Președintele american Donald Trump stârnește o nouă dispută cu Danemarca după ce a numit un trimis special în Groenlanda, insula nordică pe care dorește să o anexeze. Subiectul revine astfel în actualitate după ce, în ultimele luni, părea să fi ieșit de pe radarul Casei Albe.

Sfârșitul războiului din Ucraina în câteva zile, anexarea Mexicului, a Canadei și a Groenlandei – iată doar câteva dintre proiectele mărețe pe care Donald Trump le anunța odată cu revenirea la Casa Albă, acum aproape un an de zile. Niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins, dar cel privitor la Groenlanda revine în actualitate.

Luni dimineață, președintele Trump a anunțat pe rețeaua sa Truth Social că l-a numit pe guvernatorul Louisianei, Jeff Landry, în funcția de trimis special al SUA în Groenlanda.

Publicația americană The Hill spune despre el că este un susținător ferm al președintelui Trump. El a preluat conducerea statului Louisiana în ianuarie 2024.

Pagina de internet a săptămânalului german Die Zeit remarcă faptul că până acum, Landry nu a avut nicio legătură cu insula arctică.

Citeste siDe ce vrea Donald Trump să pună mâna pe Groenlanda, cu orice preţ?

În timp ce din ziarul german Handelsblatt aflăm că Landry a crescut în Louisiana, s-a înrolat în Garda Națională încă din liceu, a lucrat ca polițist și a studiat dreptul – tot în Louisiana. A fondat o companie de petrol și gaze și a lucrat ca avocat.

Vestea a fost primită cu nemulțumire în Danemarca, țara care deține suveranitatea asupra insulei ce se bucură de un regim de autonomie.

Ministrul danez de Externe, Lars Løkke Rasmussen s-a declarat luni ”profund înfuriat de numire și de declarație”, considerându-le , ”inacceptabile”, adăugând că îl va convoca pe ambasadorul SUA în următoarele zile „pentru a obține o explicație”.

Reacție de dezaprobare și de la Bruxelles. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat că integritatea teritorială și suveranitatea Regatului Danemarcei, inclusiv în ce privește Groenlanda, trebuie menținute.

Un sondaj publicat în ianuarie 2025, imediat după ce Donald Trump și-a făcut cunoscute pretențiile, arăta că 85% dintre cei 57.000 de locuitori ai Groenlandei refuză ideea ca insula să devină parte a Statelor Unite. În același timp, în cazul organizării unui referendum privind independența, 55% ar vota pentru.

Donald Trump a invocat posibilitatea cumpărării insulei dar nu a exclus nici folosirea forței.

În ianuarie 2025, Donald Trump jr., fiul cel mai mare al președintelui, a vizitat Groenlanda fără a fi fost primit de vreun oficial de pe insulă sau din partea guvernului danez.

Interesul pentru Groenlanda a crescut brusc odată cu perspectivele deschiderii rutei maritime prin Oceanul Arctic, ca o consecință a schimbărilor climatice. Insula este situată strategic între America de Nord și Europa, ceea ce stârnește interesul SUA, Chinei și Rusiei.

În acest context, The Guardian amintește că în august, Danemarca l-a convocat pe însărcinatul cu afaceri al SUA după rapoarte privind tentative de interferență în Groenlanda.

Cel puțin trei oficiali americani apropiați de Trump au fost observați în capitala Groenlandei, Nuuk, încercând să identifice persoane pro și contra unei apropieri de SUA. SUA au deschis un consulat în Groenlanda în iunie 2020, mai scrie The Guardian.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

România urmează să joace un rol și mai important în sprijinirea efortului de război al Ucrainei. Pe teritoriul României urmează a fi înființat un al doilea centru logistic major, similar cu cel care funcționează în prezent în Polonia.

Până acum, singurul centru logistic major pentru furnizarea de arme și echipamente militare era la Rzeszów, în Polonia.

Iată că acum aliații Kievului doresc să diversifice rutele de aprovizionare către Ucraina. Un nou centru logistic ar trebui să fie operațional în România din ianuarie 2026 și va fi responsabil pentru coordonarea și tranzitul armelor către Ucraina.

