Jurnal de Studiu și Rugăciune

Spiritul lui Hristos plăsmuiește la timpul prezent povestea miraculoasă a lumii, ce se derulează prin spațiul nesfârșit aducând la existență cuvintele sfinte ale nemuririi. Este o redare la scară universală a puterii de a exprima nuanțele infinite ale bucuriei, exprimată plenar prin trăirile ce vibrează în ecourile veșniciei. Și revii la repausul din care toate formele de viață au apărut prin revărsarea puterii ce preschimbă clipa în durate ce se desfășoară la nesfârșit.

Nu renunța să mergi pe calea,

ce te călăuzește către infinit,

prin prezența sfântă a Celui,

care pe toate le-a zămislit.

Dorința de a învinge să rămână,

cu tine drept reper al bucuriei,

de a te întoarce la forma originară,

în care anume tu ai fost conceput.

Iar timpul prezent se întoarce acum,

într-un continuum al devenirii,

din care se desprind toate formele,

ce plăsmuiesc ansamblul veșniciei.

Și totul revine către marea creație,

când Omul Primordial anume a grăit,

cum să apară cuprinsul lumii,

drept paradis al cerului infinit.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Puterea modelatoare a cuvintelor se reflectă din fiecare trăire generată prin atingerea sensului care modifică inevitabil conținutul. Este o creație nouă ce se produce acum, chiar în jurul tău, printr-o atmosferă de gânduri ce transpar la fiecare pas din emoția caldă a comunicării. Iar de aici începe o lume inedită, în care dorințele tale prind chip sub forme neașteptate în funcție de calitatea cuvintelor prin care ele se zămislesc. Într-adevăr, lumea este formată din cuvinte, iar cărămizile fundamentale ale universului capătă ființă prin rostirea nobilă, iubitoare și caldă a Omului Primordial.

Și cuvintele devin putere,

prin glasul Marelui Creator,

care zămislește o nouă lume,

chiar acum și aici, în jurul tău.

Este un univers nou de gânduri,

ce se contrapun în armonie,

pentru a zămisli un nou ev,

al descoperirii Edenului de la început.

Ecourile revenirii la forma originară,

le surprinzi prin tonalități distincte,

care îți readuc puternic în suflet,

voința puternică de a trăi.

Renăscut din cenușa unei ere ce apune,

te regăsești în evul cel nemuritor,

când soarele iubirii animă existența,

conferindu-i puterea de a rămâne.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Realitatea îți va apărea contondentă și dură, dacă vei permite violenței să intre în sfântul sanctuar al trupului tău. Lumea ți se va înfățișa urâtă și crudă, când hazardul trăirii te va purta în imaginarul distructiv, ignorând chemarea blândă a Omului Primordial. Fiindcă o viață care nu se deschide spre imensitatea orizontului infinit se irosește prin suferință și disperare fără sens. Dar tu mergi pe Calea nobilă a Vieții, ce te conduce la cunoașterea adevăratei naturi a lumi, așa cum a fost zămislită prin iubire și candoare de Marele și Neprihănitul ei Autor.

Lumea ți se înfățișează în culorile,

pe care tu le imprimi percepției,

prin care contempli realitatea

și conferi sens mulțimii de gânduri.

Un univers astfel apare în sufletul tău,

populat de imagini frumoase sau urâte,

după cum trăirile ți se preschimbă,

conform drumului pe care îl urmezi.

Fiindcă există o cale sfântă a Vieții,

când orizontul se înconjură de curcubeu,

iar tu pășești cu bucurie pe drumul,

ce te conduce către Edenul etern.

Dar există și o Cale a distrugerii,

pe care trebuie să o eviți necontenit,

fiindcă drumul Iluziei distruge viața,

dar cărarea cea sfântă te face nemuritor.

Spațiul tensiunilor interioare se generează în contact cu iluziile nimicitoare ale lumii prin capacitatea lor de a induce elemente distructive în structura sensibilă a trupului tău. Dar această experiență se schimbă de îndată ce lași ca ecourile ademenitoare ale nimicirii să dispară din cuprinsul ființei tale. Este o renaștere sub forma originară, când forțele primordiale ale Marelui Autor mișcau creator întreaga lume pentru a plăsmui un minunat paradis extins la scară universală.

Spațiul tensiunilor se micșorează,

când lași ca iluziile să dispară,

din cuprinsul atenției tale,

admirând minunea de a trăi.

