Nicușor Dan a câștigat cu un scor concludent alegerile prezidențiale. Dar ar trebui să întoarcem privirea și către cei care nu l-au votat, către cei din partea cealaltă. Și mai ales către vestul Europei, unde celălalt candidat, George Simion, a dominat categoric în preferințele electorale.

Înfrângerea electorală a generat reacții diverse printre susținătorii din diaspora ai lui George Simion, așa cum se poate observa pe rețelele de socializare.

Unii îl acuză pentru comportamentul din ultima parte a campaniei, când a refuzat dezbaterile televizate și nu a intrat în dialog cu susținătorii săi în vizitele din Europa.

Dezamăgirea îi face pe mulți dintre susținătorii săi să afirme că nu vor mai participa vreodată la alegeri, că ocazia unică de a genera o schimbare în România a fost pierdută. Ba chiar că vor renunța la cetățenia română.

Alții continuă să nege evidența și să îl considere adevăratul câștigător, victima unei imense fraude electorale puse la cale de Sistem. Și în această categorie putem găsi și unele abordări radicale.

Citeste siScriitorul Matei Vișniec: "Cei care votează împotriva propriilor interese și libertăți nu își dau seama că justifică discursul lui Vladimir Putin"

Într-un interviu la cald, pe care ni l-a acordat în noaptea victoriei, președintele ales Nicușor Dan a recunoscut că această fractură socială este greu de tratat. O abordare cât se poate de realistă.

Însă aceasta nu înseamnă că fractura trebuie ignorată.

În definitiv, trebuie să ne întrebăm cum se face că tocmai oamenii care au plecat să lucreze în țările mai dezvoltate ale Uniunii Europene s-au dovedit, la urne, cei mai eurofobi. De ce resping, mulți dintre ei cu vehemență, valorile societăților în care muncesc și trăiesc. De ce au dezvoltat o asemenea frustrare atât față de țara pe care au părăsit-o cât și față de cea care i-a primit.

Primii emigranți ai anilor 2000, au făcut, în general, eforturi pentru a înțelege țările și societățile în care au ajuns și pentru a se integra. Dar lucrurile au prins să se schimbe pe măsură ce noii veniți au găsit comunități mai închegate și aproape închise.

Putem chestiona modalitățile prin care dezinformarea a fost mai ușor de promovat în interiorul acestor comunități compacte. Putem vorbi despre rolul adesea nefast Bisericii Ortodoxe, despre bariere lingvistice, șoc civilizațional.

Sau despre dezamăgirea că viața la care visau în momentul plecării se dovedește adesea o himeră. Azi, diferențele de salarizare și nivel de trai între România și vestul Europei s-au redus până într-acolo încât practicarea unei munci slab calificate în afara țării poate să nu mai aducă beneficii sensibile. Sau chiar să se dovedească de-a dreptul o afacere proastă.

Dar indiferent care ar fi cauzele, acestea trebuie căutate și analizate. Pentru că este atât problema României cât și a țărilor gazdă. Este o problemă europeană.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Victoria lui Nicușor Dan are numeroase semnificații în plan european și global. Iată câteva dintre acestea.

1.  O Europă mai puternică

O victorie a lui George Simion ar fi însemnat o lovitură puternică pentru proiectul unei Europe puternice, mai bine integrate și cu o amprentă internațională pronunțată.

Uniunea Europeană are de luptat deja cu ungurul Viktor Orban și slovacul Robert Fico. Dar alăturarea pe această axă a României ar fi fost sinonimă cu o avarie majoră. România este a șasea țară din Uniunea Europeană, ca populație și putere de vot în Consiliu.

2.  O veste bună pentru Ucraina

România rămâne un aliat de nădejde al coaliției ”celor care vor”, pe flancul estic al Uniunii Europene și NATO. Ucraina răsuflă, așadar, ușurată. Rezultatele alegerilor au fost urmărite cu mare atenție și cu multă îngrijorare în țara devastată de războiul de agresiune declanșat de Rusia.

3.  O veste proastă pentru Rusia

Moscova nu a mai făcut un secret din susținerea față de extrema dreaptă din România. Încă din timpul campaniei electorale din toamna anului trecut, România a fost ținta unui susținut război informațional cu origini ușor de detectat la Moscova. În ultimele zile ale actualei campanii electorale și în ziua votului, campania de dezinformare s-a intensificat. România a rezistat.