Potrivit publicației Monitorulapării.ro, peşedintele Nicuşor Dan a cerut în septembrie Parlamentului să aprobe înfiinţarea unui comandament NATO de sprijinire a Ucrainei, măsură agreată la summitul NATO de la Haga din 2024.

Centrul Logistic România ar urma să funcţioneze în Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii şi va implica până la 100 de militari, români şi din ţări membre NATO, având statut de comandament aliat.

NATO își va putea dubla astfel capacitatea de tranzit a armelor furnizate de parteneri Ucrainei.

Planurile de extindere a infrastructurii pentru sprijin militar pentru Ucraina au fost confirmate de comandantul adjunct al Forțelor de Asistență și Instruire pentru Securitate ale NATO în Ucraina (NSATU), generalul Mike Keller.

El a afirmat că livrările de arme către Ucraina nu s-au diminuat în urma deciziei preşedintelui american Donald Trump de a opri donaţiile directe ale SUA.

După cum notează Agerpres, preluarea mandatului de preşedinte al Statelor Unite, în ianuarie, Donald Trump nu a mai aprobat niciun nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina, adică donaţii, dar a continuat livrarea de arme şi muniţii în baza ajutorului deja aprobat de predecesorul său democrat Joe Biden.

Între timp, printr-o înţelegere cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, Trump a găsit o modalitate care să-i convină pentru a continua susţinerea militară a Ucrainei în războiul cu Rusia, dar prin care acest ajutor să fie suportat financiar de europeni.

Generalul Maik Keller a menţionat printre nevoile cele mai urgente ale Ucrainei apărarea antiaeriană, artileria, minele antitanc, capabilităţile de război electronic şi armele de atac în profunzime (drone şi rachete) care pot lovi aerodromurile sau rafinăriile ruseşti mult în spatele liniei frontului.

Consolidarea sprijinului aliat pentru Ucraina vine într-un moment de creștere a eforturilor diplomatice vizând oprirea războiului. Cu toate acestea, Moscova nu a dat niciun semnal că ar accepta planul de pace propus de Statele Unite și agreat de europeni, alături de președintele Zelenski,

În același timp, tot mai mulți lideri politici europeni, alături de responsabili militari și din serviciile secrete atrag atenția asupra planurilor Kremlinului de a lovi în interiorul Uniunii Europene.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

De câteva săptămâni, Franța este afectată de proteste ale fermierilor, în urma răspândirii unei maladii a bovinelor. Aceasta este o boală virală extrem de contagioasă transmisă de muște și care nu afectează oamenii. Anterior, afecta doar Africa, dar s-a răspândit  tot mai mult în nord, din cauza schimbărilor climatice. 

Criza a generat numeroase teorii ale conspirației – cu atât mai mult cu cât scena politică este agitată și de semnarea potențială a acordului de liber schimb între UE și țările sud -americane grupate în Mercosur.

Epidemia se numește „boală contagioasă cutanată nodulară”, care s-a răspândit din Africa în Europa în ultimul deceniu.

Tages Anzeiger, un ziar elvețian, relatează  că primele cazuri au fost raportate în regiunile alpine ale Franței.

Experiența arată că, atunci când izbucnește o epidemie, există o singură metodă: sacrificarea întregii cirezi imediat ce un singur animal este infectat; carantinarea celorlalte nu este suficientă pentru a opri răspândirea bolii.

Italia, Grecia și Spania, trei țări europene care s-au confruntat recent cu dermatoza nodulară, au învățat pe pielea lor acest lucru. Prin urmare, UE a elaborat un protocol și reguli care trebuie implementate.

Ceea ce s-a și întâmplat în regiunile alpine franceze: 1.700 de animale au fost sacrificate.

Dar virusul a apărut în sud-vest. Iar rezistența la măsurile sanitare s-a dovedit aici mai puternică. Fermierii nu vor să accepte sacrificarea unor cirezi întregi numai pentru câteva animale bolnave.

Există un vaccin, dar imunizarea sistematică a celor 17 milioane de vaci din Franța ar dura câteva luni. În acest timp, boala s-ar putea răspândi și devasta întreaga țară. Și oricum, conform regulilor europene, vaccinarea sistematică duce la blocarea exporturilor.