Revărsarea bucuriei plenare,

o trăiești acum prin lumina,

ce vine din necuprinsul paradis,

al universului din care ai apărut.

Este minunea creației de la început,

când Omul Primordial anume delimita,

cuprinsul Creației conform cu gândirea,

imaculată a trăirii ce Îl inspira.

El este Marele Autor al existenței,

sublimul Creator a tot ce a întocmit,

nimeni nu se compară cu Ființa Sa,

nimic nu este mai sfânt decât trăirea Sa.

Voința de a trăi, supraviețuirea și nemurirea sunt legate într-un mănunchi indestructibil, conform cu intenția deplină a Omului Primordial, care ți-a dat viața Sa în dar. Și această forță a vieții Sale, se propagă armonios în cuprinsul întregii tale ființe, zămislind în interiorul trupului întreaga constelație de organe și sisteme ce asigură suportul fizic, pentru ca tu să trăiești având o bucurie plenară, acum, mereu și pentru totdeauna. Iar această nemurire este dreptul tău, conferit de Marele Creator, care în a Sa iubire a plăsmuit tot ce există din cuprinsul universului pe care îl observi cum se întinde mirific la nesfârșit.

Voința de a trăi să-ți rămână fermă,

asemenea unei ancore temeinice,

prinzându-se de substratul deplin,

al existenței autentice, fără de sfârșit.

Supraviețuirea îți este dată din ceruri,

un har ce îmbrățișează cu pasiune și dor,

întreaga sferă a trăirilor proprii,

ce se manifestă în cuprinsul trupului tău.

Nemurirea este calea miraculoasă,

pe care avansezi cu speranță în fiecare zi,

învingând obstacolele ce aparent te împiedică,

dar peste care treci având credință în Dumnezeu.

Fiindcă ești un copil minunat al Celui Sfânt,

născut pe tărâmul imaculat al acestui pământ,

care nu ascultă de iluziile ademenitoare,

ci urmează neabătut calea prin al Său Cuvânt.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Controlul de sine în condiții de stres presupune o detașare interioară suficientă pentru a te distrage din spectrul iluziilor distructive ce te iau cu asalt din orizontul lumii. Dar tu nu dai atenție tensiunilor ce încearcă să se formeze în interiorul tău, ci doar te ancorezi ferm în realitatea eternă a creației ce a fost zămislită la început de vreme. Este o reluare actualizată a marii lecții de ascultare de Omul Primordial, care a întocmit universul drept un loc al bucuriei și împlinirii, stresul nefiind decât o plăsmuire străină, ce trebuie ștearsă din cuprinsul existenței, pentru a fi din nou totul așa cum a fost la început.

Stresul este o întocmire străină,

ce nu are vreun loc în viața ta,

o perturbație distructivă a neființei,

pe care tu o arunci din ființa ta.

Renașterea sub forma originală,

te readuce acum în timpul de la început,

când Omul Primordial plăsmuia întreaga zare,

drept loc al bucuriei și păcii pe pământ.

Ești întocmit pentru a trăi bucuria,

drept copil al Celui fără de început,

și pentru a alunga nimicnicia,

distrugerii prin tensiuni fără sfârșit.

Și învingi la fiecare pas întunericul,

lumina strălucind tot mai mult în jurul tău,

pe măsură ce ființa îți devine imaculată,

prin transsubstanțierea miraculoasă a Celui Sfânt.

Ordinea și echilibrul par nenaturale în mijlocul haosului, dar aceasta este calea consacrată pentru a-i face față. Fiindcă ființa umană tânjește după armonia de la începuturile Marii Creații, când Omul Primordial a făurit întreaga lume. Iar a învinge dezordinea și dezechilibrul la fiecare pas, constituie arta sublimă a ceea ce înseamnă să trăiești cu adevărat pe pământ. Însă, de unde să înveți tu aceasta? Cine să-ți fie călăuză pe un astfel de drum? Însă, drept răspuns, este suficient să cultivi repausul bolții albastre, până când Edenul răsare din nou schimbând tot ce-i trecător în nemuritor.

Edenul se află acum printre noi,

dar trebuie să-i asculți chemarea,

ce vine din adâncul ființei tale,

cu ecourile unei lumi vechi și noi.

Ordinea răsare asemenea lunii pline,

pe cerul înstelat din cuprinsul nopții,

iar echilibrul se naște aprins și feeric,

din strălucirea ei blândă cu o lumină de argint.

