Jurnal de Studiu și Rugăciune

Puterea limbajului în transformarea vieții mele se reflectă din fiecare cuvânt pe care-l exprim în fața miracolului de negrăit al existenței. Și aceste rostiri sunt ecoul înțelesurilor ce vin din adâncul sensurilor pe care Omul Primordial le-a imprimat în cuprinsul universului, drept mărturie și manifestare a iubirii Sale pentru mine, ca astfel, să am parte de harul imaculat al prospețimii sfințeniei, din care se țese treptat fiecare fragment de trăire al ființei mele. Iar din strălucirea de excepție a cuvintelor originale se deduce treptat experiența prin care trec, drept treaptă pe care pășesc cu încredere către Edenul cel de-a pururi dăinuitor, către acel templu veșnic al slavei Marelui Autor, așezat pentru totdeauna în cuprinsul întregii planete Pământ. Fiindcă transformarea propriei mele vieți se realizează prin atingerea cuvintelor puternice din care a fost întocmită întreaga creație, drept expresie plastică a esenței indestructibile și nemuritoare din care întregul cuprins a fost plămădit.

Nu voi lăsa ca depresia să mă slăbească,

și nici neliniștea să mă cuprindă în vreun fel,

fiindcă eu privesc cu încredere spre zarea albastră,

așteptând venirea în curând a Marelui Creator.

Din veșnicie al Său Fiu, Cel numit drept Om Primordial,

a prevăzut cuvintele vieții pentru mine,

ca în decursul timpului istoric prin care trec acuma,

să dobândesc harul de a învinge la fiecare pas.

Niciun obstacol nu poate să mă oprească,

în a merge către veșnicul Eden al nemărginirii,

și de a trece pe poarta ce falnic străjuiește

intrarea în Templul nemuritor de pe pământ.

Este o taină pe care acum o descopăr,

deși am trecut pe lângă ea adeseori,

dar iubirea Celui Prea Sfânt mă îndeamnă,

să nu mă dau bătut și să fiu învingător.

Repausul constituie starea fundamentală din care toate formele au apărut. Prin urmare, mișcarea nu constituie altceva decât răgazul dintre două momente succesive de oprire în care timpul și spațiul fuzionează pentru a genera matricea fără de sfârșit a posibilităților din care este țesută pânza fină a existenței. Destinderea interioară ce rezultă astfel, mă pregătește să percep universul sublim de simboluri în care universul este înveșmântat, drept punte sigură de comunicare peste abisul ce desparte lumea de aici de tărâmul ceresc. Și iarăși mă întorc spre locul de origine al propriei mele ființe pentru a rămâne fermecat de bogăția de sensuri ce se desprind la fiecare atingere a portativului de sentimente din care amintirea mea a zămislit cele mai alese trăiri ale acestui moment. Iar extazul fericirii înlătură imediat norii de întuneric, prin care iluzia încearcă să-mi estompeze lumina curată ce vine de la Omul Ceresc, Cel care în marea Sa îndurare și iubire a conceput acest templu uriaș al slavei, extins la scara întregului pământ.

Fericirea nu are un hotar precis,

pe tabla de șah pestriță a lumii,

și nimeni nu poate identifica locul,

din care ea răsare pe calea destinului meu.

Sunt un copil al cerului infinit,

născut pe tărâmul acestui pământ,

pentru a aduce iubirea și compasiunea,

în lumea cea născută din adânc.

Omul Primordial îmi este Maestru și Tată,

iar eu merg pe un drum fără de egal,

în care fiecare clipă cu bucurie mă așteaptă,

pentru a-mi oferi împlinirea în dar.

Și las ca amintirea ce încă mă doare,

să dispară în continuumul fără de egal,

al spațiului ce se întinde peste zare,

de unde un Nou Ev chiar acum apare.