Agitația crește și din alte două motive: potențiala semnare a acordului de liber schimb cu Mercosur, care ar permite importul unui volum mic de carne de vită fără taxe vamale; și dorința Bruxelles-ului de a reduce cheltuielile pentru agricultură. De unde blocajele de autostrăzi și reacțiile violente.

Potrivit publicației The Local, cei mai vehemenți contestatari sunt membrii de extremă dreapta ai Coordonării Rurale, care se opune cel mai mult Parisului și Bruxelles-ului.

Paie pe foc

Coordonarea Rurală este vehement anti-UE, chiar dacă majoritatea membrilor săi depind de subvențiile europene. Se opune liberului schimb, chiar dacă Franța este unul dintre principalii exportatori agricoli din lume.

Este ferm anti-ecologică și neagă schimbările climatice, chiar dacă tocmai acestea au generat răspândirea bolii.

Pe acest fond de tensiune, medicii veterinari angajați la stat sunt amenințați; adresele lor de domiciliu sunt publicate pe rețelele de socializare.

Ei mai pot lucra doar sub protecția poliției. Extrema dreaptă pune paie pe foc. Liderii ei care au pus la îndoială știința în timpul pandemiei de Covid-19 apar din nou în mass-media.

Potrivit lor, această politică face parte dintr-o conspirație menită să distrugă ceea ce a mai rămas din industria franceză a cărnii de vită, aflată în dificultate, pentru a „pedepsi” opoziția acesteia față de acordul de liber schimb cu Mercosur.

Și, după cum notează elvețienii de la Tages Anzeiger, dincolo de aceste dispute, epidemia este un dezastru pentru unii crescători de animale. Dar generează o reacție anti-sistem de același fel cu „vestele galbene” și l-ar putea aduce pe liderul extremei drepte Jordan Bardella la Palatul Élysée.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Marea Britanie se va alătura din nou programului de schimb de studenți Erasmus. Anunțul vine în contextul în care Londra dorește să încheie relațiile cu Uniunea Europeană. Dar de ce este important acest semnal?

În 2021, în contextul Brexitului, guvernul Marii Britanii se retrăgea din programul european de schimb de studenți Erasmus. Premierul de atunci, Boris Johnson, considera că programul european nu oferă suficiente beneficii pe măsura investițiilor. Așa că l-a înlocuit cu o schemă națională, Turing - numită după matematicianul și descifratorul de coduri britanic Alan Turing.

Programul britanic oferă finanțare pentru a sprijini studenții să efectueze stagii de studiu și practică în întreaga lume.

Viitorul său este acum incert, după cum relatează presa britanică. Guvernul a confirmat că programele din cadrul schemei Turing aflate în desfășurare în acest an nu vor fi afectate. Cu toate acestea, nu există garanții pe termen lung.

Decizia Londrei vine într-un moment în care, sub conducerea prim-ministrului Keir Starmer, Regatul Unit strânge legăturile cu Uniunea Europeană, inversând o tendință care a început odată cu referendumul din iunie 2016, încheiat cu victoria taberei Brexit.

Motive ar fi mai multe. De exemplu, așteptările neîndeplinite legate de ieșirea din UE. Sondajele indică acum o majoritate a britanicilor care regretă desprinderea de blocul european.

Este apoi războiul din Ucraina, care a apropiat Marea Britanie de puterile europene și a reamintit importanța solidarității. Ar mai fi și atacul echipei Trump la adresa civilizației europene, în care Marea Britanie se include, în ciuda Brexitului.

În acest context, revenirea în Erasmus este un gest cu un simbolism important.

Acest program, început în 1987, vizând schimburi universitare, s-a extins în ultimul deceniu pentru a include stagii de muncă și formare, precum și finanțare pentru excursii școlare și evenimente culturale. Programul a căpătat numele de Erasmus+.

Aproape 1,5 milioane de persoane au participat la o mobilitate Erasmus+ în 2024, conform celui mai recent raport. Numărul tinerilor români care beneficiază anual de acest program se situează în jurul a 20.000.

Următorul cadru financiar 2028-2034 prevede o alocare record pentru Erasmus+: 41 de miliarde de euro.

