În Centru

Radu Jude nu are nevoie „Ursul de Aur” pentru a fi considerat unul dintre cei mai relevanți regizori români contemporani. Sigur, premiul câștigat anul acesta la festivalul de film de la Berlin ajută și el. 

Dacă e ceva care îl definește pe Jude atunci lucrul acela este o curiozitate intelectuală vie și o capacitate de aborda frontal subiecte inconfortabile. Privindu-le ai uneori senzația că asiști la o discuție de familie, îndelung amânată dar necesară. Și mai e ceva, Jude are umor. Cine a văzut deja „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” știe prea bine lucrul ăsta. 

Ascultându-l, rămâi cu senzația că, la 44 de ani și cu o filmografie importantă în spate, descoperi că, paradoxal, Radu Jude e totuși la începutul carierei. Încă mai are foarte multe de spus.

Episodul al doilea al conversației cu Teo (Claudiu Mihai Teohari).

Un stand-up comedian e un om mai serios decât ați putea bănui. O să vă lămuriți de ce ascultând primul dintre cele două episoade în care este invitat Claudiu Mihail Teohari, mai bine cunoscut ca Teo. Atât de cunoscut încât această prezentare ar fi putut să lipsească.

Florin Chirculescu a fost pentru multă vreme cunoscut drept Sebastian A Corn. Sub acest al doilea nume a publicat mai multe romane SF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul „Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine”.

A fost redactor șef al unei reviste de SF și continuă să publice într-un ritm foarte alert. Nu e clar când găsește timp să scrie așa de mult și de bine, dat fiind că e și medic primar specializat în chirurgie toracică și, din când în când, lider de sindicat.

Florin are, așadar, luxul de a putea schimba, ori de câte ori dorește, perspectiva.

Teo crede că măcar una dintre cărțile lui Florin - „Greva păcătoșilor” (2019) -  ar trebui introdusă în manualele școlare. Ar fi putut să îi spună asta în timp ce înregistrau episodul, dar nu a făcut-o.

Sezonul al doilea is loading.

Despre nori negri trecuți sau viitori, libertate și victorii de etapă. Cât de mult înseamnă victoria lui Biden sau a Maiei Sandu pentru democrație și cât de mult ar trebui să ne bucure acești pași sunt câteva dintre gândurile cu care rămânem după discuția lui Teo cu Raimar Wagner, de la Fundația Friedrich Naumann din România și Republica Moldova.

Un pic de sarcasm și un pic de empatie. Un pic de încăpățânare și un pic de dubiu. Suflet urban intr-un oraș fără suflet sesizabil. Ea e Zamfi și de mulți ani se ocupă de Bucuresti

În episodul ăsta, Vlad Tăușance calculează ce resurse ar fi necesare pentru un partid nou. Se discută un pic despre eșecul stângii non-PSD și despre sărăcie. Apoi se propune un raport privind tranziția similar raportului Tismăneanu de condamnare a comunismului. Se menționează, în mod curios, și multe nume de supermarketuri. Spre final, Teo vrea să știe dacă Vlad e optimist.

În episodul ăsta se va vorbi mult despre alegeri. Alegeri locale dar și alegeri personale. Se va vorbi și despre identitatea aleasă vs cea primită.

Teo face cumva legătura dintre Iisus și primarul din Deveselu iar, spre final, Gelu povestește un pic din istoria complicată a familiei lui. E ceva ce vrei să auzi. Fie și numai pentru întrebările cu care rămâi după.

Elena este o voce puternică a societății civile din România. A fondat Funky Citizens acum 8 ani, iar de atunci ia pulsul comunităților din țară, pornind de la premisa că oamenii sunt mult mai inteligenți decât îi credem la prima vedere, iar lucrurile se mișcă la firul ierbii. Crede că e greu pentru România să ardă etapele în a obține o o voce mai puternică a cetățenilor, dar că mergem în direcția cea bună ca țară. Simte că Bucureștiul e un oraș cam neiubit și o frustrează că nu s-a ridicat până acum la adevăratul său potențial de capitală. A fost un moment în care Teo a provocat-o să citească din jurnal, dar a ajuns să afle ce a bucurat-o recent și cum visează să fie iar pe un aeroport.