Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Unii oameni își doresc să fie Craciunul în fiecare zi, alții îl detestă pur și simplu.

Perioada sărbătorilor de iarnă trezește în noi presiunea că ar trebui să ne simțim într-un anume fel, că ar trebui să ne comportăm într-un anume fel și, mai ales, că ar trebui să fim bucuroși din cale afară. Problema e că nu toți oamenii pot fi la fel.

Despre singuratate și respingere, despre sărbători trăite din plin, așa cum le simțim și așa cum le vrem, despre distanța de la un om fericit la unul morocănos și țâfnos, Orașul Vorbește cu psihoterapeutul Cristina Călărășanu, pornind de la povestea lui Grinch, personaj imaginat și desenat de Dr. Seuss.

*Cartea „Cum a furat Grinch Craciunul” a apărut în limba română la editura Arthur.

Sărbătorile de iarnă ar fi mai sărace dacă nu ar exista Spărgătorul de nuci. De 129 de ani, celebrul balet al lui Piotr Ilici Ceaikovski reușește să cucerească inimile publicului spectator din întreaga lume. Inclusiv pe cele din Romania pentru că "Spărgătorul de nuci" poate fi văzut la Opera Națională din București chiar în aceste zile. 

Orașul vorbește cu balerina de origine spaniolă Ada Gonzalez, care interpretează în acest spectacol rolul Clarei. Ada Gonzalez s-a născut în Barcelona și a început sa danseze la vârsta de 4 ani, așa că nu ar da pe nimic în lume magia de pe scenă. În România trăiește de la 18 ani, adică de 8 ani, și spune că este țara care i-a oferit oportunitatea de a-și duce visul de a dansa mai departe. 

”LIANA ALEXANDRU este filolog, jurnalist şi mama unei fetiţe căreia îi plac foarte mult poveştile. Liana s‑a ocupat dintotdeauna de poveşti. Mai întâi a studiat cuvintele la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A cercetat cum se schimbă ele şi ce rol au în poveştile noastre. Apoi a plecat să afle cât mai multe dintre poveştile oamenilor mari. I‑a întâlnit, i‑a cunoscut şi i‑a ascultat vreme de douăzeci de ani la radio şi la televiziune.(…) A început să scrie ficţiune de dragul fetiţei ei, ca să le poată explica mai bine copiilor, dar şi adulţilor, cine este azi Moş Crăciun. ”

Astfel este prezentată de editura Humanitas autoarea poveștilor de Crăciun, “Baiatul care nu credea în Moș Crăciun”, cu iustrații de Ana Alfianu și “Cea mai frumoasă noapte/ Cea mai frumoasă zi”, ilustrată de Daniela Olaru.

De artă ne putem bucura chiar și la noi acasă, deschizând un album sau o carte de istorie a artei cu foarte multe reproduceri. Lectura poate fi un start bun și pentru cei care ar vrea să știe mai multe despre artă, dar nu știu de unde să înceapă. 

Daria Ghiu ne recomandă câteva cărți de istoria artei și teorie, disponibile în limba română în librării. 

Orașul Vorbește (și) pe limba păsărilor, cu ajutorul prietenilor de la Societatea Ornitologica Română, invitându-vă să descoperiți locuitorii înaripați ai parcurilor și grădinilor urbane.

Când vine vorba despre Moș Crăciun, există, pe de-o parte părinți, care păstrează magia copilăriei cât mai mult și, pe de altă parte, părinți care sunt sinceri în relația cu copiii până la capăt și, încă de la o vârstă mică, le spun adevărul despre cadourile de sub brad.

Psihoteraputul Cristina Călărășanu spune că realitatea își impune până la urmă ritmul firesc, iar iluzia se va destrăma. Important este ca până la momentul acela să fi reușit noi să construim și altceva în afară de această magie, și anume starea care însoțește magia, spiritul sărbătorilor.

"Poate că sarmalele au ajuns pe filieră otomană; poate tocanele și plăcintele au venit de la sud, de la vecinii noștri bulgari; poate borșul vine de la ruși; din Europa Centrală avem afumăturile și mâncărurile pe bază de varză. Asta nu înseamnă însă că nu sunt ale noastre. Ele au devenit ale noastre, pentru că noi nu le-am adoptat fără a le chestiona, fără a umbla la ele. Ceea ce facem noi aici, felul în care le gătim este foarte diferit - de cele mai multe ori - de ce se întâmplă cu rețetele respective în spațiul lor culinar de origine." Adriana Sohodoleanu, doctor în sociologia practicilor alimentare și fondatoarea site-ului biscuit.ro, a împărțit cu noi o porție de mâncare românească. 

Purtate încă de acum sute de mii de ani, considerate ani la rând simbol al bogăției, luxului și haute couture, blănurile nu mai sunt la modă.

Toate cele 45 de ediții Elle din întreaga lume au semnat un protocol cu grupul care luptă pentru drepturile animalelor Humane Society și grupul de reformă Creatives4Change, prin care elimină blănurile din conținutul editorial și publicitar. 13 dintre ele au implementat deja carta, urmând ca alte 20 să li se alăture la începutul lui 2022, iar restul în 2023.

Mai multe case de modă (inclusiv Balenciaga, Alexander McQueen și Saint Laurent) au renunțat deja la utilizarea blănurilor și pieilor de animale, ca urmare a presiunilor din partea grupurilor de lobby și consumatorilor.

Mișcarea Honjok ( se traduce ‘’trib de unul singur’’)  a apărut într-o vreme în care mulți tineri coreeni erau frustrați. După ani de competiție în cadrul unei economii lente, ani în care au lipsit totodată oportunitățile profesionale și mobilitatea socială, tinerii țării au ajuns la disperare. Mulți au simțit că nu le mai rămâne decât să aleagă modul de viață Honjok. Volumul ‘’Honjok. 

Arta de a trăi singur’’, de Francie Healey, psiholog clinician, a apărut la editura Litera.