Dincolo de experiențele de studii și profesionale, foarte important este impactul societal al programului.

Tinerii de diferite naționalități se cunosc, socializează și astfel ajută la construirea unei conștiințe și identități europene. După lunile petrecute într-o universitate sau într-un stagiu în afara țării, participanții se întorc adesea cu un angajament mai puternic față de implicarea în comunitate și responsabilitatea socială.

În raportul prezentat de Uniunea Europeană în 2022, la împlinirea a 35 de ani de la lansarea programului, se afirma că 27% dintre studenții Erasmus și-au întâlnit cu această ocazie partenerii pe termen lung. Ceea ce a făcut ca, în ultimii 30 de ani, să se nască peste un milion de așa-numiți ”bebeluși Erasmus”.

Mulți dintre ei au ajuns, între timp, să beneficieze ei înșiși de programul care a făcut ca părinții lor să se cunoască.

Așadar, de aici înainte, porțile universităților britanice vor fi redeschise pentru studenții europeni – și invers.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Un protest neobișnuit face titluri în presa internațională și chiar în unele medii din Rusia. Duminică, zeci de ruși au protestat în orașul siberian Tomsk împotriva interdicției impuse platformei americane de jocuri pentru copii Roblox. Comentatorii văd aici o rară demonstrație de dezacord public. Publicația The Moscow Times, supusă sancțiunilor Kremlinului, explică situația.

După cum comentează The Moscow Times, blocarea platformei de jocuri Roblox confirmă încă o dată că statul rus rămâne în secolul trecut. Spre deosebire de adulți, care își țin nemulțumirea în ei înșiși, așteptând zile mai bune care nu vin niciodată, copiii nu au astfel de inhibiții.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că „mulți” copii au scris la conferința de presă anuală de sfârșit de an a președintelui pentru a se plânge de interdicție.

The Moscow Times amintește, în context, de campania de construire a unui „internet suveran” în Rusia – prin eliminarea site-urilor considerate incomode și direcționarea restului prin intermediul serviciului de mesagerie Max, aprobat de guvern.

Este greu de imaginat viața în Rusia modernă fără instrumente pentru a ocoli cenzura online.

O luptă constantă, kafkiană, se desfășoară: autoritatea de reglementare Roskomnadzor  acționează în toate direcțiile; dezvoltatorii VPN inventează protocoale din ce în ce mai evazive; magazinele de aplicații elimină produse la cererea agenției și încep imediat să vândă altele noi, identice, pentru a umple acest gol.

Cu cât utilizatorul de internet este mai tânăr, cu atât este mai probabil să găsească tot ce are nevoie. Principala provocare este negocierea cu părinții pentru a plăti cele mai bune servicii.

Dubla gândire de tip sovietic din nou la putere

The Moscow Times amintește că Rusia a început să construiască un cadru legislativ pentru cenzura neconstituțională încă din 2008, când Dmitri Medvedev, la acea vreme înlocuitor la președinție al lui Vladimir Putin, semna înființarea Roskomnadzor.

Medvedev, a cărui carieră a progresat de la selfie-uri în lifturi la crize de furie și la beție pe X, este uneori amintit și astăzi ca un reformator progresist - cel puțin în comparație cu Putin. Și totuși, tocmai scurta sa perioadă la conducere a produs faimoasa Lege privind restricționarea internetului din 2012.

În 2014, în contextul anexării Crimeei și al doborârii zborului MH17 al Malaysia Airlines, deputatul Dumei de Stat, Andrei Lugovoi, a vizat blocarea site-urilor web fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească. În acel moment, cenzura în Rusia a fost introdusă de facto.

Și astfel, dubla gândire de tip sovietic a revenit.

Cel mai bine este să-ți păstrezi opiniile pentru tine, cu rezistență pasivă la unanimitatea impusă. Între timp, conducerea a continuat - și continuă - să exploateze retorica democrației și a libertății de exprimare, discreditând astfel chiar aceste concepte.

