Jurnal de Studiu și Rugăciune

Martorii vieții nemuritoare sunt pretutindeni în jurul tău, dacă oferi atenție detaliilor ce vin asupra ta cu forța nestăvilită a unei mărturii de netăgăduit. De aceea lași ca orizontul trecător să dispară din cuprinsul celor ce te preocupă și dorești acum ca să răsară limanul iubirii nepieritoare pe pământ. Acest ecou lăuntric răzbate de îndată din adâncul ființei tale și naște spontan o imaginație ce reconstruiește armonia universală de la început. Este o descoperire prin care Omul Primordial se apropie astfel de tine, pentru a te conduce în dimensiunea necuprinsă a Edenului fără de sfârșit.

Ecoul vieții răsună acum în acest colț de univers,

prin tonuri ce străbat de dincolo de orizont,

zămislind o nouă realitate anume pentru tine,

creată din imaginația pură a Noului Pământ.

Ești vindecat acum de năprasnica iluzie,

ce te-a ademenit și înșelat amarnic de atâtea ori,

și întărit ești tu astăzi precum munții veșniciei,

din care a fost plăsmuită toată creația din jur.

Omul Primordial te ia imediat de mână

și te călăuzește blând pe aleile de nepătruns,

ale cunoașterii ce nu se învață prin cuvinte,

ci numai prin atingerea Celui ce vine de Sus.

Ești renăscut de îndată în trup de slavă sfântă,

tot ce-a fost vechi, imediat a și dispărut,

pentru ca viața nouă ce vine din iubire,

să se reverse veșnic în chipul tău cel renăscut.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Toate călătoriile se desfășoară spectaculos prin spațiu și timp prin sublimarea ca experiențe ce devin parte integrantă a poveștii vieții fără de sfârșit. Și tu alergi acum pe coridoarele întortocheate ale lumii, în căutarea acelui ceva, care să-ți confere sens în jocul dinamic în care te afli prins încă de la începuturile existenței tale pe pământ. Fiindcă spațiul și timpul se modifică neașteptat în funcție de percepția pe care o ai asupra evenimentelor ce au loc în jurul tău și în în tine. Este o dinamică a transformării imaginii pe care o distingi constant, ce nu își găsește însă menirea, decât în liniștea ce vine din Marele Început, când Omul Primordial se pregătea să aducă la existență un straniu, dar minunat, univers.

Spațiul se desfășoară într-un continuum maiestuos

de îndată ce timpul se retrage misterios,

în misterul secundei ce înglobează infinitul,

conform cu vremea marelui început.

Este o întoarcere inedită în era străveche,

când spațiul stătea să pornească la drum,

prin voia Marelui Necunoscut Demiurg,

din taina ascunsă a sfintei Creații.

Însă ritmul etern al cunoașterii a rămas același,

zărind veacurile de care s-a trecut,

iar tu revii la acel minunat prezent,

al puterii ce se desfășoară la infinit.

Fiindcă numai Omul Primordial știe Calea Ascunsă,

prin care toate acestea miraculos au apărut,

doar El are Cuvântul ce tainic deschide,

tăria de a fi nemuritor în corp la infinit.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Natură fluidă a prezentului te învăluie la fiecare pas cu așteptarea clipei în care te vei regăsi pentru a putea admira frumusețea universului înconjurător. Fiindcă nălucirile lumii te abat de la calea cea dreaptă, încercând să te arunce în adâncul fără fund al distrugerii. Dar tu nu le dai atenție, ci atingi prezentul care trece printre degetele tale, primind puterea sfințeniei de la Cel Nemuritor. Și deodată trupul tău se preschimbă după chipul original în care ai fost creat, în acea plăsmuire minunată pe care Omul Primordial a transpus-o în tine, sub forma eternității fără de sfârșit. Este o regăsire a sensului autentic în baza căruia tu continui să exiști în această paradoxală lume, în care în cele din urmă binele învinge răul, iar lumina alungă întunericul la infinit.

Prezentul trece asemenea norilor,

ce se mișcă blând prin înaltul cerului,

aducându-ți calmul clipei eterne,

când totul se naște spre a fi nemuritor.

Iar nălucirea aprigă a neliniștii dispare,

prin strălucirea unui Ev fără de egal,

al Edenului zămislit de la începuturi

prin știința sfântă a Marelui Creator.

Fiindcă Omul Primordial stăpânește,

pe deplin și de drept peste întregul prezent,

extinzând timpul sfânt la scară universală,

într-o secvență ce nu poate avea vreun sfârșit.

Dar tu rămâi să percepi prezentul,

prin prisma harului ce ți-a fost dat,

ca recunoștința ta să devină eternă,

către Cel care în a Sa iubire te-a întocmit.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Timpul este o convenție a percepției prin care succesiunea de evenimente pe care o trăiești este ordonată într-o secvență continuă din care să rezulte cu claritate povestea în care te găsești. De aici decurge neliniaritatea amintirii când te raportezi la scara vremii, trecutul dobândind deseori o importanță mai mare decât prezentul, iar alteori imaginația viitorului generând lumini și umbre care te împiedică să distingi cu claritate ceea ce este de ceea ce a fost. Fiindcă aici este o mare taină ce se înțelege doar în prezența Omului Primordial, când timpul, așa cum îl știi, încetează să te mai arunce în neliniaritatea unui ev contorsionat de episoade aparent lipsite de noimă, ce traversează caleidoscopic oglinda vremii fără de sfârșit, iar ființa ta își găsește reperul nemărginit.

