Joi, 10 iulie, Parlamentul European se va pronunța asupra moțiunii  de cenzură depuse de un europarlamentarul român Gheorghe Piperea , ales pe listele AUR. Aceasta, după ce textul moțiunii a fost dezbătut luni seara. Cu ce vom rămâne, așadar, după acest eveniment?

Un lucru este clar: șanse de succes sunt minime, dar moțiunea a dat grupurilor politice din Parlament ocazia de a-și regla conturile.

Așa se face că luni seara, în Hemiciclu s-au făcut auzite multe critici la adresa președintei Comisiei, Ursula von der Leyen din partea socialiștilor, a ecologiștilor și a liberalilor din Renew.

 

Aceste grupuri sunt nemulțumite de politica președintei Comisiei prin care promovează măsuri de dereglementare care slăbesc Pactul Verde, programul far din mandatul trecut.

Eurodeputații centriști, ecologiști și de stânga au criticat modul în care Comisia ocolește Parlamentul pentru a adopta măsuri precum împrumuturi de miliarde de euro pentru cheltuieli de apărare și, „pentru că se uită în altă parte” atunci când propriul său Partid Popular European de centru-dreapta încheie acorduri cu extrema dreaptă.

 

”Vreți să guvernați cu cei care vor să distrugă Europa sau cu cei care luptă zi de zi pentru a o construi?”, a întrebat șefa social-democraților europeni Iratxe García.

În timp ce președinta liberalilor, franțuzoaica Valérie Hayer, a întrebat, la rândul ei, grupul popular: ”Cine sunt aliații dumneavoastră în acest Parlament? Agenda europeană stagnează [...] Comisia este prea centralizată și sclerotică”, a spus ea.”

 

Potrivit cotidianului italian Corriere della Sera, citat de Courrier International, moțiunea de cenzură depusă de extrema dreaptă a fost valorificată tocmai de grupurile de centru-stânga, ecologist și centrist.

Aceasta în ciuda faptului că PPE, liberalii și social-democrații fac teoretic parte din aceeași alianță. Însă criticii sunt nemulțumiți că cei din PPE au votat de mai multe ori de la începutul noii legislaturi cu dreapta și extrema dreaptă, încercând astfel să-și promoveze propria agendă.

Cu toate acestea, șansele moțiunii rămân foarte reduse. Deși critici în dezbateri, social-democrații și liberalii nu se vor alătura extremei drepte. În timp ce grupul Conservatorilor și Reformiștilor (ECR), din care face parte și AUR, va vota în mare parte pentru Comisia Europeană.

Lidera politică a acestui grup, șefa guvernului italian, Georgia Meloni, nu are niciun interes să-și strice relațiile foarte bune cu Ursula von der Leyen.

Doar Patrioții Europeni, unde se află Reuniunea Națională condusă de Marine Le Pen și Jordan Bardella, va vota moțiunea de cenzură. La fel ca și Europa Națiunilor, în care se găsește formațiunea germană de extremă dreapta AfD.

Dar asta nu înseamnă că pe Ursula von der Leyen o așteaptă un viitor foarte liniștit

După cum comentează Politico, alianța care ține Europa laolaltă nu va cădea mâine, dar este încă în pragul prăpastiei. Și în acest moment, chiar ne putem întreba dacă o mai putem numi coaliție.

Parchetul European (EPPO) a lansat o anchetă oficială privind acuzațiile de utilizare abuzivă a fondurilor UE de către grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație, din Parlamentul European.

Purtătorul de cuvânt a confirmat pentru Euractiv că „EPPO a deschis o anchetă”, în urma unor relatări din mass-media conform cărora ID ar fi utilizat abuziv peste 4,3 milioane de euro din fonduri UE între 2019 și 2024.

Purtătorul de cuvânt a refuzat să comenteze detalii, invocând confidențialitatea anchetei. Nicio persoană nu a fost încă acuzată și toate sunt prezumate nevinovate, a mai precizat purtătorul de cuvânt.