În 2018, ONG-ul american Freedom House clasa Rusia pe locul 53 din 65 de țări în ceea ce privește libertatea internetului. Acesta a fost chiar anul în care Roskomnadzor a încercat să blocheze Telegram, al cărui succes a fost, în mod ironic, încurajat tocmai de restricțiile privind libertatea de exprimare, amintește The Moscow Times.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Consiliul Uniunii Europene a decis luni extinderea regimului de sancțiuni împotriva Belarusului, după incursiunile repetate ale unor baloane meteorologice provenite din această țară în spațiul aerian al Lituaniei. Decizia pare în contrast cu gestul de bunăvoință făcut de Minsk săptămâna trecută, odată cu eliberarea a 123 de prizonieri politici, printre care și un laureat al premiului Nobel pentru Pace. 

Pe de o parte, avem înăsprirea sancțiunilor europene pentru Belarus. De cealaltă parte avem ridicarea sancțiunilor de către Statele Unite în ce privește exportul de potasă, substanță esențială în producția de îngrășăminte chimice.

Pentru a obține această concesie, regimul dictatorial al lui Alexander Lukașenko a eliberat 123 de prizonieri politici, în frunte cu laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Ales Beliatski, activista pentru drepturile civile Maria Kolesnikova și fostul candidat prezidențial Viktor Babaryko.

Însă gestul de clemență al lui Lukașenko nu i-a impresionat pe europeni. Ei au înăsprit sancțiunile ca urmare a incursiunilor baloanelor de contrabandă din Belarus deasupra Lituaniei.

Alte nemulțumiri sunt legate de introducerea de migranți pe teritoriul european și permisiunea acordată armatelor Moscovei de a desfășura operațiuni militare împotriva Ucrainei de pe teritoriul Belarus.

Cu o economie profund afectată de sancțiuni, Lukașenko vede în apropierea de Donald Trump o cale către ridicarea sancțiunilor și de către europeni. Deocamdată, Minskul trebuie să se mulțumească doar cu facilitățile oferite de americani.

După cum comentează ziarul polonez Rzeczpospolita, citat de Eurotopics, dacă și sancțiunile europene ar fi ridicate, economia Belarusului s-ar redresa iar Lukașenko ar putea conduce fără griji până când îi va preda puterea fiului său cel mic (și favorit), Nikolai.

De la marile proteste din 2020, în urma unor alegeri pe care opoziția și societatea civilă le-au considerat fraudate, regimul de la Minsk și-a întărit represiunea. Au fost închiși numeroși politicieni de opoziție, activiști civici, jurnaliști independenți sau simpli cetățeni care și-au exprimat cu voce tare nemulțumirea față de conducerea lui Lukașenko. Mulți alții au reușit să fugă peste hotare.

1500 de prizonieri politici

Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului din Belarus, regimul Lukașenko deține în acest moment circa 1.500 de prizonieri politici. Eliberarea celor 123 este, desigur, o veste bună, în primul rând pentru ei și apropiații lor.

Dar aceasta nu înseamnă că regimul de la Minsk se mișcă măcar cu un milimetru către democrație sau că dă măcar o jumătate de pas înapoi de la războiul hibrid pe care îl desfășoară împotriva Europei.

Ceea ce face acum Lukașenko este doar să folosească prizonierii de conștiință drept monedă de schimb pentru a obține avantaje din partea lui Donald Trump.

Un președinte care pur și simplu se înțelege foarte bine cu autocrații.

À-propos: marți, președinta Parlamentului European Roberta Metsola va decerna Premiul Saharov 2025 pentru libertatea de gândire lui Andrzej Poczobut din Belarus și Mziei Amaglobel din Georgia.

Cei doi jurnaliști sunt încarcerați în țările lor și vor fi reprezentați în timpul ceremoniei.

Jurnalistul din Belarus a fost arestat în 2021 și condamnat la opt ani de închisoare într-o colonie penitenciară. Sănătatea sa s-a deteriorat de atunci, dar i se refuză îngrijirile medicale, iar familiei sale nu i se permite să-l viziteze.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Germania urmează să trimită trupe în Polonia, în efortul de a consolida flancul estic al NATO. Mișcarea vine în contextul creșterii îngrijorărilor cu privire la planurile agresive ale Rusiei. Numărul soldaților este mic, misiunea lor este pur defensivă, dar semnificațiile acestui gest sunt importante.