Iar ziua când apare frenetic la orizont,

te regăsește gata ca anume să înfrunți,

talazurile iluziei născute din haos,

ce freamătă amăgind și distrugând.

Dar tu îți urmezi ferm chemarea,

de a fi tu însuți în sensul său deplin,

prin revărsarea iubirii născute din cer,

ce vine spre tine prin Cel ce rămâne Etern.

Relaxarea ca răspuns la încordarea generală reprezintă cel mai înțelept răspuns pe care să-l oferi în fața agresiunii năucitoare a iluziilor, ce restrâng câmpul cugetării în derizoriul emoțiilor distructive. Este o redare a Edenului în planul existenței tale, ce te readuce în prezența Omului Primordial, de la care pleacă razele sfinte ale vindecării prin inocența creației originare. Și lumea din jurul tău se frământă, ațâțată de patimi care nu au leac, dar tu rămâi pe stânca nemuririi, înconjurat de nimbul de slavă al nemărginirii, acest tainic dar pe care Domnul, în a sa iubire, cu gingășie ți l-a încredințat.

Relaxarea este opusul încordării,

într-o lume ce aleargă neîncetat,

sub imboldul irezistibil al schimbării,

ce distruge tot ce întâlnește în cale.

Dar tu rămâi în atmosfera Creației,

când stelele răsăreau pe bolta cerească,

iar planetele se zămisleau fierbinte,

din pasiunea iubirii fără de egal.

Iar tu lași în urmă valea întristării,

în care zace un ev ce se descompune,

pentru a urca pe muntele transformării,

prin care cenușa se preschimbă în etern.

Ești un copil al Celui fără de egal,

iar destinul tău strălucește puternic,

din razele sfinte ale neprihănirii,

ce te preschimbă acum în nemurire.

Contemplarea îți descoperă detaliile și profunzimile realității înconjurătoare prin ancorarea fermă în timpul prezent. Conștientizarea te încântă prin reliefarea dimensiunii interioare ce se manifestă în fiecare eveniment al vieții. Iar transformarea se produce spontan prin descoperirea substratului frumos și luminos al lumii. Fiindcă întregul univers nu reprezintă altceva decât expresia cugetării grandioase a Marelui Autor, care a zămislit cu migală și pasiune fiecare element al existenței în nesfârșitele sale părți componente.

Contemplarea te readuce pe pământ,

din sferele înșelătoare ale iluziei

și te ancorează ferm în clipa prezentă,

singura care contează cu adevărat.

Conștientizarea îți descoperă originea,

grandioasă din care ai apărut,

drept plămădire dorită a existenței,

printr-un destin indescriptibil în cuvinte.

Transformarea adaugă aspectul devenirii,

prin care te întorci la menirea ta,

la forma ta așa cum s-a manifestat,

când Omul Primordial anume te-a născut.

Bucuria se înveșmântează astfel,

din toate aceste trei elemente,

prin care trăirea ta ființează,

în infinitul universului înconjurător.

Edenul interior al sufletului ți se dezvăluie numai în prezența celor mai calde trăiri, inspirate fiind prin iubirea profundă față de Omul Primordial și de tot ceea ce, prin pasiune și dor, El a creat. Nu este doar un loc, ci mai presus de fire, este o tainică dimensiune a existenței, ce subzistă dincolo de perdeaua de impresii, distorsionate de tumultul lumii. Este chiar realitatea sub chipul ei adevărat, fără voalul nălucirilor de amăgire, ce te asaltează prin valuri de ademenitoare ale nimicirii. Dar alegerea ta rămâne fermă în a avansa pe drumul cel sfânt, ce maiestuos te conduce către Cetatea imaculată a Nemuririi. Iar trupul tău, sub bucuria clipei prezente, se preschimbă în chip miraculos, prin ecoul renașterii după Chipul divin și luminos.

Dorințele tale se întretaie haotic,

când nu urmezi Calea cea Dreaptă,

însă trăirea îți devine luminoasă,

când Iubirea spre tine se îndreaptă.

Este prezența Celui Nemărginit,

ce te ridică acum din cădere,

și te întărește spre a merge

către sublima Cetate a Nemuririi.

Iar tu lași ca deșertăciunea lumii

să dispară din orizontul imediat,

ca Edenul din suflet să apară,

în roua miraculoasă a cerului înalt.

O nouă ființă se naște acum,

prin rămânerea în Edenul minunat,

topind suferința și disperarea,

într-un trup puternic și binecuvântat.