A învățat să citească la vârsta de 4 ani și și-a pierdut de atunci foarte multe nopți cu nasul în cărți. A copilărit printre cele peste 3000 de volume din biblioteca familiei sale. A citit chiar și la lumina lumânării, cum se întâmpla adesea în trecut. "Totul se datorează mamei mele, care m-a înconjurat de cărți și de muzică. Din combinația aceasta s-a născut omul care a creat aceste două cărți ("Ce a făcut marchizul când a aflat" și „Ce a uitat călătorul”) , care sunt o combinație de text și muzică, dar muzica trebuie să o descopere fiecare, atunci când citește cu viu grai poveștile".

Brad Florescu este povestitor, călător, jurnalist, blogger și fotograf.  O mare parte din viață și-a dedicat-o publicității, iar o alta și-a petrecut-o călătorind de la un capăt la altul al lumii. De 15 ani face asta și trăiește câte o viață nouă din doi in doi ani, într-un alt loc de pe glob. Deși a scris foarte mult în toți acești ani despre călătoriile sale, spune că nu și-a dorit niciodată să își vadă numele pe coperta unei cărți. Băiețelul său a făcut însă ca acest lucru să se întâmple, iar noi să ne putem bucura de Poveștile lumii. Anul trecut apărea la editura Frontiera volumul "Ce a făcut marchizul când a aflat", iar zilele acestea apare cartea „Ce a uitat călătorul”. Sunt cărți fără vârstă, povești cu tâlc, povești care ne vor face să zâmbim, să ne mai trezim un pic la realitate, să mai învățăm câte ceva despre noi și despre viață.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Școala încrederii este un nou model de școală de stat unde fiecare copil contează, profesorii au grijă de copii, directorii sunt lideri și părinții se implică.

Școala încrederii formează:

1. directorii pentru a iniția, dezvolta și susține în propria școală un proces profund de transformare;

2. profesori care prin lecțiile pe care le crează, pun copilul în centrul procesului educațional, fiind conștienți de cât de importantă este maturitatea emoțională și integritatea relațională într-o școală ca spațiu de învățare;

3. elevi conștienți de valoarea și potențialul propriu, oferindu-le abilități practice necesare în carieră și în viață;

4. părinți care cresc viitoarea generație de adulți care doresc să se dezvolte împreună, și nu în competiție cu ceilalți, care caută să-și dezvolte potențialul prin valorificarea potențialului celuilalt, care oferă, pentru că sunt recunoscători pentru ceea ce sunt și au, care sunt generoși în presupunerile despre ceilalți.

Școala încrederii a început în septembrie în peste 200 de grădinițe și școli de stat, din 36 de județe, unde învață peste 100.000 de copii și elevi, cu ajutorul a peste 10.000 de adulți din școli, printre care se numără mai mult de 7600 de cadre didactice.

Ruxandra Mercea a inițiat această Școală a Încrederii. De curând a lansat prima campanie de fundraising la nivel național pe educație, cu actori care sunt invitați să joace rolul copiilor din școlile actuale din România. Școala încrederii se poate susține printr-un sms la 8845 cu textul „încredere”. 

Dublu-nominalizată la premiul Ikar pentru performance, medaliată cu aur la Competiția de solo-uri din Serbia, cu peste 50 de proiecte de scenă (din Suedia până-n SUA and everything in between), a doua profesoară din Academia de Dans și Performance CNDB vrea să-i pregătească pe cursanți în eliberarea tensiunii excesive. Intră-n joc imagini de dans, experimentarea cu diferite calități ale mișcărilor și mult chef de lucru. 

Galina Borisova este o dansatoare și coregrafă a cărei muncă are un puternic aspect teatral. S-a remarcat pentru prima dată în mod semnificativ la American Dance Festival’96, unde a participat în cadrul International Choreographers Residency Program. În 1998, a obținut premiul I pentru performance-ul “A Never Ending Story” în Groeningen/Olanda la International Choreographer’s competition. Galina este autoarea cărții „Imagini de dans și preferințe artistice”, publicată la Noua Universitate Bulgară.

E o bloggeriță activă și scrie critică și texte despre dans. 