Germania va trimite soldați Bundeswehr pentru a ajuta Polonia la granița sa estică cu Belarus și cu exclava rusă din Kaliningrad.

Potrivit unui purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din Germania, principala sarcină a soldaților germani din Polonia va consta în „activități de inginerie militară”.

Ei vor ajuta la „construirea de fortificații, săparea de tranșee, instalarea gardurilor de sârmă ghimpată sau ridicarea de bariere pentru tancuri”.

Potrivit oficialului de la Berlin, efectivele trimise vor fi de aproximativ 50 de militari.

Se așteaptă ca militarii să participe la proiect din al doilea trimestru al anului 2026 până la sfârșitul anului 2027.

Purtătorul de cuvânt a subliniat că nu este necesară aprobarea parlamentară pentru desfășurare, deoarece „nu există niciun pericol imediat pentru soldați din cauza conflictelor militare”.

Deși numărul militarilor germani care ajută la efortul de apărare al Poloniei este mic, simbolistica este importantă. Gestul este menit să arate Rusiei că europenii iau amenințările în serios și că sunt uniți în fața acestora.

Anunțul de la Berlin vine după ce cancelarul Friedrich Merz a avertizat că Vladimir Putin va continua războiul, dacă Ucraina va cădea. Într-un discurs ținut sâmbătă, la o conferință a Uniunii Creștin-Sociale din Bavaria, el l-a comparat pe președintele rus Vladimir Putin cu Adolf Hitler.

„Așa cum Sudeții nu au fost suficienți în 1938, Putin nu se va opri”,

a spus Merz, referindu-se teritoriul Cehoslovaciei pe care aliații i l-au cedat liderului nazist prin acordul de la Munchen.

De asemenea, într-o conferință desfășurată joi la Berlin, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat statele membre ale alianței în privința amenințării Rusiei și a cerut cheltuieli mai mari pentru apărare, inclusiv ca reacție la noua strategie de securitate a SUA.

„Noi suntem următoarea țintă a Rusiei. Și suntem deja în pericol”, a declarat Rutte la Berlin. Într-un discurs cu accente sumbre, el a spus că trebuie să  ne pregătim ”pentru un război de amploarea celui pe care l-au îndurat bunicii și străbunicii noștri.”

Să mai amintim că, de la invazia pe scară largă declanșată de Rusia în 2022, Varșovia a susținut cu fermitate Kievul și a fost o rută de tranzit pentru armele furnizate de aliații occidentali ai Ucrainei.

La rândul ei, Germania este al doilea cel mai mare furnizor de ajutor militar al Ucrainei după Statele Unite. Berlinul a trimis Kievului o cantitate imensă de echipamente, de la sisteme de apărare aeriană la vehicule blindate.

După instalatrea președintelui Donald Trump la Casa Albă, Uniunea Europeană și-a asumat singură susținerea financiară pentru Urcaina, inclusiv prin cumpărarea de echipamente militare din Statele Unite.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Cum se văd europenii pe ei înșiși într-un moment geopolitic atât de complicat, precum cel pe care-l traversăm noi astăzi? Cel mai recent sondaj Eurobarometru indică o voință a europenilor pentru o Uniune mai puternică și mai fermă. De asemenea, o Europă cu o independență economică consolidată și o politică comună de apărare și securitate. Românii, însă, se mențin printre cei mai sceptici.

 

Două treimi dintre respondenți (67 %) sunt de acord că Uniunea Europeană este un loc de stabilitate într-o lume tulburată. Sprijinul pentru consolidarea independenței economice a UE este copleșitor: 83 %.

Potrivit unui comunicat al Comisiei Europene, preluat de Caleaeuropeană.ro, sprijinul pentru moneda euro, precum și pentru apărarea și securitatea comună se numără printre cele mai ridicate înregistrate vreodată.

Astfel, aproape opt din zece europeni (79 %) sunt în favoarea unei politici comune de apărare și securitate. Sondajul indică, de asemenea, un nivel de sprijin pentru moneda comună din UE  de 74%.

Aproape șase din zece cetățeni ai UE (59 %) sunt, de asemenea, optimiști cu privire la viitorul UE, iar aproape trei sferturi dintre respondenți (73 %) afirmă că se simt cetățeni ai UE.

