Jurnal de Studiu și Rugăciune

Echilibrul interior se cere menținut indiferent de împrejurare, fiindcă numai astfel vei discerne suportul miraculos al realității din care pornesc razele strălucitoare ale trăirii prin care se țese fiecare fragment de existență. Și într-adevăr, regenerarea este posibilă numai în acele clipe când gândirea ta se ridică în înaltul bolții albastre, lăsând pământul să se distingă de undeva de sus, asemenea unei planete care călătorește prin spațiu și timp pe un parcurs fără de sfârșit. Este o reluare calmă a creației din primele zile ale cuvântului rostit în abisul nesfârșit al universului haotic din care toate au apărut. Iar atunci, Omul Primordial reapare pe drumul tău asemenea unui prieten drag ce te îndrumă blând și cu înțelepciune pe meleagurile unei vieți ce alergă frenetic la infinit.

Echilibrul interior nu este o iluzie,

nici o dorință ce se stinge de îndată,

ce vântul potrivnic îți suflă în față,

pentru a te intimida și a te poticni.

Ci armonia supremă reverberează,

din fiecare fragment de trăire,

asemenea unei vibrații magice,

din care se desprinde verbul „a fi”.

Ești renăscut în fiecare dimineață,

de adierea blândă a zării albastre,

ce îți inspiră cele mai alese trăiri,

indiferent de contextul înconjurător.

Iar lumea renaște acum prin tine,

prin fiecare cuvânt ce îți răsare,

în lumina sfântă ce vine de sus,

prin prezența Celui din Infinit.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Echilibrul dintre vorbire și auzire constituie o provocare pe care trebuie să o remediezi pentru a trăi o viață armonioasă pe pământ. Fiindcă prea multa vorbire astupă auzirea cuvintelor pe care alții ți le spun și nu mai distingi semnele pe care le întâlnești pe cale, anume pentru a alege drumul cel bun. Iar dintre cele două, să preferi tăcerea auzirii, care îți va deschide porțile către un univers de exprimare superior prin intermediul trăirii.

Vorbirea treptat se diminuează,

dar tăria ta se dezvoltă tot mai mult,

prin exercițiul stăpânirii de sine,

ce elimină orice lucru de prisos.

Fiindcă auzirea aduce înțelepciune,

și tăcerea adâncește priceperea,

până la șlefuirea diamantului

ce strălucește în sufletul tău.

Dar vorbirea multă este deșartă,

o capcană plină de pericole,

în a strâmba cărarea cea dreaptă

și în a uita cine ești pe pământ.

Însă trăirea supremă a exprimării,

ce trece de aparentele cuvinte,

exprimă bucuria Celui Necunoscut,

revărsată în sufletul celui neprihănit.

Modelul vieții unui om aduce vindecare în măsura în care Omul Primordial transpare din fiecare fragment de trăire pe care îl răspândește în cuprinsul amorf al lumii. Și strălucirea chipului etern se răsfrânge astfel în cuprinsul întregii ființe drept mărturie a existenței orizontului nemuritor din care se revarsă puterea și harul de a fi autentic și integru pe pământ. Fiindcă nimic nu este în stare să se opună miraculoasei regenerări prin care se transmută elementul nepieritor în cuprinsul aparent friabil al existenței trupești. Și deodată, observi cum întregul univers se transformă pentru a releva condiția ta originară, iar Marea Creație se reia acum pentru tine prin metamorfoza trupului tău în condiția sa indestructibilă de la început, după chipul Creatorului îndurător care prin iubire anume te-a zămislit.

Modelul vieții unui om

constituie o taină profundă,

pe care nimeni nu o înțelege,

decât cel care o trăiește.

Omul Primordial se reflectă astfel,

prin fiecare fragment de trăire,

într-o simbioză desăvârșită

ce se preschimbă în nemurire.

Fiindcă orizontul finit al lumii,

se transformă sub impactul

dorinței incandescente a iubirii,

ce strălucește pe cerul infinit.

Iar trupul tău se preschimbă,

prin impactul Cuvântului etern,

ce îți conferă nemărginirea

pasului făcut prin nemurire.

Vorbirea interioară negativă și focalizarea pozitivă a atenției se află în opoziție una cu cealaltă pentru a-ți oferi o paletă largă de alegere în ce privește opțiunile pe care le ai la dispoziție pentru a trăi. Și astfel, viața ta se poate manifesta drept un șir neîntrerupt de plângeri și de suferințe, sau poate fi expresia plenară a celor mai alese trăiri pe care le ai în suflet, drept moștenire binecuvântată de la Omul Primordial ce prin iubire te-a născut. Iar aceasta este o renaștere pe tărâmul sfânt al nemuririi, în care inocența ancestrală se revarsă în fiecare aspect al existenței tale, trupul tău vibrând puternic în acordurile inepuizabile ale Marii Creații ce se derulează prin spațiu și timp la nesfârșit.

