România încheie un an teribil de greu, un an în care deja clasicele forme fără fond românești au acaparat până la anulare concepte precum justiție, politică sau presă, dar mai ales manifestarea lor societală.

În justiție se închide trist, chiar dramatic, un cerc, adică o luptă lungă și surdă a oamenilor cinstiți cu establishmentul ticălos - sau ursăresc, cum zice Ovidiu. Balamucul amnistiei generale date de deciziile recente privind prescripția continuă cu nume „mari” de infractori care scapă de pedepse ori inculpați care scapă de procese. Iar prohodul care merită cântat odată cu simbolica închidere a acestui cerc este cântat la taragot de un rapsod popular, fost pesedist de frunte, trimis de Parlament la masa plenului CSM.

„Tăierea porcului” pe plan politic ne găsește conduși de o coaliție contra naturii, condusă de un premier vag alfabetizat și girată de un președinte pe cât de absent, pe-atât de ahtiat după protocol, cu o opoziție slabă și un partid extremist în creștere de vizibilitate, semne foarte proaste pentru 2023, anul premergător anului mega-electoral 2024, când sunt programate toate scrutinurile posibile.

Presa a arătat și ea mai rău ca niciodată în anul ce se încheie, schimonosită de infuzia de bani publici din subvenția pentru partidele politice. Mai nimeni nu mai face presă în interes public, ci în interesul unor finanțatori politici cu interese departe de cel public.

Ne-am încăpățânat să fim între cei care servesc interesul public la măsuța de la Judecata de Acum și, dacă nu era deja evident, ne angajăm să facem la fel și la anul, și la anii ce vin. Căci suntem prea bătrâni ca să ne ticăloșim acum, după atâția ani de meserie, nu?

Pe final am încercat ceva, în speranța unui echilibru, a unei raze de speranță penntru noi dar și pentru voi, cei care ne urmăresc: după concluzii atât de triste despre România și declinul statului de drept românesc de-a lungul lui 2022, am ales să dăm „bile albe” în loc să căutăm „duhuri rele”. Și le-am găsit rapid: românii care au participat la poate cel mai frumos efort colectiv de solidarizare cu refugiații ucraineni imediat după invazia dictatorului Putin în Ucraina, jurnaliștii care au fondat, acum mai bine de zece ani, publicația independentă Decât o revistă (DoR) - cu un gust amar, căci după anii de prezență în spațiul media ajung să tragă obloanele - și, în fine, un alt personaj colectiv, donatorul, finanțatorul de presă, căci datorită lui și noi, dar și toți cei care se încăpățânează să facă presă fără mogul și interese ascunse existăm, trăim și ne putem exprima public.

Facem o reverență în fața tuturor celor care ne urmăresc, ne ascultă, ne acordă încredere „uitându-se în gura noastră” și ne susțin financiar micuțele - dar, sperăm, încă vioaiele - prăvălii media în care ne zdrobim creierii zi de zi! Vă mulțumim tuturor!

Vacanță liniștită, ne revedem după jumătatea lui ianuarie!

Gânduri bune și un an mai bun tuturor! Nădăjduim că e loc de mai bine...

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Acest episod este produs și cu susținerea Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum