Republica Moldova și a instala la Chișinău un guvern controlat de Kremlin.

Tehnic vorbind, o asemenea mișcare ar putea avea loc doar peste capul Ucrainei. Iar țara invadată de ruși a reușit până acum destul de bine să facă față presiunii pe flancul sudic, împiedicând agresorul să cucerească Odesa și să facă o joncțiune terestră între Crimeea ocupată și Transnistria.

Însă Ucraina rezistă tot mai greu pe linia frontului, cu toate atacurile sale spectaculoase cu drone, care au produs pagube importante agresorului, chiar pe propriul teren. Atenția tuturor trebuie să rămână trează.

Citeste siRecean: Rusia vrea să preia controlul R.Moldova și să desfășoare 10.000 de soldați în Transnistria. Nu va reuși dacă moldovenii vor avea grijă de viitorul țării

Însă, într-o postare pe rețelele sociale, fostul ministru de interne de la Chișinău, Anatol Șalaru, atrage atenția că Rusia are la dispoziție și alte căi pentru a destabiliza Republica Moldova, în situația în care Ucraina reușește să-i țină spatele.

O cale ar fi fost prin București, prin intermediul unui președinte pro-rus, care ar fi blocat ajutorul pentru Republica Moldova și ar fi sprijinit partidele pro-ruse să câștige alegerile parlamentare din 28 septembrie.

”Dacă nu credeți, citiți declarațiile lui Simion referitoare la Republica Moldova”, scrie Anatol Șalaru pe pagina sa de socializare.

O altă cale, încă valabilă, este prin Chișinău, destabilizând situația din țară, sprijinind financiar și informațional partidele pro-ruse, activând toate ”conservele rusești” atât din Republica Moldova cât și din România.

”După instalarea unui guvern pro-rus, toate restricțiile de intrare în țară a cetățenilor ruși vor fi anulate, vor fi reluate zborurile spre Rusia, plus că cetățenii moldoveni vor primi automat cetățenia rusă și vor putea să se angajeze în armata rusă aflată în țară.

Acest scenariu, unicul posibil astăzi, este în derulare și dacă va avea succes, nu se va limita la aducerea în Republica Moldova a 10 mii de militari ruși. Pot aduce chiar și 30-50 mii, dar cel mai grav este că RM va fi transformată în a doua Belarus.

Nu cred că România şi Ucraina își pot permite un asemenea scenariu. Acesta este scenariul de lucru pe care îl are Kremlinul”, spune Anatol Șalaru.

Provocarea este, într-adevăr, imensă, iar instalarea unui guvern pro-rus la Chișinău ar fi o dublă lovitură. Ar fi un cuțit înfipt în spatele Ucrainei. Și ar aduce practic Rusia ca vecin nemijlocit al României.

Perspectivele europene ale Chișinăului vor fi spulberate. Va fi o ocazie istorică ratată.

Iar din perspectivă românească, momentul ar fi echivalent cu un nou 1940.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Probleme în grupul conservatorilor europeni, din care face parte și formațiunea AUR din România. Formațiunea l-a eliminat miercuri din rândurile sale pe europarlamentarul luxemburghez Fernand Kartheiser. Grupul, condus de Frații Italiei, partidul Giorgiei Meloni și de partidul Lege și Justiție din Polonia, îi reproșează europarlamentarului o recentă vizită fără mandat, la Moscova. Luxemburghezul spune că a fost vorba despre diplomație.

Să spunem mai întâi că, potrivit Euractiv, Fernand Kartheiser a fost agent dublu pentru CIA în timpul Războiului Rece.

Kartheiser, care conduce Partidul de dreapta al Reformei Democratice Alternative din Luxemburg, a fost ales în Parlamentul European în 2024. El a pledat în mod constant pentru ”normalizarea” relațiilor dintre Uniunea Europeană și Rusia.

Kartheiser a vizitat Moscova în perioada 25-28 mai, la invitația Dumei de Stat a Rusiei (camera inferioară a parlamentului).

Într-un interviu acordat publicației europene, el insistă că a acționat în numele diplomației, atunci când a călătorit la Moscova. Și că nu a fost vorba despre niciun fel de dezertare.

Întrebat de Euractiv cum explică deplasarea la Moscova, europarlamentarul spune că a vrut să restabilească un fel de dialog. ”Cineva trebuia să spargă gheața, într-un moment în care tensiunile sunt mari, iar canalele de comunicare sunt înghețate”, a precizat el.

De asemenea, le-a mai spus reporterilor Euractiv că toată lumea vorbește cu rușii, cu excepția europenilor occidentali: ”Toți ceilalți, Statele Unite, chiar și ucrainenii, care se află într-o stare de război de facto, toți cu excepția UE”.

Potrivit lui Kartheiser, invazia a fost o încălcare a dreptului internațional.

Însă el îi găsește și o justificare prin contextul istoric, începând cu 2014, în zonele vorbitoare de limbă rusă din Ucraina.

Întrebat despre pericolul expansionismului rusesc, europarlamentarul luxemburghez spune că nu vede aici ”o dorință de a reconstitui Uniunea Sovietică sau de a ataca întreaga Europă Occidentală, de a ajunge în Franța sau Spania”.

Rușii – spune el - au menționat un concept foarte interesant: „răbdare strategică”. Prin aceasta, Kartheiser înțelege că rușii pot aștepta un timp îndelungat până ce europeni vor veni să discute cu ei. Între timp, adaugă europarlamentarul, rușii au fondurile necesare pentru a continua cursa înarmărilor.

Totuși, declarațiile lui Kartheiser au sunat un pic altfel pe pământ rusec.

Potrivit Agenției TASS, europarlamentarul luxemburghex a afirmat la Moscova că ”politica irațională a UE ar putea duce la un conflict armat cu Rusia”

El a mai spus, potrivit agenției oficiale a Rusiei, că, situația „devine din ce în ce mai periculoasă” din cauza „propagandei la scară largă și a suprimării libertății de exprimare” în Europa.

Kartheiser a subliniat că principalul obiectiv al vizitei sale a fost de a demonstra că Rusia „este un partener, nu un dușman”

Rugat de Euractiv să comenteze acțiunea conservatorilor europeni împotriva sa, europarlamentarul a spus că există oameni în grup care sunt de acord cu el. Însă recunoaște că există o majoritate împotriva sa.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Geert Wilders, figura de frunte a extremei drepte olandeze, a anunțat marți dimineață că partidul său va părăsi guvernul de la Haga, aruncând Țările de Jos în haos, transmite Politico.

Partidul Libertății, de extremă dreapta (PVV) al lui Wilders a părăsit coaliția într-o dispută aprinsă legată de poziția guvernului privind azilul.

Guvernul de coaliție programase să discute marți cererile lui Wilders privind măsuri mai stricte în materie de azil. Acesta însă nu a mai avut răbdare și a cerut ca partenerii să aprobe imediat și fără discuții planul său în zece puncte privind azilul.

Cum aceasta nu s-a întâmplat, el a anunțat retragerea partidului său din coaliție.

Liderii celorlalte partide au reacționat cu furie la decizia lui Wilders de a arunca în aer guvernul. Unii l-au acuzat că își pune propriul interes deasupra nevoii de stabilitate politică. Alții, că este pur și simplu iresponsabil.

Planul contra migrației pe care Wilders a încercat să-l impună prevedea printre altele închiderea granițelor pentru solicitanții de azil, înăsprirea controalelor la frontieră și deportarea cetățenilor cu dublă naționalitate condamnați pentru o infracțiune.

Experții politici și juridici au caracterizat propunerile drept inaplicabile, din considerente legale sau practice.

De fapt, după cum se comentează în mediile politice olandeze, decizia lui Wilders nu ar avea legătură cu migrația, ci cu erodarea cotei de încredere a partidului de extremă dreapta. Wilders ar prefera să meargă la anticipate acum, până nu va fi prea târziu.

Și mulți cred că că Wilders a creat anume o criză pentru a dărâma guvernul.

Acest guvern olandez este primul care a inclus în coaliție partidul lui Wilders, după ce extrema dreaptă a obținut o victorie șocantă la alegerile din noiembrie 2023. Au fost necesare luni de discuții pentru formarea unei coaliții și un compromis pentru ca Wilders să nu facă parte din guvern.

În cele din urmă, prim-ministru a fost desemnat Dirk Schoof, un funcționar public.

Prăbușirea guvernului are loc cu doar câteva săptămâni înainte de un summit NATO crucial care va avea loc la Haga, de la care se așteaptă ca aliații să își majoreze semnificativ cheltuielile pentru apărare.