Măsura vine după ce un consorțiu de publicații, alcătuit din ziarul francez le Monde, cel german Die Zeit și cel austriac Kontraste a dezvăluit existența unui raport confidențial din Parlamentul European cu privire la nereguli financiare.

Auditul ar fi indicat cheltuieli neregulamentare ale partidelor afiliate grupului ID, inclusiv presupuse contracte de servicii fictive, proceduri de achiziții publice necorespunzătoare și donații pentru activități neparlamentare către grupuri cu legături cu extrema dreaptă.

Potrivit relatării ziarului Le Monde, dintre beneficiarii francezi, două nume ies în evidență: Unanime și e-Politic, doi furnizori tradiționali de servicii ai partidului Reuniunea Națională, condus de Marine Le Pen.

Furnizorii sunt legați de personalități apropiate de Marine Le Pen și de cercurile neofasciste.

De partea sa, Die Zeit scrie că  printre beneficiarii germani se numără activiști pentru drepturile animalelor, activiști anti-avort și companii apropriate de partidului de extremă dreapta AfD. Această formațiune a fost exclusă anul trecut din grupul politic, pentru declarațiile sale pro-naziste.

Philip Claeys, fostul secretar general al ID, a negat orice abatere, într-o declarație pentru Le Monde. El spune că toate plățile au fost facturate, justificate și controlate în mod corespunzător.

Grupul ID a fost dizolvat la scurt timp după ultimele alegeri europene din iunie 2024, când a fost succedat de grupul Patrioți pentru Europa, care face parte din actualul Parlament.

După cum amintește Euractiv, ancheta se adaugă unei serii tot mai mari de proceduri judiciare care o implică pe Marine Le Pen și partidul său.

Într-un caz separat la începutul acestui an, un tribunal din Paris a condamnat-o pentru utilizarea abuzivă a fondurilor UE legate de posturi de asistent parlamentar și a considerat-o neeligibilă să candideze la alegeri pentru următorii cinci ani. Ea a făcut apel împotriva hotărârii.

Le Pen a respins ultimele acuzații ca fiind motivate politic.

Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru măsurile fiscale în vederea depășirii impasului bugetar. Situația este urmărită și din afara României. Ce spun comentatorii români despre măsurile asumate de Guvern?

Potrivit Bloomberg, România accelerează aprobarea austerității în ciuda rezistenței. Guvernul României se grăbește să aprobe un pachet amplu de austeritate fiscală, provocând o potențială moțiune de neîncredere.

Agenția bulgară de știri Novinite își informează cititorii că

România se confruntă cu o criză financiară severă, guvernul avertizând că riscă să rămână fără fonduri pentru a acoperi pensiile și salariile.

Prim-ministrul Ilie Bolojan a descris situația ca fiind critică, afirmând că, fără măsuri imediate și stricte, țara ar putea aluneca într-o recesiune severă.

Politico remarcă faptul că deși guvernul României este alcătuit din cei mai pro-europeni politicieni ai țării, acest lucru nu i-a împiedicat să indice Bruxelles-ul drept motiv cheie pentru care trebuie să impună un set drastic de creșteri de impozite și reduceri de cheltuieli, spre a evita colapsul financiar.

Gestionarea fiscală deficitară a provocat mustrări repetate din partea Comisiei Europene, despre care premierul Ilie Bolojan spune acum că nu mai pot fi ignorate.

În această săptămână, miniștrii din țările UE  se vor pronunța asupra unui plan strict care va stabili exact ce trebuie să facă România pentru a reinstaura ordinea în finanțele sale publice.

Publicația europeană mai notează că această criză fiscală este un test uriaș pentru noua administrație președintelui Nicușor Dan, fostul primar centrist al Bucureștiului, ales președinte în luna mai.

El a rezistat provocării din partea populistului de extremă dreapta George Simion, care a intenționat să câștige președinția.

Nicușor Dan a promis să elimine corupția, să mențină România pe calea sa pro-occidentală, sprijinind Ucraina. De asemenea, el a promis să abordeze datoriile crescânde ale țării.

Nicușor Dan a declarat înainte de a fi ales că se opune creșterii TVA-ului, dar pachetul de reforme al lui Bolojan prevede creșteri mari ale acestei taxe, inclusiv la alimente.