Mintea edenică și mintea lumii se află într-o contradicție de nerezolvat, fiindcă numai prin întoarcerea la ordinea originară, universul își va regăsi liniștea și ordinea de la început. Fiindcă mintea lumii se ridică asemenea unor talazuri, ce uriaș se prăvălesc cu zgomot peste pământ, distrugând tot orizontul senin al cugetării. Dar mintea edenică te readuce acum, în calmul ce se manifesta plenar în zorii firii, când Omul Primordial plăsmuia prin cuvânt întreaga zare, printr-un atent efort de contemplare a fiecărui fragment din imensa creație ce se țesea aievea din sfintele Sale gânduri. O cugetare eternă se derula asemenea unei melodii astrale, pe portativul cadențat al timpului și spațiului la scara întregului cosmos, plămădind galaxii și constelații, pe întinsul necuprins al cerului. Și din adânca Sa iubire, această planetă a fost alcătuită, ca aici să fie Edenul cel sfânt, un templu sfânt la scară universală, drept sălaș pentru omul creat din imaculatul pământ.

Nu lăsa ca întristarea să-ți alunge bucuria

de a trăi cu sens pe acest pământ,

și nu permite ca talazurile învolburate ale lumii,

să-ți tulbure liniștea adâncă în care ai fost născut.

Dimpotrivă, să pășești având încredere mare,

pe drumul ce duce spre eternul răsărit,

unde noaptea sărută apariția dimineții,

iar asfințitul este doar un nou început.

Fiindcă la crepusculul din ordine și haos,

renaște Evul minunat de la început,

când Omul Primordial înveșmânta întreaga zare,

prin cuvintele Sale adânci și de neștiut.

A trăi înseamnă mai mult decât cunoașterea,

pe care lumea în zadar încearcă să o obțină,

fiindcă ea este o trăire simbolică și abisală

din care se naște în chip tainic bucuria de a fi.

Dialogul la crepusculul dintre lumi îți oferă ocazia de a contempla trecutul, prezentul și viitorul desfășurării firului istoric al poveștii în care te găsești. Într-adevăr, există un orizont care apune, dar altul răsare cu intensitatea creației din zorii dimineții lumii, când bolta cerească se umplea de stelele cerului, prin grăirea numai a unui simplu cuvânt. Și te umpli acum de bucurie în fața extazului vieții fără de sfârșit, care nu se oprește din drum, în ciuda obstacolelor care inerent îi apar în cale. Este asemenea curgerii unui mare râu, care trece peste pietre și peste zăgazuri, pentru a continua devenirea unui ev care tocmai apune înspre cel care în curând va răsări. Și da, o nouă lume va prinde chip aievea în jurul tău, dincolo de cenușa întunecoasă a evenimentelor din prezent, ca Omul Primordial chiar acum să revină, în cuprinsul minunatei Sale planete Pământ.

Iar orizontul întunecat acum dispare,

cu poluarea care te împiedică să mai distingi,

strălucirea maiestuoasă a cuprinsului de stele,

pe bolta cerească ce nu are vreun sfârșit.

Dar evul minunat care acum răsare,

înlătură vălul dens de pe pământ,

înveșmântând maiestos întreaga zare,

prin curcubeului eternului infinit.

Iar ființa ta acum se transformă,

sub impactul luminii ce vine de sus,

pentru ca nemurirea în trupul tău să apară,

iar ființa să-ți trăiască mereu, la nesfârșit.

Fiindcă vindecarea stă acum să înceapă,

pentru tot cuprinsul planetei Pământ,

încât o lume nou acum să răsară,

cum oameni sfinți locuind sub cerul de azur.

Capacitatea de focalizare a atenției este dependentă de starea interioară a emoțiilor pe care le experimentezi, conturând o dispoziție ascendentă sau descendentă, conform cu orizontul gândurilor tale. Și este numai alegerea ta care va decide calea pe care intenționezi să mergi, avansând fie către Edenul ceresc, fie către lumea iluziilor de pe pământ. Fiindcă nu există o perspectivă luminoasă, dacă tu vei încuraja întunericul acum, dar drumul către lumea nemuritoare, se află neîncetat înaintea ta. Iar chemarea Omului Primordial ajunge la tine, chiar în momentul prin care tu treci, doar să te oprești și să asculți, și imediat vei distinge cărarea ce te va conduce la Templul cel sfânt.

Te afli acum în fața unei alegeri,

care îți va deschide calea către Eden,

o descoperire a miraculoasei taine,

din care s-a născut acest univers.

Fiindcă lumea de la început nu a dispărut,

doar este acoperită de uitarea cea densă,

iar orizontul vieții celei nemuritoare,

persistă să rămână peste întregul pământ.

Și trebuie doar să-ți ridici privirea.

ca să distingi zarea cea cuprinzătoare,

a celor mai înalte trăiri din sufletul tău,

și împlinirea a tot ce este dorință în gândul tău.

Fiindcă lumea cerească se creează acum,

din trăirile pe care tu le nutrești,

iar experiența exterioară este doar o confirmare,

a ceea ce este gravat adânc în sufletul tău.

Sentimentele de descurajare te copleșesc prin intensitatea trăirilor pe care le generează într-o secvență generatoare de iluzii distructive. Dar credința autentică găsește de fiecare dată calea pentru a depăși energia negativă din care acestea se alimentează. Fiindcă există o toxicitate accentuată ce se degajă din amintirile nefericite ale vieții, dar fericirea plenară înlătură norii de întuneric, deschizând drumul manifestării exuberanței în fața miracolului vieții. Și astfel, lași să dispară din orizontul atenției tale orice formă de plăsmuire a imaginației ce nu concordă drumului destinului extraordinar pe care mergi.

Nu merită să dai atenție descurajării,

fiindcă prin credință totul a fost creat,

iar bucuria înlătură imediat norii,

de îndoială și teamă în care te-ai înveșmântat.

Ești un copil al zării fără de egal,

din care se desprinde acum nemurirea,

pentru a merge pe un drum binecuvântat,

pășind către Edenul veșnicei biruințe.

Iar trupul tău renaște în fiecare clipă,

prin puterea Celui care te-a chemat,

ești vindecat de întreaga suferință,

iar chipul tău reflectă harul minunat.

Fiindcă dincolo de prezentul care trece,

există un Eden miraculos și nemuritor,

un Templu sfânt din care totul pleacă,

spre a se întoarce în locul său nepieritor.

Ieșirea din povestea decadentă a lumii se realizează imediat ce lași ca grijile și temerile inspirate de incertitudine să dispară, topite fiind în oceanul atotcuprinzător al credinței. Este o renaștere ce te readuce pe drumul destinului, care înaintează către deplina descoperire a Edenului de la început pe pământ. Deopotrivă, este o reluare a creației originare, când Omul Primordial zămislea întreaga zare, după chipul neasemuit al iubirii, prin care se produce acum transformarea deplină a trupului tău în nemurire.

Povestea decadentă a lumii,

trebuie imediat părăsită,

pentru a te avânta cu putere,

pe calea frumoasă a destinului tău.

Și lași ca durerile să dispară într-o clipă,

sub impactul credinței ce transformă

și preschimbă printr-o simplă atingere,

temporalul prezent în nemărginire.

Iar templul Edenului de la început,

reapare în cuprinsul planetei Pământ,

determinând să renască iubirea,

creației prin care universul a apărut.

Și deodată, te întorci spre destinul,

pentru care anume ai fost întocmit,

prin dorința supremă a regăsirii,

identității nemuritoare ca la început.

Contemplarea se reflectă la oglindirea feerică a realității exterioare într-o simbioză cu imaginația până la percepția clară a Edenului în forma sa originară. Este o renaștere în condiția originară, când Omul Primordial a zămislit întreaga lume. Și Templul ceresc apare din nou pe pământ, aducând gloria vremurilor de odinioară, când armonia domnea peste întregul cuprins în freamătul veșnic al nemuririi. Iar ființa ta se întocmește din nou după tiparul desăvârșit, anume țesut după imaginea Celui Desăvârșit.