Ecourile iluziei te amăgesc cu disperare,

spre a-ți distruge țesătura ființei,

încercând în fiecare împrejurare

să-ți răpească darul suprem al fericirii.

Dar privirea ta se îndreaptă ferm

spre tărâmul etern al nemărginirii,

din care se desprinde constant

puterea imaculată a nemuririi.

Ești renăscut din trăirea supremă

a Celui care atent te-a zămislit,

pentru a fi o ființă plină de lumină,

ce aduce fericirea în dar pe pământ.

Fiindcă lumea din jur a fost întocmită

spre a exprima dorința supremă de a trăi,

o viață ce niciodată nu dispare, ci mereu reapare,

învingătoare și strălucitoare în întregul cuprins.

Iar orizontul albastru al exuberanței

de a fi tu însuți oriunde și oricând,

te reîntoarce blând în pragul timpului

când totul prin iubire a fost născut.

Repausul în scenariul dinamic al lumii presupune adăugarea elementului spiritual în fiecare aspect al vieții. Și deodată întregul univers înconjurător se transfigurează devenind un Templu al vieții extins la scară planetară. Schimbarea formelor lumii nu te mai supără, iar trecerea timpului îți aduce extazul așteptării condiției nemuritoare. Și acest ingredient transcendent, ce vine de dincolo de orizontul lumii, îți aduce în suflet cea mai sublimă fericire, ce trece dincolo de iluziile și obstacolele ce aparent îți stau în cale.

Bucuria de a trăi învinge totul,

în nimbul glorios al nemuririi,

aducând repausul erei primordiale,

în prezentul pe care-l traversezi.

Este o renaștere în contextul revenirii,

la chipul original al eternei Creații,

născută din cuvinte nepieritoare,

ce te poartă la minunatul început.

Iar iluziile din jur nu te mai tulbură,

prin trecerea lor voit amețitoare,

ce angrenează mintea în jocul,

care distruge speranța și gândirea.

Și acum distingi Prezența cuprinzătoare,

a tot ce se cuprinde aievea pe pământ,

ce readuce lumea la starea originară,

printr-o sfântă renaștere din apă și duh.

Lupta cu teama și incertitudinea se desfășoară pe multiple planuri pe măsură ce avansezi prin labirintul aparent fără de sfârșit al existenței. Dar trăirea ta orientată ferm către Omul Primordial te ghidează asemenea unei busole ce indică Steaua Polară către direcția destinului tău. Fiindcă menirea ta este de a ieși din confuzia lumii pentru a te ancora ferm în prezența Celui Nemuritor și astfel, viața ta să continue la infinit. Iar alături de tine merg toți frații din vechime, prezent și viitor, într-un marș la biruinței ce nu cunoaște niciodată înfrângere, ci doar înaintarea către condiția binecuvântată pe care Marele Creator ne-a acordat-o în Edenul atotcuprinzător.

Teama te împresoară prin tenebre,

ce aparent par imposibil de trecut,

iar incertitudinea se alătură amenințător,

pentru a-ți răpi bucuria de a trăi.

Dar tu înveți să învingi la fiecare pas

cum să te ancorezi puternic în Cel Sfânt,

răspunzând cu încredere și curaj,

descurajării ce vine către tine.

Credința ta strălucește acum,

în culorile de curcubeu ale nemărginirii,

primind înțelepciunea Celui Neștiut,

ce te îndrumă fără greș în fiecare pas făcut.

Și fericirea se revarsă plenar din tine,

aruncând vălul distructiv al îndoielii,

fiindcă speranța strălucește pe cărarea ta,

asemenea Soarelui în miezul zilei.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Echilibrul în mijlocul haosului se atinge prin atenta contemplare a contextului schimbător până la identificarea permanenței ce se află dincolo de aparenta mișcare a realității înconjurătoare. Din acea clipă vei experimenta farmecul vieții ce rămâne aceeași indiferent de chipul în care se manifestă ea la un moment dat. Iar îmbrăcămintea felurită a clipelor nu trebuie să te deruteze, fiindcă din amestecul lor multicolor se clădește treptat, dar sublim, sentimentul plenar al fericirii oferite de Omul Primordial.

Bucuria de a trăi transcende haosul,

ce aparent se desfășoară în jurul tău,

reliefând fundamentele tainice ale existenței,

din care se zămislește efemeritatea aparenței.

Echilibrul profund se naște atunci spontan,

prin rămânerea în centrul eternelor transformări,

pe axa sublimă a creației ce se preschimbă,

după ritmurile sublime ale anotimpurilor cerești.