Noile alegeri ar putea schimba din temelii peisajul politic al Olandei. Două partide de guvernământ, unul populist al fermierilor și un altul de centru, au căzut dramatic în sondaje. Conform sondajului Politico, ambele sunt la 1%.

Și partidul lui Wilders se află sub rezultatul din noiembrie 2023 - deși încă, la limită, pe primul loc.

În schimb, Alianța Partidului Laburist și a Verzilor, condusă de fostul comisar Frans Timmermans precum și partidul liberal VVD, au câștigat popularitate fiind foarte puțin în urma Partidului Libertății al lui Wilders.

Timmermans, așa cum era de așteptat, a declarat că își dorește alegeri „cât mai curând posibil”. El a exclus sprijinirea partidelor rămase.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

La summitul București 9 de la Vilnius, președintele român Nicușor Dan a primit din partea omologului său Volodimir Zelenski invitația de a vizita Ucraina. Invitația vine la o zi de la victoria naționalist-conservatorului Karol Nawrocki în Polonia. Dar cum vor evolua relațiile româno-poloneze în actuala conjunctură politică?

Karol Nawrocki a câștigat adoptând un ton aspru față de Ucraina, mai ales față de refugiații ucraineni. De asemenea, el a spus că se va opune aderării Ucrainei la NATO șI UE.

Aceasta nu înseamnă că Varșovia va ieși cumva din coaliția de voință care sprijină militar Ucraina. Atlantist și pro-american, Nawrocki nu este în niciun caz pro-rus.

Dar cu o Polonie atât de capricioasă, liderul de la Kiev a înțeles imediat importanța vecinului România.

Cum rămâne însă cu relația româno-poloneză? Cât de mult va fi ea înveninată de campaniile electorale?

Într-adevăr, partidul conservator Lege și Justiție PiS l-a susținut puternic pe candidatul extremist George Simion.  Acesta a fost primit cu onoruri de însuși președintele Andrej Duda. Și a petrecut mult timp în Polonia, la acțiunile electorale ale lui Nawrocki.

Citeste siAlegeri poloneze, consecințe europene. Plus: ce urmează după lovitura Ucrainei?

De partea sa, premierul liberal Donald Tusk și-a afirmat susținerea față de Nicușor Dan. După ce acesta din urmă a câștigat, a mers în Polonia pentrui a-l susține public pe candidatul liberal, primarul Varșoviei, Rafał Trzaskowski.

Cu două zile înainte de turul doi al alegerilor poloneze, fostul premier Mateusz Morawiecki a răspândit un fake news uriaș despre România - cum că, după victoria lui Nicușor Dan, în țară ar urma să fie relocați sute de mii de imigranți ilegali.

Dar dincolo de aceste asperități de campanie, interesele stategice commune și istoricul legăturilor româno-poloneze sunt prea puternice pentru a nu sta la baza unei relații pragmatice.

À propos, grupul București 9, al statelor de pe flancul estic al NATO este o inițiativă româno-poloneză.

Formatul a fost activat după agresiunea rusă din 2014 împotriva Ucrainei. Și a fost semnat de președintele liberal român Klaus Iohannis și omologul său conservator polonez, Andrej Duda.

România și Polonia sunt legate de un parteneriat strategic, încheiat în 2009, de președinții Traian Băsescu și Lech Kaczinski. Adică, un președinte din familia popularilor europeni, PPE și unul din cea a conservatorilor.

Cu alte cuvinte, diferențele ideologice nu au contat în fața intereselor strategice și a amenințării comune numite Rusia. Iar aceasta n-ar trebui să se schimbe.

Citeste siPolonia: Victoria lui Karol Nawrocki nu este o catastrofă pentru Europa

Există însă și un semn de întrebare.  

În acest moment, în discursul rusesc, adversarul principal este Europa. Mai precis, Europa liberală. Europa lui Macron și a lui Merz. Europa căreia i s-a alăturat, viguros, România.

Nu de Ucraina militară se teme Vladimir Putin. El se teme de Ucraina europeană, cu libertățile și oportunitățile ei. O astfel de Ucraină ar fi un exemplu ”prost” pentru lumea rusă, din perspectiva Kremlinului.

Pe de altă parte, un alt adversar declarat al Europei se află la Casa Albă. Donald Trump consideră Europa un concurent economic și comercial. Și o vrea, la rândul său, cât mai slabă și mai dezarticulată.