Sunt luate și alte măsuri dureroase, cum ar fi plafonarea pensiilor și salariilor din sectorul public, obligarea profesorilor să lucreze mai mult, creșterea accizelor la combustibil, alcool și tutun și impozitarea câștigurilor din jocurile de noroc și a profiturilor băncilor.

Iar Deutsche Welle atenționează că opoziția, formată în România doar din partide radicale, încearcă să profite de acest moment, în care sunt enunțate pachetele de reformă, care conțin creșteri de taxe, tăieri de sporuri și alte facilități sociale. E o trambulină bună pentru păstrarea interesului electoratului lor.

În același timp, nemulțumiții reformelor sunt gata să sară în tabăra extremiștilor, mai ales că e greu de crezut că, de pildă, AUR va fi lăsat de majoritatea parlamentară să deschidă o anchetă pentru a vedea cine se face vinovat de situația în care se află țara.

Summitul NATO de la Haga, în care aliații au decis creșterea cheltuielilor militare, are urmări politice majore în Slovenia. Mica țară central-europeană ar putea organiza chiar un referendum privind apartenența la organizație.

Prim-ministrul liberal al Sloveniei, Robert Golob, a declarat vineri că intenționează să convoace un referendum consultativ privind apartenența țării la NATO. După cum relatează Euractiv, anunțul vine în urma unei înfrângeri surprinzătoare în parlament privind cheltuielile pentru apărare.

 

„Există doar două căi: fie rămânem în NATO și plătim cota de membru, fie părăsim alianța - orice altceva este o înșelăciune populistă a cetățenilor Sloveniei”, a spus Golob, conform unui comunicat guvernamental.

 

Se așteaptă ca referendumul să fie lansat oficial în această săptămână. Și aceasta, într-un context politic foarte tensionat în Slovenia.

Partidul Stânga, un partener minor în coaliția de guvernare, a susținut un referendum consultativ privind creșterea cheltuielilor pentru apărare.

Contrar tuturor așteptărilor, parlamentarii sloveni au aprobat vineri propunerea Stângii cu 46 de voturi la 42. Alegătorii vor fi întrebați „dacă sunt în favoarea creșterii cheltuielilor pentru apărare de către Slovenia la 3% din PIB anual în 2030, sau aproximativ 2,1 miliarde de euro”.

Partidul liberal Mișcarea pentru Libertate, al premierului Golob, a votat împotriva inițiativei.

Dar partenerii săi minori de coaliție - social-democrații și Stânga - s-au alăturat opoziției conservatoare pentru a susține referendumul, adâncind rupturile în cadrul blocului de guvernământ.

Astfel că răspunsul lui Golob, care plusează cu un referendum privind apartenența la NATO, vine ca parte a unui efort de limitare a pagubelor.

Potrivit Euractiv, nemulțumirea se instalase în cadrul coaliției de când Slovenia a semnat angajamente mai mari privind cheltuielile pentru apărare la summitul NATO de la Haga din 24 iunie. Acestea prevăd că membrii vor crește cheltuielile militare până la 5% din PIB până în 2035.

Slovenia se numără printre puținele țări care nu au reușit să îndeplinească obiectivul anterior de 2% din PIB în 2024, deși Ljubljana a declarat că își propune să îl atingă până la sfârșitul anului 2025.

Premierul Golob a spus că ideea sa de contra-referendum are scopul de a „risipi orice îndoială cu privire la adevărata voință a poporului”.

Deși referendumurile consultative din Slovenia nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, opoziția, condusă de liderul conservator Janez Janša, i-a cerut lui Golob să lege un vot de încredere în guvern de rezultatul plebiscitului, lucru pe care Golob l-a respins.

Liderul opoziției conservatoare, Janša, este un apropiat al prim-ministrului ungar Viktor Orbán și un susținător convins al lui Trump. El are ambiții de a reveni la putere în alegerile parlamentare programate pentru 2026.