Timpul vine către tine năvalnic,

prin trăiri ce te năucesc imediat,

la o simplă contemplare superficială,

ce nu îi distinge substratul lăuntric.

Dar viața se desfășoară calm și armonios,

prin ritmuri ce se succed cu încântare,

pe cărarea blândă a unui ev luminos,

în care sufletul tău găsește acum adăpost.

Iar aglomerarea de emoții și gânduri,

ce răsar haotic dintr-un ev amestecat,

se dispersează acum prin contemplarea atentă,

a Celui Veșnic și mereu Adevărat.

Fiindcă doar Omul Primordial este Acela,

care poate face ordine în cuprinsul infinit,

în care a zămislit o minunată taină,

a Creației derulându-se calm la nesfârșit.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Zilele de iarnă conferă nostalgia revenirii la începuturile Minunatei Creații, când timpul abia se năștea, iar spațiul se desfășura maiestuos în cele patru zări, asemenea unui evantai multicolor întins de lumina razelor ce porneau din prezența Marelui Autor. Era un miracol ce se zămislea în acele clipe, când prima tresărire de Viață se transplanta inedit în cuprinsul nebuloasei din care se desprindeau treptat lumile, într-un șirag de perle strălucitor, învârtindu-se cu vioiciune în ritmurile dătătoare de nemurire. Iar gândirea ta fragmentată își reia cursul domol, sub impactul aducerii aminte a tot ce a fost odinioară, iar sufletul tău se odihnește liniștit privind mantia catifelată a zăpezii ce vine de dincolo de orizont, din înaltul albastrului de necuprins, având mesajul refacerii depline în nemărginire.

Albul imaculat al fulgilor de nea,

te readuce în orizontul drag al copilăriei,

zămislind forme ce scânteie luminos

pe albastrul zării plin de nemurire.

Este o redare a dorinței tale din suflet,

adânc săpată într-un ev necunoscut,

o chemare ce vine de departe de tine,

ce te readuce acum în Edenul cel sfânt.

Cu uimire privești în astfel de clipe,

când lumea dansează în culori de har,

pe măsură ce ritmul calm al veșniciei,

te poartă în nemărginirea fără de hotar.

Este o fericire ce înalță a ta fire,

către orizontul răsăritului de fericire,

în a-ți aduce încântarea deplină,

pentru tot ce a fost sau sigur va veni.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Influența vorbirii asupra vindecării corpului tău se constată imediat prin schimbarea tonurilor dispoziției interioare de îndată ce suprafața sensibilă a sufletului tău este atinsă de sunetul cuvintelor. Și astfel, alchimia interioară a trupului tău se preschimbă, în funcție de conținutul sunetelor ce se transmută imediat în senzații care înalță sau coboară tonusul dorinței tale de a trăi. Fiindcă orice sugestie întunecată poartă în ea morbul distrugerii, dar orice idee luminoasă aduce după ea vindecarea la toate nivelele ființei tale. De aceea, fii atent asupra cuvintelor pe care ți le spui și deopotrivă, asupra gândurilor pe care le dispersezi asupra celorlalți. Fiindcă numai de tine depinde să faci diferența între viață și anihilare în cuprinsul orizontului acestei lumi.

Cuvintele tale pot deschide paradisul,

pentru cei care te înconjoară,

și deopotrivă pentru ființa ta,

când lași ca lumina să vină din tine.

Iar vindecarea ta este sigură imediat,

ce lași cuvintele întunericului să dispară,

iar orizontul conștiinței tale să strălucească,

în frumusețea calmului ceresc infinit.

Fiindcă adevărata comoară se află în tine,

de unde izvorăște elixirul nemuritor,

ce te poartă spre înălțimea veșniciei,

lăsând în urmă tot ce este trecător.

Iar vindecarea lumii se află în voia ta,

când alegi cărarea frumuseții luminii,

lăsând tot ce este rău în urma ta,

și mergând pe drumul nemărginirii.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Reperele fixe într-o lume în mișcare te ajută să te regăsești în mijlocului aparentului haos ce te înconjoară, de regulă amenințător, iar alteori ademenitor prin năluciri ce te îndeamnă pe cărări distructive. Dar tu să rămâi acolo unde te găsești și să lași ca orizontul schimbător să-și urmeze calea, până la o deplină disoluție a tendințelor anihilatorii și până la distingerea tendințelor constructive fundamentale. Dar aceste repere există dincolo de aparenta contradicție a percepției, ce se agață de nesemnificative detalii și ignoră evidentul adevăr al realității. Însă, regăsind pilonii autentici ai propriei existențe, deodată observi că lumea din jur își recapătă frumoasele tonuri de odinioară, iar bucuria înlocuiești pe deplin orice formă de suferință a prezentului sau trecutului, într-un miraculos viitor al devenirii după chipul Celui Nemuritor.