Și astfel, acționând sub inspirația lui Donald Trump, mentorul său de la Washington, președintele Nawrocki ar putea slăbi Europa, făcând jocul Rusiei.

Pe de altă parte, în mod, poate, surprinzător, momentul poate fi oportun pentru România.  

Aceasta rămâne țara central și est-europeană cel mai puternic angajată alături de statele-pivot ale Uniunii Europene, cum au arătat-o alegerile din 18 mai.

Bucureștiul ar putea beneficia astfel de un sprijin solid din partea liderilor UE, interesați într-o Românie de succes.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Rusia și Ucraina vor relua începând de astăzi negocierile privind un armistițiu la Istanbul. Între timp, la o reuniune de miercuri la Berlin, cancelarul german Friedrich Merz l-a asigurat pe Volodimir Zelenski de sprijinul Germaniei. Dar care sunt șansele ca părțile să se apropie, măcar, de pace?

Nu trebuie să ne facem prea mari speranțe.

Este puțin probabil ca discuțiile să producă progrese semnificative către o pace durabilă în Ucraina.

În primul rând, deoarece Kremlinul pune pe masă o serie de precondiții maximale pentru a discuta orice armistițiu.

Ucraina ar trebui să cedeze teritoriile deja cucerite militar de Rusia. Mai mult, Kievul ar urma să renunțe și la părți din provincii pe care acum le controlează, dar care sunt revendicate de Moscova.

O altă pretenție vizează crearea unei vaste zone tampon, demilitarizate, bineînțeles, în interiorul Ucrainei. Kremlinul mai vrea ca Occidentul să înceteze sprijinul militar pentru țara invadată, iar Kievul să renunțe la noi încorporări de trupe.

Mai mult: NATO ar trebui să dea garanții că nu va primi în organizație atât Ucraina, cât și Republica Moldova. O condiție pe care trimisul special al administrației Trump pentru dosarul ruso-ucrainean, Keith Kellog o consideră rezonabilă. Ceea ce complică și mai mult cadrul discuțiilor.

Potrivit comentatorului ziarului italian la Stampa, aceste acțiuni fac parte dintr-o tactică mai amplă de război hibrid menită să deruteze Occidentul, să submineze sprijinul pentru Ucraina, concentrându-se în același timp pe capturarea unei părți mai mari din teritoriul Ucrainei. Este esențial să judecăm Kremlinul după acțiunile sale, nu după declarații, notează ziarul.

Iar faptele, pe teren, arată că, în timp ce propune discuții de pace, Kremlinul se pregătește pentru o nouă ofensivă în Ucraina pentru a-și consolida și mai mult câștigurile teritoriale.

De partea sa, comentatorul ziarului Kyiv Post consideră că nu este deloc surprinzător faptul că poziția Rusiei înaintea discuțiilor de la Istanbul a fost semnalată de Vasili Nebenzia, reprezentantul permanent al Federației Ruse la ONU.

Acesta a insistat asupra încetării ajutorului militar către Ucraina și a opririi mobilizării Ucrainei ca precondiții pentru discuțiile de pace. De asemenea, el a reiterat că Kremlinul exclude inițiativele de menținere a păcii ale Occidentului. Iar Rusia își va intensifica acțiunile militare în Ucraina atât timp cât va fi necesar, conchide comentatorul de la Kiev.

Rusia urmărește, de fapt, două direcții în jocul ei de la Istanbul. Prima: slăbirea pe cât posibil a Ucrainei.

A doua: punerea Kievului în postura părții care, chipurile, nu acceptă pacea. Și astfel, îndreptarea presiunii Casei Albe către președintele Zelenski.

În ultimele zile, președintele Trump și-a înăsprit tonul la adresa omologului său Vladimir Putin ca urmare noii ofensive aeriene rusești împotriva Ucrainei.

Liderul de la Casa Albă a dat Kremlinului un termen de două săptămâni pentru a se ajunge la un armistițiu. Altfel, ar urma sancțiuni masive. Doar că este pentru a patra oară în ultimele luni când Donald Trump dă un asemenea termen fără să se fi întâmplat nimic.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

MAGA a descins în această săptămână pe pământ european, cu o conferință itinerantă în Polonia și Ungaria. Sunt două țări în care conservatorii americani văd oportunități majore pentru o nouă cultură politică transatlantică - una modelată de populismul de dreapta al președintelui Donald Trump. Europa, însă, nu pare foarte pregătită să urmeze acest drum.