Situație tensionată în Armenia. Pe 25 iunie, mai mulți lideri ai opoziției, au fost arestați. Printre ei, și clerici. Aceștia sunt acuzați de tentativă de răsturnare prin forță a guvernului. Iar relația dintre premierul Nikol Pașinian și influenta biserică armeană devin tot mai tensionate.

Printre cei reținuți se numără arhiepiscopul Bagrat Galstanian, liderul mișcării Lupta Sacră, informează Courrier International citând mai multe publicații de la Erevan. Arhiepiscopul a organizat o serie de proteste față de capitularea din Nagorno-Karabah în timpul războiului cu Azerbaidjanul din 2023.

Alte treisprezece persoane au fost încarcerate. Potrivit autorităților, acestea plănuiseră să „formeze 200 de grupuri de luptă compuse din foști ofițeri militari și de poliție. Ele urmau să acționeze la ora stabilită, conform instrucțiunilor arhiepiscopului Galstanian. Luptătorii urmau să desfășoare acțiuni menite să creeze haos și confuzie”.

Premierul Nikol Pașinian a afirmat că ar fi vorba derspre un plan criminal-oligarhic-clerical de amploare, menit să destabilizeze Armenia și să preia puterea.

Evenimentele au loc cu un an înainte de alegerile parlamentare din 2026.

Cu o săptămână înainte de arestările în masă din 25 iunie, forțele de ordine l-au reținut pe miliardarul și filantropul rus de origine armeană Samvel Karapetyan. Acesta este, printre altele, proprietarul rețelei electrice armene

Pe 9 iunie, Pașinian a cerut public demisia catolicosului Karekin al II-lea – echivalentul patriarhului – acuzându-l că „și-a încălcat jurământul de celibat”.

Prima națiune care a adoptat creștinismul

Biserica, teoretic separată de stat, continuă să aibă o mare influență în viața armenilor, prima națiune care a adoptat creștinismul ca religie oficială la începutul secolului al IV-lea.

După cum notează publicația franceză, tensiunile dintre prim-ministrul Nikol Pașinian și Biserică își au rădăcinile în războiul pierdut împotriva Azerbaidjanului vecin.

Miza este controlul asupra republicii autoproclamate Nagorno-Karabah. Biserica Apostolică Armeană, căreia 92% din populație îi declară loialitate, este un apărător ferm al Nagorno-Karabahului, pe care armenii îl consideră leagănul patriei lor. Acest teritoriu a fost pierdut în septembrie 2023 în urma unei ofensive fulger a armatei azere.

O înfrângere usturătoare, resimțită ca o umilință de către o mare parte a armenilor, care cer plecarea lui Nikol Pașinian, acuzat că este responsabil pentru situație. Însuși Karekin al II-lea a realizat o înregistrare video în care solicita demisia prim-ministrului.

Membră a Uniunii Eurasiatice și tradițional un aliat al Rusiei, Armenia a început să facă pași, încă timizi, către Uniunea Europeană, sub conducerea guvernului lui Pașinian.

După înfrângerea din războiul din Nagorno-Karabah, Erevanul a început să se îndepărteze de Moscova. Mulți armeni consideră că Rusia nu și-a susținut aliatul în războiul contra Azerbaijanului.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Instituțiile de la Bruxelles stau în aceste zile pe un butoi cu pulbere. Aceasta după ce, la sfârșitul săptămânii trecute, Comisia Europeană a retras o propunere legislativă care viza combaterea așa-numitului „greenwashing”. O mișcare tehnică, la prima vedere – dar care ar putea avea repercusiuni politice majore.

Tehnic vorbind, propunerea legislativă dorea să se asigure că afirmațiile de pe diverse etichete, cum că produsele sunt naturale sau prietenoase cu mediul, sunt exacte și pot fi justificate și verificate independent.

Dar aici nu este vorba despre detalii tehnice. Problema este politică. Mai precis, de influență asupra Comisiei în sensibilul pachet legislativ al pactului verde.

Mișcarea Comisiei Europene vine după ce membri din trei grupuri politice, de la dreapta până la extrema dreaptă, inclusiv PPE au cerut Comisiei să retragă legea. Ceea ce s-a și întâmplat. Deși – ca să fim exacți – mai multe state membre își exprimaseră deja opoziția. Cum ar fi Germania, Suedia și, cel mai recent, Italia.

