Humanitas Podcast

Întâlnire cu Gabriel Liiceanu și Vlad Russo prilejuită de apariția „Eseurilor“ lui Montaigne într-o nouă traducere, semnată de Vlad Russo, cu o prefață de Michel Onfray.

La 50 de ani de la prima publicare integrală a „Eseurilor“ lui Montaigne în limba română, Editura Humanitas oferă cititorilor o nouă traducere a acestei opere fundamentale. Noua versiune, deopotrivă riguroasă și firească, urmărește să-l aducă pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevărată bucurie a lecturii. Ea este programată să apară în trei volume, fiecare cuprinzând câte o carte a „Eseurilor“.

O carte luminoasă, puternică și emoționantă despre secretele scrisului, ale maternității și prieteniei, despre cum ne pierdem și ne regăsim pe noi înșine.

Participă: Dana Pîrvan, scriitoare și critic literar, Diana Cosmin, jurnalistă, deținătoarea blogului Fine Society și Iulia Gorzo, traducătoarea romanului.

Moderator: Sandra Ecobescu, președinte Fundatia Calea Victoriei.

Tatiana Niculescu în dialog cu Cătălin Ștefănescu despre „Nepovestitele iubiri 7 minibiografii sentimentale“, cea mai recentă carte a autoarei celebrelor biografii interbelice apărute la Humanitas.

„Nici una dintre aventurile erotice ale acestei cărţi nu a avut loc în vremea noastră, când fie o înregistrare privată pe iPhone, fie o cameră de luat vederi amplasată pe străzi sau în holul hotelurilor ar fi putut să conducă la limpezirea evenimentelor. Realitatea acestor iubiri petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea sau în prima jumătate a secolului XX, se bazează pe consemnări ulterioare, istorice sau biografice, pe povestirea lor filtrată de amintiri, dorinţe ori distilări sentimentale tardive. Scriindu-le așa cum mi-am închipuit eu că s-au petrecut în vremea lor, am schimbat adesea povestitorul, care este mereu altul decât cel care s-a aflat la originea versiunii oficiale. De aceea am numit aceste istorii de dragoste nepovestitele iubiri, adică acele părţi, versiuni ale întâmplărilor, niciodată istorisite până acum, dar având și ele dreptul de a fi măcar gândite.“, scrie Tatiana Niculescu în prefața volumului.

Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Simona Preda, critic literar și Cătălin Striblea, jurnalist

Moderator: Denisa Comanescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction.

https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/dimineti-la-cafe-rostand

Mai presus de toate, „Dimineți la Café Rostand“ este o declarație de iubire față de Paris, Parisul visat în anii tinereții, la Tirana sau la Moscova, și Parisul real, unde Ismail Kadare a creat o mare parte a operei sale, și în același timp o profesiune de credință a scriitorului albanez, francez, european.

„Ideea de a scrie ceva despre Café Rostand îmi venise atât de firesc, încât nu țin minte nici momentul și nici împrejurările. Era un sentiment între regret și recunoștință, asemănător cu acela pe care-l ai față de soția ta de o viață, care, fiindu-ți alături la orice, nu s-a bucurat, sau ție ți se pare că nu s-a bucurat, de atenția cuvenită. În această cafenea am scris sute de pagini și am făcut tot atâtea fișe despre subiecte și motive diverse, fără a o pomeni niciodată.“

Volum de memorii și reflecții asupra unor subiecte care țin atât de viața reală și de biografia subiectivă a scriitorului, cât și de procesul de creație. Descoperirea orașului e o temă predilectă, cartea debutând chiar cu evocarea primei vizite la Paris a lui Ismail Kadare, la începutul anilor 1970. Împărțindu-și timpul între Tirana și Paris în ultimele decenii, scriitorul și-a făcut un ritual zilnic al vieții sale pariziene, diminețile petrecute la Café Rostand, având în față Jardin du Luxembourg. Ele sunt catalizatorul acestor texte care evocă experiențele sale la Tirana și Moscova, prieteniile literare și iubirile de tinerețe într-o Albanie apăsătoare și cenușie, dar și Premiul Nobel, Academia Franceză, tragedia greacă sau „Macbeth“, deambulările pe străzile Parisului sau întâlnirile cu personalități din lumea literară și artistică.

O nouă carte semnată de autorul bestsellerului internațional „Atlasul norilor“, recent apărută în colecția „Raftul Denisei“, traducere din engleză de Mihnea Gafița.

Participă: Nicoleta Munteanu, filolog, co-fondatoare alături de Emil Munteanu a proiectului ALECART, Tania Radu, scriitoare și critic literar, Mihnea Gafița, traducătorul romanului și Angelo Mitchievici, critic literar.

Moderator: Denisa Comănescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction.

„Ține-ți ochii larg deschiși, să nu treci cu vederea o ușiță neagră de fier“.