Conferința de Acțiune Politică Conservatoare, CPAC, a avut loc mai întâi în Polonia. Acolo, secretarul Departamentului de Securitate Internă, Kristi Noem, a ieșit din normele diplomatice de nealiniere partizană, îndemnând polonezii să voteze pentru candidatul de dreapta, Karol Nawrocki, în alegerile de duminică.

Apoi, conferința conservatorilor s-a mutat Ungaria.

Conservatorii americani sunt foarte fericiți să vadă politicile lui Viktor Orbán îndrerptate asupra familiilor, a granițelor puternice precum și a scepticismul său față Uniunea Europeană.

Dar, după cum observă comentatorul publicației Washington Examiner,

orice patriot american ar trebui să se uite cu mare scepticism către un lider care și-a vândut suveranitatea țării în fața președintelui rus Vladimir Putin, dar mai ales a Partidului Comunist Chinez.

Guvernul lui Orbán a deschis ușa unor uriașe investiții chineze, dar și unor instrumente de spionaj chinezești și universități conduse de Partidul Comunist de la Beijing.

Acest serviciu este neprețuit pentru Xi Jinping, deoarece perturbă considerabil eforturile UE de a impune consecințe Beijingului pentru spionajul său endemic, dumpingul masiv la exporturi, amenințările la adresa politicienilor și statelor membre ale UE, ambițiile imperiale din Pacific sau abuzurile sale grotești la adresa drepturilor omului.

Orbán îi este atât de devotat lui Xi, încât a acordat chiar și serviciilor de informații chineze mână liberă pentru a desfășura operațiuni de supraveghere agresivă pe teritoriul său, inclusiv împotriva americanilor.

Însă conservatorilor americani nu pare să le pese prea mult de această dinamică. Deși aceiași conservatori se pronunțaseră atnerior destul de dur împotriva Chinei, consdiderând-o drept cel mai mare dușman al Statelor Unite. De data aceasta, au primit cu multă bucurie discursurile celor mai apropiați colaboratori ungari ai regimului lui Xi Jinping.

Iar întrebarea este dacă nu cumva direcția principală a MAGA nu este atât China autoritaristă cât Europa liberală.

Conferințele din Polonia și Ungaria au loc la puțin timp după ce Donald Trump a amenințat să declanșeze un război comercial costisitor cu Uniunea Europeană. Iar secretarul de stat Marco Rubio a anunțat sancțiuni pentru o ”oficialii complici la cenzurarea americanilor”. O trimitere clară la politicile europene privitoare la marile platforme de socializare.

Ca să nu mai amintim de discursul contondent al vicepreședintelui JD Vance la adresa Europei, de la Conferința de la Munchen din februarie.

Totuși, descinderea MAGA pe pământ european nu vine în cel mai bun moment pentru revoluția conservatoare globală, planificată odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.

Rând pe rând, alegători din Canada, Australia, Albania și România au respins la urne ideologia conservatoare americană și pe candidații care se revendicau de la aceasta.

Iar cel mai recent sondaj Eurobarometru a indicat o susținere publică record a cetățenilor pentru Uniunea Europeană și valorile acesteia.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

”Europa, ești mai puternică decât crezi. Poartă-te ca atare!” Iată mesajul transmis de economistul american Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel, într-o scrisoare deschisă adresată europenilor. Mesajul apare în contextul războiului comercial cu care președintele Donald Trump amenință Europa.

Deocamdată, Donald Trump a pus războiul pe pauză, cel puțin până pe 9 iulie. Și aceasta, în urma unei convorbiri telefonice cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen

Dar o eventuală impunere de tarife de 50% ar închide practic comerțul transatlantic, apreciază Paul Krugman.

Într-o asemenea situație, Europa trebuie să înceapă să se comporte drept ceea ce este: o mare putere. Mai ales având în vedere hotărârea aparentă a Americii de a-și distruge pilonii propriei puteri.

Până când Trump să pornească la atac, tarifele medii erau foarte mici - sub 2% - în ambele direcții. Trump și cei din jurul său se plâng de taxele pe valoarea adăugată, însă acestea nu sunt nu o barieră la import.

Dar, potrivit lui Krugman, dezechilibrele bilaterale care îl înfurie pe Trump sunt normale și inofensive.

”Și eu am un deficit mare cu băcănia de după colț, pentru că le cumpăr o mulțime de produse alimentare, în timp ce ei, din câte știu, nu sunt abonați la newsletter-ul meu”, spune economistul.