4.  O veste minunată pentru Republica Moldova

Mobilizarea cetățenilor Republicii Moldova cu acte de identitate românești a fost impresionantă. Ei au simțit pericolul și au răspuns la îndemnul președintei Maia Sandu. O victorie a lui George Simion ar fi fost un mesaj de rău augur, cu puțin timp înaintea alegerilor legislative din Republica Moldova, programate pentru această toamnă. Rezultatul a mai arătat ceva: că Maia Sandu încă are putere de mobilizare în propriul electorat. Și aceasta s-ar putea să conteze în alegerile din această toamă.

5.  O înfrângere pentru MAGA. Încă una...

Prin victoria lui Nicușor Dan, România se alătură Canadei, Germaniei, Australiei și Albaniei. Ce au în comun aceste țări? După instalarea ca președinte al lui Donald Trump, ele au respins prin alegeri candidații care se revendicau de la mișcarea MAGA. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a fost văzută de către liderii mișcării ultraconservatoare drept începutul unei revoluții globale, antiliberale și antielitiste. Candidații care se considerau apropiați ai lui Donald Trump au fost puternic susținuți de ideologii MAGA. S-a întâmplat și în România. Dar nici aici, revoluția conservatoare nu a venit.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Cancelarul Friedrich Merz și-a anunțat planurile într-un important discurs în fața Bundestagului. În fața amenințării rusești, coalița de guvernare și-a făcut planurile, dar extrema dreaptă se opune.

Cancelarul Friedrich Merz dorește să facă din armata germană „cea mai puternică din Europa în termeni convenționali”.

În timpul discursului său de politică generală de miercuri, noul cancelar a descris consolidarea Bundeswehr-ului drept „o prioritate absolută” pentru a se proteja împotriva amenințării rusești și a incertitudinilor legate de schimbarea strategică americană.

Anunțul vine „la o săptămână după ce coaliția sa cu social-democrații a ajuns la putere și a deblocat câteva sute de miliarde de euro pentru cheltuieli militare.

Promițând un sprijin „puternic și continuu” pentru Ucraina, cancelarul a reiterat, de asemenea, că „Germania nu este o terță parte neimplicată sau un mediator neutru”.

Citeste siStarea armatei federale germane

Liderul „marii coaliții” (CDU/CSU – SPD) nu s-a ferit de cuvinte, subliniind „dimensiunea descurajatoare a creșterii resurselor militare”.

Este o schimbare fundamentală de orientare. Marcată de al Doilea Război Mondial, Germania a investit puțin în zona de apărare, bazându-se pe puterea americană în cadrul NATO.

Dar agresiunea rusească asupra Ucrainei a marcat o cotitură istorică în abordarea Berlinului.

Primul pas în această nouă ambiție va fi instituirea unui „nou serviciu militar voluntar atractiv”.

Un compromis din partea principalului partid al coaliției, CDU, comentează Le Monde. Formațiunea de centru-dreapta care spera să revină la serviciul militar obligatoriu abolit în 2011, a trebuit să cedeze în fața opoziției SPD, partenerul său de coaliție.

Citeste siO fabrică de trenuri din Germania va fi transformată pentru a produce tancuri

Același ziar francez amintește că încă din mai 2022, după ce a anunțat crearea unui fond special de 100 de miliarde de euro, fostul cancelar Olaf Scholz declara, de asemenea, că „Germania va avea în curând cea mai mare armată convențională din Europa în cadrul NATO”.

În ciuda unei armate subfinanțate de mult timp, Germania este astăzi una dintre principalele puteri militare din Uniunea Europeană. În 2025, era a treia ca număr de militari, după Polonia și Franța. Dar, ținând cont și de criterii mai largi, potrivit site-ului american Global Firepower, ea se plasează după Franța și Italia.

Noul cancelar și-a făcut din accelerarea reînarmării Germaniei o prioritate, anunțând la doar zece zile după alegerile din 23 februarie o reformă constituțională menită să permită Germaniei să se împrumute pentru a-și finanța cheltuielile militare sporite.