Ești un copil al Celui Neprihănit,

iar trupul tău se preschimbă acum,

după tiparul întocmirii de la început,

aducând la lumină nemărginirea.

Ești o ființă zămislită din iubirea,

ce se revarsă de la Cel Prea Sfânt,

reverberând grația deplinei eliberări,

din strânsorile aspre ale mărginirii.

Contemplarea viitorului te întoarce astfel,

spre tot ce a fost bun de la început,

când Omul Primordial zămislea Creația,

din al cărei cuprins ai fost anume întocmit.

Iar trupul tău vibrează luminos

prin atingerea supremă a fericirii,

de a renaște în orizontul glorios,

al slavei timpului fără de sfârșit.

Viața este o poveste minunată ce se cere a fi rescrisă după modelul desăvârșit al Omului Primordial. Este o renaștere în frumusețea originară în care ai fost întocmit, o revenire la locul de plecare al existenței tale și o reașezare pentru eternitate în Templul miraculos al planetei Pământ. Iar din îngemănarea dintre materie și spirit, o nouă ființă apare acum prin bucuria ce transpare din fiecare fragment de vreme, prin care ai trecut de-a lungul călătoriei tale în cuprinsul labirintului acestei lumi, ale cărui drumuri se ramifică în mod constant, aparent la nesfârșit. Dar povestea ta se rescrie chiar cum printr-un act de voință ce răspunde ecoului chemării, ce vine de la Marele Creator, o trăire imaculată și plină de lumină, din care se desprind tonalitățile vindecătoare ale corpului și spiritului tău.

Să nu-ți fie teamă să mergi,

pe drumul rescrierii fiecărei trăiri,

pentru ca astfel să apară din nou,

imaculată ca la început a ta ființă.

Și lași ca frica să dispară din gândire,

iar trăirea luminoasă să vină la suprafață,

alungând tenebrele ce te împresoară,

din cuprinsul amăgirilor acestei lumi.

Și desprins de condiționarea negativă,

privești cu speranță către prezent și viitor,

lăsând ca tot ce este întunecat să dispară,

în orizontul strălucitor al evului care vine.

Fiindcă în curând  va începe marea unire,

dintre albastrul cerului și cenușiul pământului,

pentru a zămisli iarăși viața așa cum a fost creată,

și pentru ca Edenul să reapară ca la început.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Iisus Hristos este copacul vieții pentru fiecare clipă a existenței tale. Din trăirea Sa fundamentală sunt zămislite toate lucrurile, iar lumea se umple de conținut într-un ritm care descătușează energiile primordiale. Iar povestea ta se derulează armonios în cuprinsul universului înconjurător, lăsând ca formele temporare să dispară în oceanul necuprins al timpului, care misterios învăluie spațiul infinit, conferindu-i o devenire ascendentă dinspre material către spiritual, dinspre provizoriu spre definitiv. Este o transmutare ce se petrece în fiecare clipă, iar tu ești un martor uimit al minunii ce se desfășoară în continuumul de spațiu și timp ce se preschimbă miraculos în jurul tău.

Copacul vieții rămâne în Edenul,

sădit de Domnul la început,

un tărâm veșnic al neprihănirii,

din care ia naștere întreaga lume.

Iar templul sfânt al creației,

continuă să strălucească în etern,

în culorile fermecătoare ale nemuririi,

ce vine din oceanul cerului infinit.

Ești renăscut prin atingerea imaculată,

a Celui care pentru tine a venit,

ca să-ți ofere acum o nouă viață,

drept continuare a Edenului de pe pământ.

Fiindcă tărâmul misterios al nemărginirii,

rămâne încă pe planeta Pământ,

dar drumul către miraculoasa taină,

se descoperă numai pentru cel sfânt.