Așadar, legea ar fi fost blocată oricum, dar aceasta nu a potolit deloc spiritele. Dimpotrivă.

Deputații de centru stânga și centriștii acuză Comisia Europeană că a devenit purtătorul de cuvânt al Partidului Popular European (PPE), de centru-dreapta.

„Berlaymont [sediul Comisiei]  se transformă din ce în ce mai mult în sediul Partidului Popular European”, a declarat pentru Euractiv Tiemo Wölken, un eurodeputat social-democrat german, care negocia legea în numele Parlamentului European. Valérie Hayer, președinta grupului Renew Europe, citată de Politico, a estimat că „suntem în pragul unei crize instituționale”.

 

Dar de ce această reacție furibundă?

Potrivit Politico, răspunsul ar putea consta în lunile de presiune crescândă, în care forțele de dreapta și-au folosit influența sporită la Bruxelles pentru a reduce neobosit regulile ecologice ale UE.

PPE, cu sprijinul dreptei extreme, a diluat la maximum posibil legea restaurării naturi, deși n-a reușit să o blocheze cu totul, așa cum și-ar fi dorit. Tot PPE a insistat pentru relaxarea noilor norme de emisii ale vehiculelor, care ar fi însemnat o piatră de hotar pe drumul către interzicerea motoarelor cu ardere internă din 2035.

Și devine tot mai vizibil că executivul de la Bruxelles se îndepărtează de Pactul Verde European, care a definit primul mandat al Ursulei von der Leyen ca președintă a Comisiei.

Războiul din Ucraina și noile nevoi ale Europei în materie de apărare au mutat, desigur, atenția de la obiectivele verzi. Dar mai cu seamă, protestele fermierilor au marcat adevăratul punct de cotitură, consideră Politico.

Mai pe șleau, cei din PPE nu vor să lase extrema dreaptă să profite de nemulțumiri și se afirmă drept avocații fermierilor și ai IMM-urilor afectate.

Grupurile de stânga precum și centriștii își mențin însă atașementul față de obiectivele verzi și conflictul în rândul majorității care susține Comisia von der Leyen pare inevitabil. Să vedem cu ce consecințe politice.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O știre de la Moscova a trecut mai puțin observată în presa de la noi. De vreo zece zile, Serghei Kirienko este noul curator al Rusiei pentru Republica Moldova. Dar cine este Serghei Kirienko? Și, mai ales, de ce Kremlinul are nevoie de un curator pentru Republica Moldova?

Serghei Kirienko este așadar, omul însărcinat de Vladimir Putin să se ocupe de Republica Moldova. De ce el? Și de ce acum? Pentru că la sfârșitul lui septembrie, în Republica Moldova au loc alegeri parlamentare. Iar Kremlinul dorește înlocuirea guvernului pro-european cu unul pe care să-l controleze. Kirienko pare omul potrivit.

El este prim-adjunct al șefului administrației prezidențiale a lui Putin, aflăm dintr-o relatare a Radio Chișinău. Un tip odios, fără scrupule și principii, orientat spre rezultate cu orice preț. Și-a demonstrat eficiența în perioada în care  a răspuns de regiunile ocupate din estul Ucrainei. De aici i se trage și porecla de vice-rege al Donbasului.

Un Kozak cu mănuși de box

Radio Chișinău nu uită să precizeze că, după ani în care vechiul curator Dmitri Kozak a încercat să preia controlul politic asupra Moldovei cu mănuși albe, Putin l-a înlocuit cu unul nou, ”echipat cu mănuși de box”.

Pentru aducere aminte, Dmitri Kozak este cel care a încercat să impună celebrul memorandum prin care Transnistria și Găgăuzia urmau să aibă drept de veto asupra deciziilor strategice ale țării.

Un fel de transnistrizare a întregii republici – iar pentru România, aceasta ar fi însemnat, practic, vecinătatea nemijlocită cu Rusia.