Deși intenționează să consolideze armata țării sale, noul cancelar nu vrea să pună în pericol legătura transatlantică. Merz a promis „fiabilitate și predictibilitate” partenerilor și aliaților săi, „un semn clar către Statele Unite”, după cum subliniază Der Spiegel.

 Extrema dreaptă germană se opune însă planurilor marii coaliții.

Alice Weidel, co-președinta partidului AfD, l-a atacat pe cancelarul  Merz pentru că dorește să dubleze datoria federală. Ea a acuzat în același timp „retorica sa marțială menită să distragă atenția de la problemele interne”, după cum remarcă Le Monde.

Pentru redactarea acestui articol a fost folosit ca sursă portalui Toute L’Europe

La ora actuală, în Uniunea Europeană se poate vorbi despre o axă pro-rusă Bratislava-Budapesta. România ar putea și ea să i se alăture. Candidatul la președinție George Simion a promis că, dacă va câștiga, se va alinia politicilor de la Budapesta. El își face reclamă electorală în Transilvania cu pliante care-l înfățișează alături de premierul ungar Victor Orban.

Recent, premierul slovac Robert Fico s-a aflat la Moscova, cu ocazia festivităților din 9 mai. În cele din urmă, el nu a participat la parada militară prezidată de Vladimir Putin. Însă aceasta nu a potolit criticile din țară și din vecinătate. Iată câteva comentarii, selectate de portalul Eurotopics.

Comentatorul ziarului slovac Denník Postoj consideră că „la nivel internațional, participarea lui Fico la festivitățile lui Putin de la Moscova a fost cel mai dăunător eveniment pentru Slovacia de la sfârșitul erei Mečiar în 1998”.

Vladimir Mečiar a fost liderul autoritar de stânga al Slovaciei în anii 1990, care a frânat procesul de europenizare a țării.

Ziariștii slovaci fac o paralelă între precedenta vizită a lui Fico la Moscova și cea de acum.

”Dacă în timpul precedentei vizite la Kremlin, Fico a reușit cel puțin să dea impresia că dorește să găsească o soluție pragmatică la problema gazelor, această ultimă vizită a fost pur și simplu o expresie a simpatiei față de regimul rus.

Prim-ministrul slovac s-a lăsat în mod deliberat atras în instrumentalizarea de către Putin a aniversării celui de-al Doilea Război Mondial pentru a promova obiectivele imperialiste actuale ale Rusiei. Un pas fatal din perspectiva aliaților noștri.”

Comentatorul ziarului ceh Český Rozhlas este de părere că, prin acțiunile sale, ”Fico face tot posibilul pentru a lărgi prăpastia dintre UE și Slovacia. Apoi, el poate folosi această distanță ca pretext pentru a căuta aliați în alte părți – în Rusia, Asia Centrală sau China.

Unul dintre predecesorii săi, Vladimír Mečiar, a făcut deja același lucru. El a lansat faimoasa afirmație: „Dacă Occidentul nu ne vrea, ne vom îndrepta spre Est”.

Citeste siDupă ce balticii nu i-au permis survolul, premierul slovac Fico a făcut o rută ocolitoare şi ar fi trecut prin România ca să ajungă în Rusia

Rezultatul a fost izolarea fără precedent a Slovaciei, care a dispărut efectiv de pe harta Europei timp de mai mulți ani în care niciun șef de stat nu a vizitat țara. Și când cineva începe să te ignore, este adesea mult mai rău decât atunci când te critică constant.”

În sfârșit, ziarul slovac de limbă maghiară Új Szó este de părere că, mergând la Moscova, Fico sperase că determinarea sa va fi răsplătită prin creșterea adeziunii la partidul său, SMER.

În cele din urmă, s-a retras puțin, pentru că nu a participat la parada militară.

A vizitat doar Mormântul Soldatului Necunoscut de lângă zidurile Kremlinului, alături de Putin și alți invitați oficiali.

În mod clar, încerca să dezamorseze protestele din propria țară și dezaprobarea de la Bruxelles, dar i-a reușit cu greu. Cel puțin pe plan intern.