„Între teorie și practică, între vertical și orizontal, între atitudinea mea și a ta față de exprimarea personală, ne vom concentra de asemenea pe ce înseamnă să fii într-un grup, în ce măsură insistăm asupra identificării sau diferențierii. Atelierul facilitează înțelegerea diversității” (Galina Borisova)

***

George Pleșca este performer și coregraf, a absolvit facultatea și masterul la UNATC, specializarea Artă coregrafică. Face parte din compania de dans Contemporary Creative Dreamers și din colectivul creator Tangent. Despre înscrierea la Academia de dans și performance spune: „cred că poate fi un pas bun, poate ultim, pentru dezvoltarea mea academică înainte de a mă avânta cu totul în călătorii și încercare”.

ESHKOL NEVO deține cea mai mare școală privată de scriere creativă din Israel și este considerat mentorul unei generații de scriitori în formare.

În 2018, imediat după publicare, romanul său, Ultimul interviu a urcat pe prima poziție în topul vânzărilor de carte din Israel și s-a menținut acolo 30 de săptămâni. În 2019 a fost bestseller în Italia, desemnat de Corriere della sera una dintre cele mai bune cărți ale anului.

Este o carte absolut surprinzătoare, care forțează limitele ficțiunii, construită sub forma unui amplu interviu. 

Anamaria Spătaru a asistat la lansarea cărții, unde a vorbit Denisa Comănescu, directoarea editurii Humanitas Fiction, unde romanul a apărut în limba română, dar a stat de vorbă și cu o cititoare pasionată, Alina Burcioiu.

În unele țări europene sau asiatice, castanele sunt alimentele tradiționale. În China, Coreea sau Japonia, castanii sunt cultivați de mai bine de 6000 de ani. De altfel, în Japonia, de Anul Nou, castanele sunt consumate pentru a asigura succes şi putere, simbolizând, de asemenea, viaţă foarte lungă. 

Grecii considerau castanul „copacul lui Zeus” și susțineau că ele, castanele, sunt net superioare ca valoare nutritivă migdalelor, nucilor sau alunelor de padure.

Despre toate acestea, dar și despre castanele coapte, piureul de castane, tortrile Mont Blanc și Bibesco, castanele glasate și lichiorul de castane, Orașul Vorbește cu Adriana Sohodoleanu, doctor în sociologia practicilor alimentare și fondatoarea site-ului biscuit.ro.

Învățăm în Oraș împreună cu Alexandra Didilescu un pic de engleză. Hiberno-engleză-irlandeză. Descoperim termeni păstrați în limba țării peisajelor verzi -pur și simplu- de ciudă, dar și cuvinte care pot avea chiar 15 sensuri.

Lăsăm manualele deoparte, la fel și dicționarele, și încercăm să înțelegem ce fel de engleză vorbesc irlandezii.

A asculta muzică era înainte mai mult sau mai puțin un lux, în prezent fiind o norma prin excelența căştilor şi telefoanelor mobile. Cum descoperă tinerii muzică nouă acum că există o ofertă atât de mare încât devine dificil de navigat? De asemenea, ce fel de muzica ascultă cei din generația Z şi ce părere au parinții lor de spre aceasta? 

Meditațiile ar trebui să reprezinte un sprijin suplimentar pentru elevi și studenți, mai ales în pragul examenelor. În pofida acestui lucru, au ajuns să umple golurile uriașe lăsate de școlile românești, transformându-se într-o industrie care profită de această fractură într-unul din pilonii societății, educația, devenind practic un lucru obligatoriu pentru a trece clasa.

Smaranda a discutat cu câțiva elevi, dintre care unul oferă meditații, ca sa vadă dacă și ei percep această problemă sau consideră meditațiile un lucru pozitiv.

“Un nou Rembrandt in colecția Muzeului Bredius”. Așa şi-a anunțat micul muzeu din Haga ultima descoperire. Este vorba, de fapt, de o redescoperire a unei schițe, aflată in posesia muzeului încă de la înființare, acum 100 de ani. De-a lungul timpului, schița a fost in repetate rânduri inclusă şi apoi exclusă din opera pictorului. Pe ce argumente se bazează noua concluzie?