Când spunem Muzeu al Literaturii, în general, ne gândim la o clădire impresionantă în care, odată intrat, te simți obligat să păstrezi liniștea din respect pentru valoarea și vechimea volumelor și manuscriselor expuse. Autorii lor par creaturi mitice, de neatins, desprinse parca din legendele cu zei sau super eroi. Noi, muritorii de rând, nu putem decât să-i privim admirativ, aproape cu venerație, de jos în sus, niciodată de la egal la egal. Și dacă, totuși, se poate și altfel? Și dacă, totuși, cei care au lăsat lumii marile scrieri ar deveni apropiații noștri, prietenii noștri? MoLI -Muzeul Literaturii din Dublin ne arată cum.