Irina Marinescu și Andrei Runcanu formează un cuplu în viața personală și, uneori, și în cea artistică. Irina este designer și artist grafic, iar Andrei este actor și fotograf. Împreună au deschis o expoziție, Dialoves, la Mezanin, în Palatul Universul. 

Expoziția, gândită sub forma unui dialog inspirat de iubire, este surprinzătoare și uneori emoționantă, făcând vizibilă o legătură telepatică involuntară între cei doi artiști. Acest experiment scoate în evidență influențe, viziuni estetice și cromatice comune, dar mai ales lucrări care, în mod “accidental”, corespund perfect.

De Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului, olandeza Saskia Aukema a lansat volumul „Până ce moartea ne va despărți. Căsătoriile din lagărul Westerbork”. Pe lângă poveștile celor peste 200 de cupluri, cartea conține fotografii descoperite de curând de la căsătoriile încheiate în lagărul de concentrare Westerbork. 

În fiecare an, în ultima duminică din ianuarie, Olanda comemorează victimele Holocaustului. Din cei peste 100.000 de evrei deportați din Olanda, doar 5000 au supraviețuit.

Realizator: Claudia Marcu.

Foto: https://saskia-aukema.nl/serie-Tot+de+dood+ons+scheidt.html

Cine sunt oamenii buni? Cine sunt oamenii răi?

Rubrica De-a joaca se aude în Oraș în fiecare vineri, cu ajutorul copiilor de la Centrul de dezvoltare personală prin teatru Floarea Minții din Brașov, coordonat de actrița Mihaela Nistorică. S-a jucat serios la montaj: Gabriela Mitan.

În anul 1883, Künstler-Compagnie, fondată de Gustav Klimt împreună cu fratele său Ernst și Franz Matsch, a primit invitația Casei Regale a României de a participa la decorarea Castelului Peleș. Așa se face că aici, la Peleș, putem admira acum, de aproape, singurele picturi realizate de Gustav Klimt în România. Iar când nu putem ajunge la Sinaia, avem doar la un click distanță, prin Google Arts&Culture, o expoziție online despre lucrările celebrului artist.

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Viitor, progres, polonic, partid, libertate, tovarăș, putere, zuluf… care credeți că a fost întâiul cuvânt de pionier al Adei?

Ștefănescu Ada are 8 ani, este premianta clasei și protagonista celei mai recente cărți scrise de Adina Rosetti.

Întâiul meu cuvânt de pionier a apărut la editura Arthur și este ilustrata absolut spectaculos de artistul Dan Ungureanu, care, de fapt, “duce textul la un alt nivel, îmbogățește povestea într-un mod neașteptat și extraordinar”, după cum spune Adina Rosetti.

Călătorim în timp, în anul 1989, alături de Ada și Adina Rosetti, pentru a afla povești despre cravata roșie de pionier, despre mustățile desenate în manual, pe portretele conducătorului iubit, despre cofetăria Select din Brăila, amandine și savarine, despre Nu te supăra, frate și Turist și despre multe altele.

„Pînă acum am reușit să prevenim separarea copiilor de familiile lor cît pentru un oraș întregˮ, asta marturisea în urmă cu ceva timp Ștefan Dărăbuș, Directorul Global de Programe Hope and Homes for Children. Vorbim despre 38 000 de copii care au primit sprijin până acum prin intermediul fundației. Vorbim totodată despre 62 de orfelinate închise în ultimii 22 de ani. Eforturi uriase pentru ca nici un copil să nu crească fără afecțiune, spune Ștefan Dărăbuș.

Orașul Vorbește despre istoria procesului de dezinstituționalizare în România.

Oamenii nu au mâncat dintotdeauna dimineața, unul din factorii care au impus micul dejun fiind munca și programul de lucru. Așadar, la început în istorie, luau micul dejun doar cei care munceau, nu și bogații, care își permiteau să lenevească până târziu.

Adriana Sohodoleanu, doctor în sociologia practicilor alimentare și fondatoarea site-ului biscuit.ro, ne povestește despre vechii egipteni, care începeau ziua cu bere, supă și ceapă; despre greci, care inmuiau pâine în vin și o mâncau cu smochine sau cu măsline; despre micul dejun din Evul Mediu, considerat o rușine sau un păcat. Ea ne spune cum abia în secolul XVII încep să ia micul dejun toate clasele sociale, iar cafeaua, ceaiul și ouăle jumări apar în meniurile celor bogați.  

Adriana ne-a povestit mai multe, trecând prin toată istoria micului dejun.

Ne plimbăm prin fermele de cafea cu Ovidiu Neacșu, fondator Uzina Coffee și prăjitor pasionat de cafea pentru a afla câteva dintre secretele procesării boabelor de cafea.

În urmă cu șase ani, într-o zi de ianuarie, antrepronorul cultural și art directorul Alexu Toader surprindea pe toată lumea cu decizia sa spontană de a se muta din București în satul Viscri din Transilvania, inclus în patrimoniul Unesco și cunoscut mai ales pentru casele sale colorate cu motive tradiționale săsești, dar și pentru casa deținută aici de Prințul Charles.

A fost nevoie de o singură vizită în sat pentru ca Alexu Toader să renunțe la cele zece ore la jobul lui din București, să își vândă casa și mașina retro, convins fiind că dorește să experimenteze la Viscri traiul într-un ritm mai lent.

Nu vă imaginați că a stat degeaba, dimpotrivă, în toți acești ani a construit acolo o poveste, povestea Viscri 32. Adică un restaurant Slow Food care cuprinde și o pensiune romantică, ambele funcţionând ca proiecte sociale. A devenit hangiu așadar, expert în renovari, restaurări, construit sobe, colecționat rețete și mai ales obiecte vechi. Totul mereu cu gândul la patrimoniul cultural transilvanean care i-a devenit între timp inspirație.