Memorandumul Kozak a fost respins de către Chișinău în 2003, după ample proteste de stradă.

De data aceasta, Moscova nu mai mizează pe un ”animal politic” precum Kozak, ci pe un om de acțiune. Iar despre Kirienko se spune că este cel mai bun la asta. El este considerat expert în ”Operațiuni speciale”.

Primele efecte încep să se vadă

Printre ultimele sale „reușite”: manipularea alegerilor din Abhazia, unde candidatul susținut de Kremlin a pornit de pe locul cinci și a ajuns în frunte, explică jurnalista Mariana Rață pentru portalul Ultimelestiri.md.

Și, după câte se pare, acțiunile încep să se facă simțite. Mai întâi au fost tulburările de la marșul Pride de la Chișinău, menite a amplifica discursul urii și diviziunile din societate.

Apoi au fost evenimentele din jurul unui așa-zis Campionat European de Kickboxing, organizat de Primăria Municipiului Chișinău, condusă de Ion Ceban, fost membru al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

El conduce acum o formațiune numită Blocul Alternativa, care se declară pro-europeană. Însă pentru mulți analiști de la Chișinău, aceasta este o etichetă falsă.

În legătură cu competiția de kickboxing, autoritățile din Republica Moldova au anunțat că au oprit accesul pe teritoriul țării pentru mai mult de 200 de cetățeni ruși belaruși, precum și georgieni și azeri. Despre aceștia, Chișinăul a spus că aveau afiliere directă la structuri de forță ale Moscovei.

Un semnal la fel de important este apariția bloclui politic pro-rus, reunind lideri până de curând rivali, precum Igor Dodon, Vladimir Voronin sau Irina Vlah. Să nu uităm că Dodon sau oamenii oligarhului fugar Ilan Șor l-au susținut pe George Simion în alegerile prezidențiale din România.

De partea sa, liderul extremist român este acum foarte pornit pe răsturnarea guvernului pro-european de la Chișinău, pentru care a spus că ar mai avea nevoie de ”doar” 100.000 de voturi.

Ceea ce, desigur, nu poate decât să-i placă proaspătului curator de la Kremlin, Serghei Kirienko.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

În pragul summitului NATO de la Haga, un sondaj al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR) măsoară schimbarea opiniilor europenilor față de America, în era Trump. Noul lider american a ajutat, probabil fără să vrea, la schimbarea percepției europenilor față de ei înșiși.

Autorii studiului afirmă că Donald Trump transformă identitățile politice și geopolitice nu doar în SUA, ci și în Europa. A doua președinție a lui Trump a transformat extrema dreaptă europeană în avangarda continentală a unui proiect revoluționar transnațional.

În același timp, studiul constată schimbarea atitudinilor geopolitice și accelerarea trecerii de la un proiect european al păcii la un proiect de război.

Mulți europeni susțin acum creșterea cheltuielilor militare, recrutarea obligatorie, mijloacele de descurajare nucleară independente și apărarea Ucrainei, chiar dacă SUA  abandonează țara invadată de Rusia.

Cu toate acestea, există îndoieli legate de faptul că Europa poate obține autonomia strategică suficient de repede și, prin urmare, europenii sunt înclinați să se protejeze.

Sprijinul pentru Ucraina, la cote sporite, poate reflecta reticența europenilor de a confrunta direct Rusia - și mulți speră că America se va întoarce după sfârșitul erei Trump, spun autorii studiului.

 

Europenii, în general, nu au iluzii despre Trump

Opinia predominantă este că alegerea sa este un lucru rău pentru cetățenii americani, pentru propriile țări și pentru pacea în lume. Există două excepții, Ungaria și România, unde majorități relative, de 30-40% văd într-o lumină pozitivă alegerea lui Donald trump.

Pe de altă parte, majoritățile absolute din țări precum Danemarca, Germania, Portugalia, Spania, Elveția și Marea Britanie au o opinii negative despre Trump din toate punctele de vedere. Doar 12% dintre britanici, de exemplu, cred că alegerea lui Trump este bună pentru țara lor.