Mai mult, surplusul european este mai mic decât se vede. Da, Europa vinde Americii mai multe bunuri - precum mașini sau ulei de măsline. Dar și America le vinde mult mai multe servicii, precum servicii financiare și software.

La urma urmei, surplusul comercial real al UE este probabil mai mic de 100 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă practic o eroare de rotunjire în comparație cu PIB-ul Europei de 19 trilioane de dolari.

Așadar, America nu are nemulțumiri legitime împotriva UE. În plus, America nici nu „deține cărțile”, așa cum îi place lui Trump să-și imagineze.

UE nu este foarte dependentă de piața americană, care cumpără doar aproximativ 3% din ceea ce aceasta produce. Corporațiile americane, care au investit trilioane în Europa, depind de bunăvoința europeană.

Luni, Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a avertizat că firmele americane de tehnologie ar putea fi țintite. Este o amenințare credibilă.

Dar nu este Europa o societate în declin, care devine din ce în ce mai mult un „muzeu al succeselor trecute”? Nu.

Încercați să petreceți ceva timp în Europa - nu în destinații turistice supraaglomerate, ci în orașe și în companii unde lucrează oameni reali. Sunt națiuni cu un înalt nivel de educație și o înaltă competență, unde multe lucruri funcționează destul de bine, scrie economistul

Este adevărat că creșterea economică europeană a fost în urma creșterii economice a SUA timp de o generație, un aspect subliniat puternic de Raportul Draghi din toamna trecută. Dar chiar și acel raport a recunoscut că decalajul Europei este practic limitat la sectorul tehnologic, iar restul economiei sale rămâne destul de dinamic.

Totuși, și decalajul tehnologic ar putea fi remontat destul de ușor, având în vedere hotărârea administrației Trump de a se angaja în automutilare, paralizând cercetarea științifică.

Deocamdată, mesajul pentru Europa este să se apere.

”Cu excepția celor mai avansate tehnologii, voi, europenii, nu sunteți mai dependenți de Statele Unite decât sunt SUA de voi.

Nu există nimic care să vă oblige să serviți iluziilor regelui nebun al Americii”, conchide laureatul Nobel

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Consiliul Uniunii Europene a adoptat marți instrumentul Acțiunea de Securitate pentru Europa (SAFE). Acest mecanism financiar va sprijini statele membre care doresc să investească în producția industrială de apărare prin achiziții publice comune, concentrându-se pe capabilitățile prioritare. Decizia vine pe fondul amenințării rusești și semnalelor tot mai clare privind retragerea strategică americană.

Instrumentul financiar SAFE va finanța investiții urgente și la scară largă în baza tehnologică și industrială de apărare europeană.

În plus, SAFE va permite UE să sprijine în continuare Ucraina.

Atât Ucraina cât și țările spațiului economic european sau cele cu acorduri de liber schimb vor fi tratate în aceleași condiții ca și statele membre. Nu numai că vor putea participa la achiziții comune, dar va fi posibil și să se cumpere de la industriile lor. Vorbim despre state precum Norvegia, Islanda, Elveția, Lichtenstein.

SAFE se va adresa și țărilor candidate, precum Republica Moldova sau care au semnat un parteneriat pentru securitate și apărare cu UE, cum ar fi Regatul Unit. Și acestea vor putea să participe la achiziții comune.

Urgența este mare.

Săptămâna trecută, președintele Donald Trump a admis în fața europenilor ceea ce aceștia înțeleseseră de mult timp: că Vladimir Putin nu are niciun gând să pună capăt războiului.

Citeste siTrump ridică tonul în timp ce Putin atacă și mai intens Ucraina

Și există temeri că președintele Donald Trump ar putea urma sugestia puternică a vicepreședintelui său, JD Vance de abandonare a eforturilor pentru găsirea unei soluții de pace în Ucraina.

Câteva mișcări de ultimă oră ale Rusiei au crescut îngrijorarea europenilor – noile manevre ale așa numitei flote-fantomă a Rusiei în preajma cablurilor submarine din Marea Baltică și masarea trupelor ruse în apropierea graniței cu Finlanda, care amintesc de perioada premergătoare invadării Ucrainei.

În ultimele zile, Rusia și-a intensificat puternic atacurile aeriene asupra Ucrainei și, ca răspuns, aliații occidentali ai Kievului au ridicat orice restricție privind utilizarea armelor cu rază lungă în interiorul Rusiei.