În fața războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, 81 % dintre europeni sunt de acord cu primirea în UE a persoanelor care fug de război, în timp ce peste trei sferturi dintre europeni (77 %) susțin acordarea de sprijin financiar și umanitar Ucrainei.

Aproape trei sferturi (73 %) dintre cetățenii UE susțin sancțiunile economice împotriva Rusiei. De asemenea, 57 % sunt de acord ca UE să finanțeze achiziționarea și furnizarea de echipament militar Ucrainei.

În sfârșit, aproape trei sferturi dintre cetățenii europeni ( 74%) consideră că țara lor a avut de beneficiat de pe urma apartenenței la Uniune.

Aceste cifre constituie un răspuns solid al europenilor la criticile lansate recent de președintele Statelor Unite, Donald Trump. Ei nu văd deloc Europa în decădere, au încredere în proiectul lor și îl văd consolidat.

Dar cum se situează românii în acest tablou?

În general, mai jos de media europeană, ba, în unele aspecte, printre națiunile cele mai eurosceptice. Astfel, 70% dintre români consideră că țara lor a beneficiat de pe urma apartenenței la Uniunea Europeană. O majoritate solidă, dar cu 4 puncte procentuale sub medie.

Cât privește sprijinul pentru moneda euro, acesta este împărtășit de aproape 60% dintre români, cu 14 puncte sub media europeană.

Românii se numără printre cetățenii europeni care sprijină în cea mai mică măsură o politică de apărare comună a UE: 66%, față de o medie europeană de 79%. Doar bulgarii și austriecii mai sunt în urma noastră, cei din urmă nefiind membri NATO.

De asemenea, când vine vorba despre întărirea independenței economice a Uniunii Europene, românii se află pe locul penultim, devansând doar Cehia.

Trei sferturi dintre Români susțin o Europă mai consolidată economic față de o medie de 83%.

Astfel, România rămâne o țară majoritar pro-europeană, dar avansul extremismului, războiul hibrid și campaniile de dezinformare o mențin la coada clasamentelor.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

”Ne aflăm într-un moment critic pentru Ucraina și pentru comunitatea nord-atlantică”. Este mesajul tranșant al liderilor din Coaliția de Voință care au discutat miercuri cu președintele Donald Trump. Și aceasta, la puțin timp după ce președintele american a avut cuvinte grele la adresa europenilor. Ce se va întâmpla acum?

 

Prim-ministrul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz au vorbit miercuri la telefon cu Donald Trump despre planul de pace pentru Ucraina.

După cum relatează postul britanic ITV News, „liderii au discutat cele mai recente informații despre negocierile în curs, conduse de SUA, salutând eforturile acestora de a obține o pace justă și durabilă pentru Ucraina și de a pune capăt crimelor”.

Cei trei lideri europeni au declarat că ”acesta este un moment critic - pentru Ucraina, poporul său și pentru securitatea comună în întreaga regiune euro-atlantică.”

După cum relatează Le Monde, liderii europeni au revizuit planul de pace propus de Donald Trump, dar noua versiune nu a fost făcută publică.

Președintele ucrainean este supus unei presiuni intense din partea omologului său american pentru a accepta cât mai repede posibil un acord considerat anterior nefavorabil Kievului. Potrivit Financial Times, Donald Trump și-ar dori ca acordul să intre în vigoare până la Crăciun.

Planul de pace prezentat de partea americană prevede că Ucraina este de acord să își retragă trupele din partea pe care o controlează încă în regiunea Donbas, în schimbul unor garanții de securitate vagi, la sfârșitul războiului.

Convorbirea lui Trump cu cei trei lideri din Europa a avut loc la doar două zile după ce, într-un interviu exclusiv acordat luni Politico, acesta a pus din nou la îndoială șansele Kievului de a câștiga războiul de aproape patru ani împotriva Rusiei.

Trump și-a schimbat mereu  poziția față de Ucraina, de la revenirea la Casa Albă, amintește Politico.

Într-o confruntare la Casa Albă în februarie, el i-a spus lui Zelenski că „nu are cărțile necesare”, pentru ca, mai târziu, să afirme că Ucraina poate să-și recucerească tot teritoriul „în forma sa originală”.

