Am dedicat ediția din această săptămână, cumva normal, României pe care-o lasă în urmă, după ce-i trântește ușa a sfidare, poate cel mai slab președinte de după 1989.

Am întors pe toate părțile atât plecarea lui neanunțată de nimic, dar mai ales consecințele epocii, decadei Iohannis. Pe care, așa cum puteți auzi, le găsim dramatice.

Epoca Iohannis nu ne-a lăsat doar cu sisteme întregi și instituții făcute praf, ci a săpat adânc în tot ce înseamnă obraz, bun-simț societal.

Rămânem, la capătul acestor zece ani de coșmar, nici măcar așa cum ne-a găsit, ci mult mai rău, pășind din inerție, fără cap, fără direcție și fără vlagă cetățenească, într-o epocă nouă în care pare că nu avem voie să greșim.

Uitându-ne la realitate din acest unghi, pare că are sens repetata urare a fostului președinte către țară și popor, aia cu „Dumnezeu să binecuvânteze România”.

Am apucat, totuși, să ne uităm și la resturile partidelor „de dreapta” și la cum se pregătesc ele pentru marea încleștare cu extremismul întrupat de trezitul în conștiință Georgescu. Concluzia? Dacă n-ar fi de plâns ar fi de râs.

Ce urmează?

Nimeni nu știe.

Dar vom fi aici să aflăm, să vă spunem și să comentăm.

Pe joia viitoare! (Doar cu Vlad și un invitat interesant, fără Ovidiu, plecat, preț de o săptămână, ca un plaisirist aproape iohanian, la schi.)

Mulțumim pentru că ne urmăriți și pentru susținerea voastră. Continuăm!

----------------------------------------------------------------

Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!