Citeste siCancelarul german: SUA, Marea Britanie, Franța și Germania nu mai limitează raza de acțiune a armelor Ucrainei. Kievul poate ataca Rusia

Armata ucraineană va putea lovi acum ținte situate adânc în teritoriul inamic. Un ajutor binevenit din partea aliaților, înainte de ceea ce se anunță a fi o nouă ofensivă de vară a Rusiei.

Aici suntem în momentul în care  guvernele europene, iată, decid să acționeze împreună pentru a-și spori capacitatea de apărare. România este și ea acolo.

În cadrul SAFE, Bucureștiul urmează să primească un credit de 5 miliarde de euro, rambursabil în 40 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani. Prin acest program, România poate cumpăra tehnică militară dar își poate moderniza și propria industrie de profil.

Privind la situația actuală, putem înțelege în altă lumină declarațiile fostului candidat la președinție, liderul AUR, George Simion.

Acesta a susținut blocarea de către România a inițiativelor de apărare europeană și a oricărui ajutor militar pentru Ucraina. De asemenea, politicianul a atacat Franța, care susține puternic apărarea comună europeană și care s-a declarat gata să-și extindă umbrela nucleară pentru aliații europeni, în cazul unei retrageri americane.

Declarațiile lui George Simion vin în paralel cu o intensă campanie de dezinformare pe rețelele sociale, îndeosebi TikTok, privind un presupus val de încorporări militare și o iminență a intrării României în război, la presiunea Parisului.

De altfel, președintele Macron și Franța, în general, au devenit acum inamicii principali în discursul Kremlinului.

Conștient sau nu, prin toate aceste declarații, pierzătorul alegerilor din 18 mai a făcut și face jocul Rusiei.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O agendă politică încărcată, o coaliție improbabilă și un climat social tensionat – iată cum rezumă presa străină situația de la București, după inaugurarea mandatului prezidențial al lui Nicușor Dan.

Associated Press amintește că mulți observatori au considerat rezultatul alegerilor crucial pentru menținerea locului României în alianțele occidentale, mai ales că războiul continuă în Ucraina vecină.

În același timp, continentul se luptă să se înarmeze, deoarece angajamentul Statelor Unite față de partenerii europeni a scăzut sub conducerea președintelui american Donald Trump.

În timp ce Dan își începe mandatul, el se confruntă cu provocarea imediată de a numi un prim-ministru care să poată obține sprijinul necesar pentru a forma un guvern -  o sarcină dificilă într-o țară în care respingerea clasei politice a dus la apariția unor figuri precum Călin Georgescu și George Simion.

Jurnaliștii de la Politico remarcă faptul că inaugurarea a avut loc într-un moment critic pentru națiunea est-europeană cu 19 milioane de locuitori, în contextul amenințării cu retrogradarea ratingului de credit, a unei crize a deficitului bugetar și a pierderii încrederii în democrație.

Dan însuși a declarat că dorește să reînvie încrederea națiunii în democrație, care era deja slabă și a suferit o lovitură dezastruoasă după ce alegerile prezidențiale de anul trecut au fost anulate pe fondul acuzațiilor de interferență străină.

Această sarcină va include combaterea corupției la toate nivelurile, numirea unor noi judecători și procurori puternici și ruperea influenței partidelor politice consacrate, precum PSD și PNL asupra modului în care funcționează politica.

Ca semn al climatului tensionat, parlamentarii partidului naționalist AUR au boicotat ceremonia, considerând că aceasta își propune să „legitimizeze trădarea națională”, observă la rândul său corespondentul AFP.

Cu un scor de peste 40% în primul tur, domnul Simion, în vârstă de 38 de ani, avea victoria la îndemână, dar mobilizarea puternică a alegătorilor atașați valorilor europene a schimbat situația.

Simion a acuzat standarde duble, deoarece un prim scrutin din 24 noiembrie fusese anulat, autoritățile invocând suspiciuni de influență rusă. Confruntat cu aceste acuzații de „lovitură de stat”, Nicușor Dan a insistat asupra necesității reconcilierii celor „două Românii”.

El are acum dificila sarcină de a conduce negocierile pentru numirea unui șef de guvern după destrămarea coaliției de guvernare, compusă în principal din social-democrați și liberali, între cele două tururi de scrutin.