Nu departe de pubul „Vulpea și Copoii“, în zidul înalt de cărămidă ce mărginește o alee neobișnuit de îngustă, dacă se întâmplă să fie întrunite condițiile strict necesare, ai șanse mari să dai peste intrarea în Conacul Slade. Te întâmpină o persoană străină, care-ți spune pe nume și te invită înăuntru. La început, nu mai vrei să pleci. Mai târziu, descoperi că nu poți. La fiecare nouă ani, cei care locuiesc în Conac – un cuplu bizar, frate și soră – lansează câte o invitație unică unei persoane singure, care-i mai altfel: un adolescent precoce, un polițist proaspăt divorțat, o studentă interiorizată. Dar ce se întâm­plă cu-adevărat în Conacul Slade? Dacă ai ajuns să afli, e deja prea târziu…

„Am devorat acest roman într-o singură seară. Alambicat înrudită cu celelalte cărți ale lui David Mitchell, această fantezie compactă debordează de energie mitchelliană clasică. Atent imaginată și trepidând de forță narativă, cartea aceasta este un Dracula pentru noul mileniu, un fel de „Hänsel și Gretel“ pentru adulți, o aducere aminte a faptului că ficțiunea poate fi atât de distractivă.“ — ANTHONY DOERR, autorul bestsellerului T„oată lumina pe care nu o putem vedea“

Dezbatere Humanitas #live #online despre volumul „Putin și putinismul“ de Françoise Thom, una dintre cele mai cunoscute specialiste în istoria Uniunii Sovietice și a Rusiei postcomuniste.

Participă Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea din București, Sabina Fati, editorialist Deutsche Welle și Marian Voicu, jurnalist TVR.

Prima dintre cele patru dezbateri programate, o discuție despre politică și democrație, selecția sau contraselecția pentru pozițiile cheie în partidele politice, la care participă Valeriu Nicolae, Raluca Prună, Cristian Preda, Sorin Ioniță. Întâlnirea este moderată de Ioan Stanomir.

„Trecând în revistă mai bine de o sută de CV-uri de parlamentari – o simplă mostră care dă seamă de vastitatea corupției autohtone –, Valeriu Nicolae pare să spună pentru prima oară un adevăr pe care îl ignorăm știindu-l: România se află pe mâna unei uriașe armate de impostori. Cartea pune de fapt în scenă o perplexitate: este oare adevărat ce trăim? Dând astfel glas unei stupefacții care ne încearcă pe toți, autorul a devenit o voce care răsună în vinovata noastră tăcere. Cât privește liniștea instalată în toate partidele în fața acestor pagini ale rușinii, ea vorbește de la sine despre punctul dramatic în care se află viața politică de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simțit nevoia să-și facă din cele câteva sute de pagini care strigă la cer muniție de campanie? Parafrazându-l pe autorul cărții: poporul român doarme liniștit în cel mai cumplit vacarm: tăcerea mormântală care urlă.“ — Gabriel Liiceanu

Găsiți cartea în librării și online pe #Libhumanitas aici:

https://www.libhumanitas.ro/nu-tot-ei-romania-in-ghearele-imposturii-valeriu-nicolae-humanitas-2020.html

Toate veniturile rezultate din vânzarea acestei cărți vor fi donate Asociației Casa Bună.

​Dragoș Mușat invitat la Guerrilla de dimineață: 100 de rugăciuni fundamentale ale lui Tetelu.

Ţineţi chiar acum în mână noua senzaţie a antiliteraturii de consum!

E vorba de 100 de moduri de a întreba inteligent Creatorul „Ce căutăm noi în Univers, în afară de dramă, nefericire, boală, tristeţe, suferinţă, înşelare?“

În noua carte a lui Tetelu veţi găsi 100 de răspunsuri la această întrebare. Pe lângă 100 de răspunsuri, veţi găsi 100 x 100 întrebări legate de motivul pentru care dumneavoastră, în loc să fi fost înghiţiţi de o gaură neagră acum 250 de milioane de ani, citiţi acum acest text literar.

Răspunsul la toate aceste întrebări, aşa cum îl descoperă Tetelu, este iubirea. Şi ura. Ambele necondiţionate – ambele pure, fruste, neechivoce, super-esenţiale, sincronizate cu lipsa de sens a vieţii pe această planetă veselă, dar tristă, caldă, dar rece, inteligentă, dar stupidă.

Radu Paraschivescu în dialog cu Cătălin Striblea despre „Vitrina cu șarlatani“. Lansare de carte și Q&A virtual cu publicul.

Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare. Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii. A spaimei. A indigenţei. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală. Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, „Vitrina cu şarlatani“ este o încercare de repunere în drepturi a discernământului. A informării corecte, din surse credibile. A recursului la argument şi la logică.

Lansarea romanului „Eu și Marilyn“ de Ji-Min Lee, alături de Diana Yuksel, Nona Rapotan, Irina Margareta Nistor și Denisa Comănescu

Ficțiune istorică și poveste de dragoste cu elemente de roman de spionaj, Eu și Marilyn surprinde tragedia Războiului Coreean, numit „războiul uitat“. În februarie 1954, la șase luni după armistițiu, Marilyn Monroe este invitată să țină câteva concerte la Seul în fața trupelor americane. Fapt real, în jurul căruia Ji-min Lee construiește un roman despre traumele provocate de război, despre supraviețuire, suferință și neașteptată alinare.

Apariție meteorică, senzuală și neverosimilă în rochia ei de mătase, cu umerii goi, Marilyn cântă despre iubire și seducție, vrăjindu-i pe soldați și pe localnici deopotrivă. Dintre toți, numai Alice J. Kim, o tânără care, lucrând ca dactilografă pentru armata americană, ajunge să-i fie translatoare, îi intuiește fragilitatea. Cu părul albit prematur, o nălucă într-un oraș-fantomă, aceasta face parte dintr-o generație de sacrificiu, chinuită de deciziile pe care le-a luat, de amintirea celor pe care i-a lăsat în urmă, de ororile cărora le-a fost martoră. Alice recunoaște în Marilyn un spirit înrudit și se regăsește în onestitatea ei abia disimulată, care o face atât de ușor de rănit. Drumurile tinerei căreia războiul i-a luat până și numele adevărat și ale divei hollywoodiene se intersectează, se separă, iar fiecare iese schimbată din scurta lor întâlnire.