Cu toate acestea chiar și ungurii și românii, care îl simpatizează în cea mai mare măsură pe Trump, au devenit mai pesimiști în ceea ce privește președinția sa, de la victoria sa electorală din noiembrie.  

Comparativ cu sondajul ECFR realizat în noiembrie 2024, există o mișcare generalizată în această direcție, spun autorii studiului.

Majoritatea respondenților, cu excepția notabilă a celor italieni, consideră că cheltuielile pentru apărare trebuie să crească.

Sondajul arată că majorități consistente din rândul polonezilor (65%) și românilor (54%) se tem că țările lor ar putea fi atacate de către Rusia.

De asemenea, în cele mai multe țări, cu excepția Italiei și a Ungariei, cei chestionați ar fi majoritar în favoarea dezvoltării unei alternative europene de descurajare nucleară.

Pe scurt: schimbarea revoluționară din America semnalează prăbușirea presupunerilor care au stat la baza securității europene timp de decenii.

Noua realitate este văzută ca o criză a alianței transatlantice. Europenii resimt amenințarea crescândă a unui război comercial global și perspectiva iminentă a retragerii trupelor americane din Europa.

Și, așa cum arată sondajele ECFR, acest lucru transformă, la rândul său, identitatea politică și geopolitică a Europei.

Acest raport se bazează pe un sondaj de opinie publică realizat online în rândul populațiilor adulte (cu vârsta de 18 ani și peste), realizat în mai 2025 în 12 țări europene (Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, România, Spania, Elveția și Regatul Unit). Eșantionul total a inclus 16.440 de respondenți.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Rusia a condamnat cu fermitate loviturile americane asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului. Moscova a denunțat bombardamentele drept „iresponsabile”. Iranul este principalul aliat al Rusiei din Orientul Mijlociu. Dar nu ar fi putut Rusia să facă mai mult în sprijinul Iranului?

Să lăsăm la o parte retorica. Și să vedem care a fost sprijinul real pe care Iranul l-a primit din partea aliatului său, Rusia, de când Israelul, și apoi Statele Unite, și-au lansat atacurile. Și vom constata că, dincolo de condamnări sau de avertismentul Kremlinului cu privire la un dezastru nuclear, Teheranul nu a simțit cu adevărat ajutorul Moscovei.

Rusia trece drept aliatul strategic al Iranului, iar cele două țări sunt legate de un acord de cooperare militară care, într-adevăr, nu menționează sprijinul reciproc în caz de atac din partea unui terț. Dar chiar și așa, Rusia ar fi putut face mai mult în sprijinul aliatului său.

Să nu uităm că Teheranul a aprovizionat Moscova cu celebrerele drone Shahed în războiul de agresiune împotriva Ucrainei. Așa că ar fi de presupus că Rusia ar fi putut, totuși, face mai mult.

Dar, după cum comentează revista franceză Le Point, Rusia ar avea chiar interesul unei prelungiri a conflictului.

Pe de o parte, ar duce la distragerea atenției internaționale de la războiul pe care Rusia îl poartă în Ucraina statutul Statelor Unite pe scena internațională.

Ca să nu mai vorbim de creșterea prețurilor petrolului, pe care acest război o provoacă deja – și care s-ar putea intensifica dacă Iranul închide Strâmtoarea Hormuz, prin care trece 20% din petrolul mondial. Un baril mai scump ar însemna venituri suplimentare pentru mașina de război a Kremlinului.

Într-adevăr, așa cum notează colegii noștri de la RFI, Putin nu a livrat Iranului nici avioane de vânătoare, nici rachete S-400, lucru pe care Teheranul îl dorea. Și, așa cum subliniază The Atlantic, Moscova are puțin interes ca Iranul să dobândească arme nucleare - ceea ce ar diminua influența Moscovei pe scena internațională.

Citeste siStatele Unite și ”duplicitatea iraniană”

Realitatea cruntă este că Rusia nu prea mai are nevoie de Iran.

În timp ce dronele Shahed furnizate de Republica Islamică au fost esențiale pentru invazia Ucrainei o perioadă, Moscova produce acum aceste arme pe propriul teritoriu - și își procură componentele din alte părți.