Kyiv Independent vede în Nicușor Dan un european fervent și susținător al Ucrainei. El este cel care va participa la summiturile UE și NATO și intenționează, de asemenea, să exercite influență pe scena internațională.

Nicușor Dan a călătorit duminică la Varșovia pentru a-l susține pe omologul său polonez, primarul Rafal Trzaskowski, care candidează la președinție la 1 iunie.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Începând de astăzi, România iese în mod oficial, din lunga stare de incertitudine politică și identitară începută cu aproape șase luni în urmă. Dar care sunt provocările noului președinte?

În noiembrie, un candidat necunoscut, Călin Georgescu, trecea pe sub radar ridicând uriașul semn de întrebare: cum de a fost posibil?

Documentele desecretizate ale CSAT, confirmate ulterior de rapoarte ale serviciilor din țări precum Franța, Italia și mai recent, Spania au dezvăluit mecanisme uluitoare de influențare, cu surse financiare dubioase și cu fire care duceau, indiscutabil, către Rusia.

În martie, Moscova nu a mai făcut niciun secret din susținerea lui Călin Georgescu, menționat direct de către șeful SVR, serviciul rus de informații externe.

Tot ce a urmat, ca mesaje de campanie, cum ar fi oprirea ajutorului pentru Ucraina și Republica Moldova, blocarea planurilor europene de apărare comună, atacurile la adresa Franței sau naționalizarea unor mari companii a purtat amprenta propagandei ruse.

Ce a urmat știm. Mulți spun astăzi că ne-a trecut glonțul pe la ureche – dacă nu cumva a fost o adevărată salvă de katiușa.

Provocările sunt astăzi imense. Sunt provocările imediate, cu formarea unui guvern și a unei majorități într-o aritmetică parlamentară complicată.

Citeste siNicușor Dan, mesaj pentru români: Avem de reparat 35 de ani. Nu va fi uşor

PSD, partidul cu cele mai multe voturi în Parlament, cochetează serios cu opoziția. Probabil că va vota orice formulă de guvern, dar nu va avea niciun interes ca acesta să reușească. Negocierea pentru fiecare paragraf de lege și pentru fiecare capăt de reformă va fi dură.

PNL, al cărui lider, Ilie Bolojan, are șanse bune să devină premier, a fost puternic zguduit în ultimele alegeri. Candidații susținuți de acest partid, fostul președinte Nicolae Ciucă și Crin Antonescu, cândva și el lider liberal, au ratat intrarea în turul doi al prezidențialelor. USR, la rândul său, este marcat de permanente certuri și rivalități interne și oricum, nu are o pondere parlamentară care să-i dea suficientă forță într-o coaliție.

Adăugați aici provocarea bugetară, urgența fondurilor europene și o conjunctură deloc favorabilă, cu războiul din Ucraina și stagnarea marile economii ale Uniunii.

Toate aceste probleme trebuie să-și găsească răspunsuri sub o presiune imensă, a războiului hibrid al Rusiei, care nu a încetat odată cu campania electorală. Ba chiar continuă parcă cu și mai multă forță. Candidatul învins, George Simion, nu recunoaște rezultatul alegerilor și repudiază instituțiile statului.

Pe rețelele sociale se rostogolesc îndemnuri la revolte și violențe pentru ziua de azi. Greu de crezut că vor deveni realitate, în orice caz, nu în măsura în care să scape de sub controlul forțelor de ordine.

Dar în fața noului președinte Nicușor Dan există o provocare mai profundă, care poate genera din adâncuri adevărate seisme sociale. Este ruptura din interiorul societății, dintre România din interiorul granițelor și cea din afară.

Nicicând un președinte ales – și încă la un asemenea scor și la o asemenea participare publică – nu a fost contestat atât de vehement de către cei care nu l-au votat. În straturi profunde ale societății și  în largi părți ale diasporei, el nici nu este recunoscut ca președinte.

Să nu ne facem iluzii, războiul hibrid al Rusiei va lucra pentru adâncirea acestor diviziuni.

La 18 mai, România europeană a înțeles pericolul și s-a unit pentru a opri cursul periculos către Rusia. De aici înainte, da, este responsabilitatea noului președinte. Dar România europeană nu trebuie să se retragă în carapacea ei, cu gândul că și-a făcut datoria.

România europeană trebuie să rămână trează. Pentru că democrația se apără în fiecare zi.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România