Lui Putin nu-i păsa oricum de această schimbare de plan. Pentru el, principala funcție a prim-ministrului slovac era să se asigure că mașinăria sa de propagandă putea proclama cu voce tare că UE nu a reușit să-l izoleze.”

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

În timp ce România este absorbită de febra de dinaintea turului doi al prezidențialelor, un eveniment electoral important s-a petrecut în Albania. Edi Rama a câștigat alegerile legislative și așteaptă un al patrulea mandat de prim-ministru. Un pas important în drumul Albaniei către UE. Și o înfrângere – o nouă înfrângere – a ideologiei MAGA.

Șef al guvernului de la Tirana din 2013, social-democratul Edi Rama  va rămâne cel mai probabil în funcție în urma victoriei partidului său la alegerile legislative de duminică, 11 mai. Prim-ministrul albanez și-a făcut din aderarea la UE până în 2030 principala promisiune de campanie.

După cum relatează publicația Balkan Insight, alegerile au fost importante pentru ambițiile Albaniei de aderare la UE. Albania va găzdui următoarea reuniune a Comunității Politice Europene, vineri, 16 mai, la Tirana.

Dar cine este Edi Rama? Ziarul Le Monde îl descrie drept „un fost lider al studenților, opus regimului comunist care a dominat țara timp de peste patru decenii, fost primar al Tiranei și fost ministru al culturii”,

Principalul său atu: angajamentul de a alinia țara la UE. El a asigurat deschiderea negocierilor de aderare la UE în octombrie 2024 și în campanie a evidențiat realizările în domeniul infrastructurii și a reformei justiției.

Să nu uităm că, în ultimul deceniu, Albania a devenit, dintr-o țară enigmatică, izolată și greu accesibilă, o destinație preferată de tot mai mulți vizitatori, printre care și români.

Dar cine este marele învins? Numele s-ar putea să vă sune cunoscut:

Sali Berisha, azi în vârstă de aproape 81 de ani.

El a fost primul președinte al Albaniei democratice, din 1992 până în 1997. În mandatul său, țara a fost zguduită de prăbușirea jocurilor piramidale, cu consecințe mult mai grave decât s-a întâmplat în România. În Albania s-a lăsat cu atacarea depozitelor militare și confruntări armate de stradă.

De atunci, Sali Berisha a parcurs un drum lung și sinuos.

După o perioadă în care s-a aflat în afara politicii, a revenit în scenă prezentându-se drept un adept al ideologiei lui Donald Trump.

El este inculpat pentru un caz de corupție din 2023 și a a fost plasat  în arest la domiciliu, o măsură ridicată în cele din urmă la sfârșitul anului 2024.

Spre deosebire de contracandidatul său, Sali Berisha a susținut că Albania încă nu este pregătită pentru aderarea la UE. El a desfășurat o campanie similară cu cea a președintelui american Donald Trump, angajându-l și pe unul dintre principalii săi consilieri de campanie, Chris LaCivita.

Dar cel care a contribuit la revenirea lui Donald Trump în 2024, nu a reușit să-l zdruncine pe Edi Rama, după cum explică Politico.

Edi Rama chiar a râs de acest lucru, declarând că „angajarea lui LaCivita cu așteptarea de a deveni Trump este ca și cum ai angaja un coafor de la Hollywood așteptându-te să devii Brad Pitt.

Și iată că mica Albanie se aliniază cu statele care au respins calea MAGA și Donald Trump, după alegerile americane din 2024. Prima a fost Canada iar a doua, Australia.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După cum se știe, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat  că este gata să participe la convorbiri de pace cu omologul său Vladimir Putin, joi, la Istanbul. Propunerea lui Zelenski vine ca răspuns la declarația lui Putin cum că Federația Rusă este pregătită pentru negocieri directe cu Ucraina. Experți ucraineni în relații internaționale vorbesc despre perspectivele acestor discuții.

Cu puțin timp înainte de preconizatele discuții de pace, colegii noștri de la RFI Ucraina au cerut detalii unor experți de la Kiev. Așadar, la ce ne putem aștepta de la negocierile prezăzute să înceapă joi?

Politologul Igor Chalenko spune că „singurul subiect al negocierilor ruso-ucrainene propuse în Turcia poate fi exclusiv introducerea unui armistițiu de 30 de zile. Dar în niciun caz reluarea negocierilor «Istanbul-2022» sau «realități teritoriale»”.