Privind în urmă, n-ar fi pentru prima dată când Kremlinul își lasă baltă aliații: Armenia a simțit-o pe pielea ei, acum doi ani, când etnicii armeni au fost nevoiți să părăsească enclava Nagorno Karabah. La fel cum Rusia nu a putut opri căderea regimului de la Damasc, al lui Bashar Al-Asad.

În ultimele două decenii, Moscova s-a afirmat drept un prieten, protector sau garant al regimurilor iliberale și autoritare din întreaga lume. Însă iată că retorica nu a trecut testul realității. Ceea ce sună nu tocmai plăcut în capitale precum Minsk sau Phenian.

Și arată cât de naivi – ca să rămânem doar la ideea idioților utili – sunt exponenții extremei drepte care promit că vor menține pacea prin bună înțelegere cu Rusia.

În realitate, Kremlinul nu-și susține nici măcar aliații de lungă durată. Ce să mai spunem despre respectarea înțelegerilor și a acordurilor internaționale, pe care le-a încălcat de câte ori a avut interesul.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

În Portugalia, amenințarea neonazistă devine tot mai clară. Țara a virat serios către extrema dreaptă la ultimele alegeri legislative. Iar la începutul săptămânii, în această țară a fost destructurat un grup neonazist. Evoluțiile provoacă îngrijorare în Europa.

Grupul, numit Mișcarea Armată Lusitană, a fost destructurat în timp ce plănuia să atace Parlamentul pentru a răsturna regimul constituțional.

Această operațiune polițienească vine după o serie de atacuri neonaziste, parte dintr-o tendință tot mai mare de discurs instigator la ură și rasism, în creștere în țară, provocând îngrijorare la nivel european.

În Portugalia, formațiunea de extremă dreapta Chega a devenit a doua forță politică a țării.

În ziua de 10 iunie, un grup de neonazisti a atacat mai mulți actori în fața unui teatru din Lisabona în timpul sărbătorilor Zilei Portugaliei.

În aprilie, grupuri de extremă dreapta au provocat ciocniri în centrul orașului Lisabona, afectând sărbătorirea celei de-a 51-a aniversări a Revoluției Garoafelor, care a pus capăt dictaturii de dreapta.

După cum relatează presa portugheză, citată de Courrier International, operațiunea a dus la confiscarea cărților lui Adolf Hitler și a pliantelor neonaziste. Au fost, de asemenea, confiscate arme albe, puști de vânătoare, nenumărate cartușe, dispozitive explozive, precum și arme artizanale proiectate la imprimante 3D (a căror fabricare costă între 100 și 200 de euro).

Formațiunea a creat un grup pe rețeaua Telegram cu 900 de membri, printre „prietenii” săi numărându-se și Manuel Matias, tatăl Ritei Matias, o tânără și cunoscută deputată a partidului de extremă dreapta Chega.

Organizația prioritiza recrutarea de polițiști, militari și agenți de securitate, aspect pe care presa portugheză îl găsește drept deosebit de îngrijorător.

”Asistăm din ce în ce mai mult la o creștere a discursului instigator la ură, precum și la recrutarea și incitarea la violență a unor segmente din ce în ce mai tinere ale populației prin intermediul internetului, în cercuri închise, cu utilizarea știrilor false, a dezinformării și a manipulării”,

  scrie editorialistul ziarului Diário de Notícias

Lucrurile seamănă în multe aspecte cu ceea ce se întâmplă în România.

La începutul lui martie, autoritățile au destructurat un grup numit Geția, care plănuia să răstoarne ordinea constituțională. De asemenea, o grupare legată de formațiunea de mercenari condusă de Horațiu Potra este acuzată de autorități că a plănuit acțiuni violente după anularea alegerilor prezidențiale, în decembrie 2024.

Situația produce îngrijorare în Europa. Într-un raport publicat pe 18 iunie, cu ocazia deschiderii Săptămânii Fără Discurs Instigator la Ură la Strasbourg, Consiliul Europei se declară „profund îngrijorat de cazurile de violență rasistă motivată de ură în Portugalia”.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România