Reperele fixe au fost puse de Marele Creator,

pentru a nu te pierde fără rost în jungla,

ce se deschide larg prin înțelesuri negative,

ce te îndeamnă mereu pe cărările nălucirii.

Dar tu le descoperi sensul și menirea,

iar acum lași să dispară neantul imaginației,

ce nu își are sălașul în adevărul de la început,

pe care Creatorul anume l-a zămislit pentru tine.

Este o revelație ce vine acum spre tine,

iar tu observi că universul este totuși nemuritor,

îmbrăcat în albastrul nimb al nemărginirii,

ce se desfășoară din slava Marelui Autor.

El este Omul Etern al sfințeniei depline,

ce zămislește necuprinsul din primordialul început,

iar temeliile pe care le-a pus în imemorialul trecut,

se află constant prezente într-un un ev nesfârșit.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Conștientizarea stării de neliniștite interioară constituie o etapă fundamentală în definirea unei bucurii profunde, care să dureze indiferent de împrejurările prin care treci. Și deodată observi că universul înconjurător devine o încântare a percepției prin distingerea substratului lăuntric al lumii, din care decurg toate formele de manifestare pe care le întâlnești. Și esența adevăratei creații se distinge acum prin tonurile creației de la începuturi, când Marele Autor zămislea întregul firmament prin divinul Său Cuvânt. Fiindcă aceasta este calea sigură a liniștii interioare din care se naște spontan fericirea.

Bucuria se naște spontan în suflet,

prin renașterea tonurilor de la început,

când copil fiind alergai cu încântare,

pe meleagurile albastre ale nemuririi.

Și la lași ca neliniștea să dispară treptat,

prin topirea de tot ce te înrobește,

până la totala revenire la ziua dintâi,

când creația se revărsa asupra lumii.

Fiindcă Edenul strălucitor al fericirii,

niciodată nu a dispărut de pe pământ,

ci oamenii sfinți mereu au găsit firea,

din care se revarsă nemărginirea.

Iar taina deplină a începutului minunat,

continuă să subziste în adâncul lumii,

ce se descoperă acum în profunzimea ființei,

prin Omul Etern ce revine pe pământ.

Arta traducerii Bibliei se dobândește prin exercițiul perseverent al scrierii sub inspirația binefăcătoare a Celui Sfânt și printr-o percepție atentă la detaliile textului sacru din Sfintele Scripturi. Și de fapt, nu este o traducere, ci o translatare de simboluri și semne având capacitatea de a transmite intact în noua limbă încărcătura plină de sens și emoție a originalului până la o transmutare deplină a puterii ce animă pe cel care citește derularea evenimentelor relatate în urmă cu mii de ani în raport cu timpul de față.

Traducerea este o artă sublimă,

de a translata simboluri și semne,

din veacuri înnegurate de vreme,

în timpul prezentului ce-ți stă în jur.

Este o coborâre pe treptele ascunse,

ce tainic se deschid acum vădit,

iar tu cu uimire pășești cu speranță

pentru a privi comoara din adânc.

Fiindcă timpul nu poate să stingă,

ecoul lăuntric al nemuririi nimb,

care animă tăcut fiecare sfântă parte,

ce ți de deschide acum din mărețul Cuvânt.

Și este o revărsare de glorie astrală,

ce vin acum către tine printr-un gând,

izvorând limpede prin tăcerea planetară,

a Edenului ce a fost semănat pe pământ.

Jurnal de Studiu și Rugăciune (jurnalstudiu.com)

Imaginarul și realul formează prin nenumărate forme țesătura infinită a existenței. Este un dialog dintre două tărâmuri ce se împletesc într-un joc fascinant ce se derulează în spațiu și timp la nesfârșit. Fiindcă natura fizică și cea spirituală se zămislesc reciproc, fiind deopotrivă expresia aceleiași miraculoase esențe ce apare din izbucnirea miraculoasă a cuvintelor creației. Și există o alternare fantastică a celor două manifestări ale existenței pentru a pune mereu în valoare darul neprețuit al Vieții.

Imaginarul se plăsmuiește chiar acum,

sub privirile uimite ale minții tale,

și nu trebuie decât o singură clipă de răgaz,

care realul să îi preia formele felurite.

Fiindcă există un Mare Artist al nemuririi,

care pictează prin cuvinte și trăiri,

întregul câmpul multicolor înmiresmat

al miraculoasei și sfintei existențe.

Iar tu ești un copil al cerului nesfârșit,

brăzdat de norii alb-strălucitori ai devenirii,

lăsând în urmă fără regrete tot ce a fost,

pentru a deveni una în cuprinsul nemărginirii.

Ești o fărâmă din ființa Celui din Necuprins,

ce ia chip în fiecare făptură cu milă,

pentru a dărui acel dar venit din infinit,

ce se traduce în trupul tău prin veșnicie.