Este aici de remarcat o nuanță.

Moscova insistă asupra revenirii la „negocierile de la Istanbul”, pe care, potrivit Federației Ruse, Ucraina le-a „zădărnicit” în 2022.

Propaganda rusă folosește adesea în acest context termenul „Acorduri de la Istanbul”, dar, de fapt, părțile nu au ajuns niciodată la vreun acord. Și aceasta, în special, din cauza cerințelor ultimative ale Moscovei.

Potrivit lui Chalenko, înainte de o posibilă nouă rundă de negocieri, țările occidentale trebuie neapărat să impună sancțiuni suplimentare Federației Ruse. La urma urmei, Moscova este cea care a respins un armistițiu de 30 de zile începând cu 12 mai.

Potrivit Forțelor Armate Ucrainene și analiștilor militari, în ciuda armistițiilor pe termen scurt „din mai” și „de Paște”, Federația Rusă nu și-a încetat tentativele de asalt și atacurile aeriene.

Astfel, în dimineața zilei de 12 mai, Rusia a atacat regiunea Odesa, distrugând clădiri rezidențiale și infrastructură civilă. Un tren de marfă civil din regiunea Donețk a fost, de asemenea, lovit.

Analistul militar Oleksandr Kovalenko este de părere că indiferent dacă Putin va participa sau nu la negocierile din 15 mai, aceasta va fi ”o altă etapă de imitare a procesului de negocieri”.

Politologul Petro Oleșciuk spune, de asemenea, că sfârșitul războiului nu este benefic pentru ruși. În opinia sa, acest lucru va priva Moscova de ultimele pârghii de influență asupra Ucrainei, lucru pe care Federația Rusă nu și-l dorește.

El explică faptul că în spatele unor concepte precum ”denazificare” sau ”demilitarizare”  se ascunde dorința de a dezmembra statul ucrainean și de a distruge națiunea ucraineană.

Politologul Volodimir Fesenko consideră că propunerea lui Zelenski pentru o întâlnire la Istanbul are un sens pur tactic. Anume, să-l pună pe Putin în fața unei situații dificile:

”Zelenski ridică brusc miza negocierilor. Dacă Putin refuză, înseamnă că nu dorește negocieri, înseamnă că ar putea apărea responsabil în ochii lui Trump. Deși modul în care Trump percepe toate acestea este încă o mare întrebare”.

Politologul amintește că președintele SUA a declarat că întâlnirea va clarifica dacă este posibil un acord între Ucraina și Rusia. Iar dacă nu, UE și Statele Unite „pot acționa în consecință”.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, obiectivele Rusiei, în ciuda declarațiilor de pregătire pentru negocieri, nu s-au schimbat.

Kremlinul continuă să atace pozițiile avansate ale Ucrainei și să creze condițiile pentru o agresiune împotriva Ucrainei și a NATO în următorii ani, se arată în raportul institutului.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Prima săptămână a confruntării electorale dinaintea turului doi al prezidențialelor a clarificat poziționările celor doi candidați în privința relațiilor europene și transatlantice.

Pe de o parte, candidatul proeuropean a pledat pentru aprofundarea integrării, inclusiv în plan militar și un parteneriat solid cu Statele Unite.

În timp ce candidatul extremist a pus totul în relație cu Donald Trump, a respins participarea la planurile de apărare europene. De asemenea, a persiflat Franța, care conduce grupul de luptă NATO în România.

Câteva evenimente internaționale petrecute vin să pună serios sub semnul întrebării abordarea unilaterală a candidatului extremist.

De exemplu, iată  că într-un gest cu totul neașteptat, Donald Trump a lăudat-o pe Ursula von der Leyen.

„Este fantastică”, a spus președintele SUA despre șefa Comisiei Europene, vorbind cu reporterii la Washington. „Sper să ne întâlnim. Este fantastică”, a repetat acesta. Știrea a fost preluată pe larg de presa europeană începând de vineri.

Știm ce a spus în repetate rânduri candidatul extremist din România despre șefa Comisiei Europene, știm ce cuvinte dure a folosit la adresa ei.