Fiindcă întreaga natură freamătă cu dor,

după vremea când Omul Primordial va reveni,

aducând pacea bucuriei ce derivă din prezența

Celui care aduce totul la armonia de la început.

Clipele strălucesc acum prin perdeaua de gânduri,

ce se întretaie cu fiecare frântură de trăire,

până la îngemănarea lor deplină în fascicule

cu raze ce vin din Templul Celui Nemărginit.

Explorarea amintirilor la timpul prezent se produce drept reflex la trecerea timpului, care în mișcarea sa antrenează cele mai sensibile zone ale sufletului. Iar din această reverie astrală se naște treptat o cugetare care străbate perdeaua densă a vremurilor într-o îngemănare artistică a componentelor fundamentale din tainicul câmp al existenței, din care iarăși, prind viață în chip neașteptat minunatele chipuri de odinioară. Și imediat rămâi mirat de această capacitate înnăscută pe care o deții, de a aduce în același plan al reflecției, întreaga paletă de evenimente, indiferent de momentul în care acestea au apărut în orizontul cunoștinței tale.

Ești un explorator ce traversezi curajos lumea,

călătorind cu iscusință prin spațiu și timp,

traversând văile învolburate ale vremii

pentru a te ancora în eternul nesfârșit.

Privirea cugetării tale cuprinde de îndată,

întregul spectru al luminii ce din adânc apare,

când tonurile tainice ale culorii originare,

apar din nou răsfrânte din albastrul infinit.

Chipuri vechi apar din cugetările abisale,

ce se nasc din efemeritatea clipei care trece,

pentru a rămâne astfel ancorate în chip trainic,

în țesătura multicoloră a eternului prezent.

Fericirea pe care o simți în astfel de momente,

te copleșește prin trăiri ce persistă să rămână,

încât întregul univers al stăruitoarei tale căutări

să apară din nou prin grația Celui ce l-a creat.

Rugăciunea, profeția și înțelepciunea se împletesc armonios în cizelarea drumului pe care mergi în împlinirea destinului tău. Fiindcă prin rugăciune cerul se deschide luminos înaintea ta, alungând orice formă de întuneric. Profeția îți conferă acea intuiție care nu greșește niciodată în alegerea binelui și respingerea răului. Iar înțelepciunea te învață cum să trăiești o viață frumoasă, nobilă și demnă pe pământ.

Înveți să trăiești frumos pe pământ,

când lași ca lumina să vină asupra ta,

pentru a te înveșmânta în suprema tărie

ce vine prin raze aprinse de la Cel Nemărginit.

Ești un copil al Celui Veșnic de neînvins,

alergând cu voioșie peste câmpia nemuririi,

și înaintând curajos printre obstacole,

către albastrul neasemuit al sublimei măreții.

Rugăciunea îți deschide imediat calea,

de îndată ce prin credință tu le rostești,

acele cuvinte care înalță de îndată lumea

la înălțimea astrelor așezate în cerc pe cer.

Profeția te ajută să observi detaliile,

din care se naște percepția infinitului,

ce se ramifică imperceptibil prin spațiu

și timp, avansând mereu nestingherit.

Iar înțelepciunea te întoarce la originile,

din care universul întreg a fost creat,

când Marele Autor zămislea întreaga zare

și destina lumea ca un loc sfânt și minunat.

Efectele ascunderii adevărului se concretizează prin intrarea în zona de confuzie în care detaliile existenței sunt inversate ca importanță și în care Iluzia domină cu mantia ei distructivă. Fiindcă înșelăciunea de orice fel naște monstruozități insuportabile și chinuitoare, ce distrug pe cei care le propagă și pe cei care le primesc. Și aici se află arta fină a Înțelepciunii, singura capabilă să te scoată din mrejele ademenitoare sau amenințătoare ale minciunii, pentru a urma neabătut Calea sfântă a Omului Primordial.

Ești un copil de Dumnezeu,

capabil să miști munții prin credință,

și să zămislești o albastră zare a speranței,

întinsă de-a lungul și de-a latul lumii.

Neadevărul nu se află în viața ta,

când Îl urmezi neabătut pe Cel Neprihănit,

iar imaculata regenerare lucrează activ

în materia din care ești tu alcătuit.

Fiindcă minciuna domnește pretutindeni,

când omul își ascunde viclean intențiile,

dar adevărul izbucnește mai puternic,

când este suprimat prin înșelăciune.

Iar simțul tău interior te călăuzește în siguranță,

prin meandrele fluviului pe care călătorești,

evitând mrejele Negustorilor de Iluzii,

ce spre distrugere cu viclenie te ademenesc.