Începând de astăzi, România iese în mod oficial, din lunga stare de incertitudine politică și identitară începută cu aproape șase luni în urmă. Dar care sunt provocările noului președinte?
În noiembrie, un candidat necunoscut, Călin Georgescu, trecea pe sub radar ridicând uriașul semn de întrebare: cum de a fost posibil?
Documentele desecretizate ale CSAT, confirmate ulterior de rapoarte ale serviciilor din țări precum Franța, Italia și mai recent, Spania au dezvăluit mecanisme uluitoare de influențare, cu surse financiare dubioase și cu fire care duceau, indiscutabil, către Rusia.
În martie, Moscova nu a mai făcut niciun secret din susținerea lui Călin Georgescu, menționat direct de către șeful SVR, serviciul rus de informații externe.
Tot ce a urmat, ca mesaje de campanie, cum ar fi oprirea ajutorului pentru Ucraina și Republica Moldova, blocarea planurilor europene de apărare comună, atacurile la adresa Franței sau naționalizarea unor mari companii a purtat amprenta propagandei ruse.
Ce a urmat știm. Mulți spun astăzi că ne-a trecut glonțul pe la ureche – dacă nu cumva a fost o adevărată salvă de katiușa.
Provocările sunt astăzi imense. Sunt provocările imediate, cu formarea unui guvern și a unei majorități într-o aritmetică parlamentară complicată.
Citeste siNicușor Dan, mesaj pentru români: Avem de reparat 35 de ani. Nu va fi uşor
PSD, partidul cu cele mai multe voturi în Parlament, cochetează serios cu opoziția. Probabil că va vota orice formulă de guvern, dar nu va avea niciun interes ca acesta să reușească. Negocierea pentru fiecare paragraf de lege și pentru fiecare capăt de reformă va fi dură.
PNL, al cărui lider, Ilie Bolojan, are șanse bune să devină premier, a fost puternic zguduit în ultimele alegeri. Candidații susținuți de acest partid, fostul președinte Nicolae Ciucă și Crin Antonescu, cândva și el lider liberal, au ratat intrarea în turul doi al prezidențialelor. USR, la rândul său, este marcat de permanente certuri și rivalități interne și oricum, nu are o pondere parlamentară care să-i dea suficientă forță într-o coaliție.
Adăugați aici provocarea bugetară, urgența fondurilor europene și o conjunctură deloc favorabilă, cu războiul din Ucraina și stagnarea marile economii ale Uniunii.
O societate divizatăToate aceste probleme trebuie să-și găsească răspunsuri sub o presiune imensă, a războiului hibrid al Rusiei, care nu a încetat odată cu campania electorală. Ba chiar continuă parcă cu și mai multă forță. Candidatul învins, George Simion, nu recunoaște rezultatul alegerilor și repudiază instituțiile statului.
Pe rețelele sociale se rostogolesc îndemnuri la revolte și violențe pentru ziua de azi. Greu de crezut că vor deveni realitate, în orice caz, nu în măsura în care să scape de sub controlul forțelor de ordine.
Dar în fața noului președinte Nicușor Dan există o provocare mai profundă, care poate genera din adâncuri adevărate seisme sociale. Este ruptura din interiorul societății, dintre România din interiorul granițelor și cea din afară.
Nicicând un președinte ales – și încă la un asemenea scor și la o asemenea participare publică – nu a fost contestat atât de vehement de către cei care nu l-au votat. În straturi profunde ale societății și în largi părți ale diasporei, el nici nu este recunoscut ca președinte.
Să nu ne facem iluzii, războiul hibrid al Rusiei va lucra pentru adâncirea acestor diviziuni.
La 18 mai, România europeană a înțeles pericolul și s-a unit pentru a opri cursul periculos către Rusia. De aici înainte, da, este responsabilitatea noului președinte. Dar România europeană nu trebuie să se retragă în carapacea ei, cu gândul că și-a făcut datoria.
România europeană trebuie să rămână trează. Pentru că democrația se apără în fiecare zi.
Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România