Citeste siPutin respinge armistițiul cerut de Europa și SUA. Ce urmează?

Iată așadar o schimbare totală de abordare a lui Donald Trump la adresa Uniunii Europene, despre care afirma înainte că a fost creată pentru a „înșela” Statele Unite. Și un pas care îl lasă în ofsaid pe candidatul extremist de la București.

Un al doilea eveniment notabil este cererea ultimativă pe care liderii europeni, alături de Donald Trump, i-au adresat-o lui Vladimir Putin pentru un armistițiu necondiționat de 30 de zile în războiul din Ucraina.

Dictatorul de la Kremlin a respins cererea dar a acceptat negocieri directe cu Ucraina.

Și trebuie să constatăm din nou schimbarea de la Washington, după ce, inițial, președintele Trump era gata să ofere mari avantaje Rusiei în schimbul păcii.

Să ne amintim că, în România, candidatul extremist afirma în repetate rânduri că Uniunea Europeană vrea continuarea războiului, în timp ce singurul plan de pace se află la Casa Albă. Iată că Donald Trump își lasă din nou adeptul de la București în afara jocului.

Și al treilea eveniment: Franța și Polonia au semnat vineri un tratat pentru a intensifica cooperarea în apărare, energie nucleară și în alte domenii. Un semn al alianțelor tot mai aprofundate dintre națiunile europene.

Da, este acea Polonie pe care candidatul extremist de la București o dădea de exemplu, uitând probabil că nu mai este guvernată de colegii săi ideologici de la Lege și Justiție, ci de liberalii lui Tusk.

Și acea Franță pe care candidatul o persifla, până într-acolo încât diplomați europeni au ajuns să se teamă că, venit la putere, acesta ar putea alunga trupele trimise de Paris. Și ar pune astfel România în aceeași grupă cu state precum Mali, Burkina Faso sau Coasta de Fildeș.

À propos: Franța nu a pierdut niciun război în Africa. S-a retras pentru că nu a mai fost dorită de guvernele unor țări, sub influența Rusiei și a trupelor Wagner.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Astăzi este Ziua Europei. Semnificația o cunoaștem. Noutatea este alta: atmosfera sumbră care înconjoară astăzi aniversarea Declarației Schuman. O senzație a pericolului căderii de pe hartă, încercată de o mare parte a societății, după rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale.

Acum 30 de ani, în 1995, toți liderii politici ai României de atunci, inclusiv Corneliu Vadim Tudor, semnau declarația de la Snagov, documentul prin care își afirmau dorința de a duce România în direcția euroatlantică.

De atunci, cu toate suișurile și coborâșurile, cu toate problemele interne legate de corupție, politicianism, proastă guvernare, a existat o constantă: România a rămas ferm ancorată în direcția ei pro-occidentală.

Totul, până la avansul extremei drepte. Și până într-acolo încât alegerile dinj 18 mai nu mai sunt între o ofertă politică sau alta, între un stil de guvernare sau altul, ci între apartenența la o lume sau alta.

Mulți vor spune că această afirmație este exagerată. În definitiv, nimeni nu a zis în România că vrea să scoată țara din Uniunea Europeană. Nu, din punct de vedere tehnic.

Dar România este pe cale de a fi scoasă afară din Europa, pe tăcute și pe termen lung.

Să observăm că toate marile teme vânturate în ultima vreme de extrema dreaptă sunt de fapt în afara Europei, a valorilor ei, a regulilor ei, a normelor sale minime de civilizație:

Promovarea urii. Disprețul și îndemnul la discriminare pentru tot ceea ce este altfel, ceea ce este diferit. Naționalizări de companii, declararea ca dușmani a investitorilor străini. Venerarea agresorului Putin drept patriot. Promisiunea că străinii vor fi dați afară din țară. Amenințări fără de rușine la adresa presei și a organizațiilor neguvernamentale. Ba chiar, în aceste zile, un venerabil actor și-a permis să-i amenințe cu trimiterea la Canal pe toți cei care nu susțin acest curs care ne scoate din Europa civilizată.