În ultimele săptămâni, Trump și-a schimbat din nou poziția, insistând asupra unui plan de pace care dezavantaja Ucraina.

„Va trebui să se implice și să înceapă să accepte lucrurile, (...) pentru că el pierde”, a spus Trump pentru Politico.

În același interviu, Trump a prezentat țările europene drept ”slabe” și „în decădere”.

Să-și fi schimbat, oare, Donald Trump părerea despre europeni, după această convorbire, așa cum a făcut-o, de atâtea ori, în cazul Ucrainei? Nu știm.

Însă merită să remarcăm răspunsul premierului britanic la o interpelare din camera Comunelor.

Întrebarea a fost aceasta „Va ridica premierul telefonul și îi va spune clar lui Trump că încercările de a interfera cu democrația noastră sunt inacceptabile?”

Răspunsul dat de prim-ministru: „Ceea ce văd este o Europă puternică... unită în spatele valorilor noastre de lungă durată, de libertate și democrație”.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Într-un moment în care Donald Trump adoptă un ton tot mai agresiv la adresa Europei, președintele ucrainean Volodimir Zelenski este pus sub o presiune tot mai mare de același președinte american.

Potrivit rapoartelor presei internaționale, partea americană depune acum eforturi constante în a-l convinge pe Volodimir Zelenski să accepte una dintre condițiile cele mai grele puse de Rusia în cadrul negocierilor de pace – și anume cedarea întregii regiuni Donbas. Ceea ce înseamnă ca Ucraina să se retragă fără luptă din zone pe care le controlează.

Am văzut în spațiul public unele opinii, venite chiar de la persoane publice, potrivit cărora Volodimir Zelenski ar trebui să accepte aceste cedări, de dragul păcii.

Însă președintele de la Kiev nu poate face acest lucru, din mai multe motive.

Unul, de natură juridică și constituțională. La preluarea mandatului, ca orice șef de stat, a jurat că va menține integritatea teritorială a țării. Dacă și-ar pune semnătura pe un astfel de document, el și-ar trăda jurământul și și-ar trăda conaționalii care și-au dat sângele pentru apărarea Ucrainei. Și așa îl va reține istoria.

O asemenea decizie grea poate fi luată doar de poporul ucrainean, eventual printr-un referendum. Sondajele arată că, în pofida suferințelor îndurate, ucrainenii resping orice cedare teritorială.

Deutsche Welle, reia datele unui sondaj realizat de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, potrivit căruia 71% dintre ucraineni sunt împotriva cedării teritoriilor către Rusia.

Oricum, despre organizarea unui referendum nici nu poate fi vorba, cât timp țara se află sub bombardamente.

Un alt motiv pentru care Zelenski nu poate accepta cedarea de teritorii este de ordin strategic. Spre deosebire de omologul său american, el îi cunoaște pe ruși și altfel decât în calitate de parteneri de afaceri.

Zelenski este încredințat că, odată ce armatele sale vor începe să se retragă de pe teritoriile revendicate de ruși, aceștia vor putea foarte bine să-și continue înaintarea, profitând de un adversar dezorganizat și demoralizat.

Pozițiile pe care armata ucraineană le apără acum cu destul succes sunt puternic întărite, dacă le-ar părăsi, rușii se vor afla într-o situație foarte avantajoasă. Va fi o enormă tentație pentru ei de a merge mai departe, mult peste liniile stabilite.

Citeste siCând Putin vorbește de ”Noua Rusie”, la București trebuie să sune alarma

De altfel, într-o declarație recentă, acordată ziarului India Today, președintele Vladimir Putin a afirmat că va lua sub control întreaga regiune Novorossyia, indiferent de mijloace, diplomatice sau militare. Ceea ce ar însemna Odesa, nordul Mării Negre și gurile Dunării, Rusia devenind astfel vecină cu România.

Așadar, înainte de a aduce mult dorita pace, o cedare teritorială din partea Ucrainei ar fi sursa a numeroase pericole.

Întrebarea este dacă negociatorii lui Donald Trump înțeleg aceasta.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România