Nu este suficient să fii membru, pe hârtie, al Uniunii Europene  câtă vreme încetezi a mai fi european. Ești european pentru că vrei să fii, pentru că te comporți astfel. Pentru că știi ce înseamnă solidaritatea, respectul față de cel de lângă tine, toleranța. Restul: libertățile de circulație, fondurile de coeziune, investițiile, Erasmus ... toate acestea sunt consecințe.

România nu este în aceste zile pe cale de a efectua un Ro-Exit după model britanic. Dar este pe cale să se izoleze, să întoarcă spatele Europei, să dea un scuipat în față partenerilor care au ajutat-o să scape de sărăcie.

Consecințele economice – nefaste, după cum deja se poate vedea – le vom resimți și mai abitir de-abia după.

De aceea Europa se cuvine apărată. Ieșind în piețele publice și bucurându-ne împreună de Ziua Europei. Și votând conștient.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După cum știm, Vladimir putin a aniversat un an de la depunerea jurământului după ultimul simulacru de alegeri prezidențiale și 25 de ani de domnie. Cu acest prilej, televiziunea de stat Rossiya-1 a difuzat un documentar de propagandă  numit „Rusia. Kremlinul. Putin. 25 de ani”.

În film apare un pasaj în care dictatorul rus afirmă că România şi Bulgaria au contribuit la tensiunile care au dus la războiul din Ucraina prin acceptarea bazelor americane pe teritoriile lor.

MAE de la București a răspuns afirmând că aderarea la NATO este voința suverană a românilor și că dacă este cineva care produce instabilitate regional aceea este Rusia.

Abordarea Kremlinului nu trebuie să ne mire. Întotdeauna dictatorii războinici au dat vina pe alții pentru agresiunile lor. Ei n-ar fi recurs niciodată la violență dacă n-ar fi fost provocați.

Și poate cel mai bun exemplu ar fi discursul rostit de Adolf Hitler, la Reichstag, a doua zi după invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, act care a declanșat cel de-al doilea război Mondial:

”Ca întotdeauna, am încercat să mediez, cu calm, am încercat să fac propuneri pentru o revizuire, o modificare a acestei poziții intolerabile. Este o minciună când lumea exterioară spune că am încercat doar să ne susținem revizuirile prin presiune.

Cunoașteți propunerile pe care le-am făcut pentru a satisface nevoia de a restabili suveranitatea germană asupra teritoriilor germane. Cunoașteți încercările nesfârșite pe care le-am făcut pentru o clarificare pașnică și cuprinzătoare a problemei austriece și, mai târziu, a problemei Sudeților, Boemiei și Moraviei. Totul a fost în zadar.

Aș dori să spun acest lucru lumii. Numai eu am fost în măsură să fac astfel de propuneri, așa că știu foarte bine că, făcându-le, am vorbit în numele a milioane de germani. Aceste propuneri au fost respinse.

Nu mă pot face nici măcar o clipă să ezit în îndeplinirea datoriei mele. Ce mai vor? I-am asigurat solemn și repet că nu cerem nimic statelor occidentale și nu vom cere niciodată nimic.

Germania nu are interese în Occident, iar Zidul nostru de Vest va fi pentru totdeauna frontiera Reichului. În plus, nu avem niciun fel de planuri acolo pentru viitor. Germania nu are nicio intenție să-și exporte doctrina”.

Și așa mai departe... și așa mai departe...

Ce a urmat știm. Hitler și-a exportat doctrina și a atacat și la vest.  Niciuna dintre asigurările lui nu s-a adeverit.

Așa și cu asigurările de azi ale lui Vladimir Putin, cum că are interese limitate în Ucraina și că nu are de gând să atace vreo țară NATO.

Cu toate acestea, cunoscând lecțiile istoriei, liderii occidentali, de la Berlin la Varșovia și de la Londra la Helsinki își revizuiesc planurile de apărare în fața pericolului rusesc.

Dar la București?

La București, un candidat la alegerile prezidențiale, care se jură că nu este pro-rus, asigură, într-un interviu pentru Reuters, că nu există niciun pericol dinspre răsărit.

Și anunță că-l va impune ca premier pe cineva care admiră înțelepciunea rusească și spune că Putin e un patriot. Mai mult, afirmă că bazele militare din România sunt îndreptate împotriva Rusiei.  O traducere în românește a discursului lui Putin...

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O piesă avangardistă scrisă în 1959, în care dramaturgul franco-român Eugène Ionesco avertiza împotriva puterii subjugatoare a fascismului. Într-un articol de opinie, The Boston Globe lansează un avertisment relevant pentru America lui Donald Trump. Dar și pentru Europa. Și, evident, pentru România.

Povestea este următoarea: într-o zi, într-un sat francez liniștit, oamenii încep brusc și fără explicații să se transforme în rinoceri. La început, locuitorii sunt șocați și scandalizați. Trebuie făcut ceva! Dar aproape imediat se răzgândesc și, după ce îi comndamnă pe rinoceri, ajung și ei să fie transformați.

Bérenger, un funcționar public ciufulit căruia îi place să bea și să lenevească, este singurul care se opune. La sfârșitul piesei, el este literalmente ultimul om în picioare, înconjurat de rinocerii furioși care îi fuseseră odată prietenii, colegii, vecinii. „Vai de cel care vrea să-și păstreze originalitatea!” declară el publicului, stând în picioare pe scenă, singur și neajutorat.

Piesa poate părea teribil de sumbră și deprimantă, dar este de fapt destul de amuzantă. Mai ales când săteanul care se opune cel mai deschis vânării rinocerilor explică de ce se răzgândește și se alătură turmei: „Trebuie să te miști odată cu vremurile!”

Citeste siPiesele lui Eugen Ionescu se joacă neîntrerupt de 67 de ani la Paris

Ionesco, acest român năzdrăvan și cu o față tristă, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța, a explicat că s-a bazat pe experiențele sale din România interbelică, în timpul ascensiunii Gărzii de Fier, mișcarea fascistă a țării. Dar el a insistat, de asemenea, că nu era vorba doar despre nazism.

Rinocerii sunt naziștii, dar pot fi și comuniștii, staliniștii, totalitarii în general.

Lecțiile? Să nu urmezi orbește pe nimeni sau ceva, mai ales o mulțime. Fii mereu sceptic. Pune întotdeauna întrebări. Gândește întotdeauna pentru tine.

Avem adesea senzația că asistăm la o punere în scenă dementă și superlativă a piesei, în timp ce o mulțime de persoane și instituții, una după alta, se închină în fața lui Donald Trump și a mișcării sale autoritare MAGA.

Acest sentiment s-a înzecit de când Trump a câștigat un al doilea mandat și, împreună cu acolitul său Elon Musk, a început să guverneze prin decrete, fără ca republicanii să scoată măcar un cuvânt de dezaprobare.

Citeste siPoșta franceză îi aduce un omagiu lui Eugène Ionesco și publică un timbru în ediție limitată

Este tulburător să vezi cât de îndeaproape a urmat traiectoria Partidului Republican în ultimii zece ani pe cea a sătenilor rinocerizați. La fel ca ei, instituțiile, oficialii și aleșii republicani au reacționat inițial la sosirea lui Trump cu dezgust și repulsie. Și, la fel ca ei, au strigat că trebuie făcut ceva pentru a opri acest lucru. Apoi, brusc, ca și cum ar fi fost peste noapte, s-au răzgândit.

La fel ca sătenilor din piesă, în acest moment le-au apărut umflături, primele semne ale coarnelor, iar pielea lor s-a îngroșat și s-a înverzit [în piesă, rinocerii sunt verzi, poate o aluzie la culoarea cămășilor membrilor Gărzii de Fier].

Dar republicanii nu sunt singurii care au cedat rinocerizării.

Conformismul a infectat, de asemenea, mari secțiuni ale Partidului Democrat, precum și o mare parte din mediul academic, industria editorială, Hollywood-ul, elitele jurnalistice, organizațiile de advocacy, organizațiile non-profit și ONG-urile, precum și intelectualii de stânga.

Rinocerul ne arată unde ne aflăm și cum am ajuns aici. Ora poate părea întunecată, dar finalul piesei este o sursă de alinare și inspirație. În ultimul moment, Bérenger se smulge din disperare și jură să lupte: „Sunt ultimul om, voi rămâne așa până la sfârșit! Nu mă voi preda!”

(Articol adaptat după Courrier International).

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România