Podcast cuMINTE

Manipularea. Cu siguranță ai auzit acest cuvânt nu o singură dată. S-ar putea să-l fi auzit chiar cu referire la jurnaliști sau mass-media și… pe bună dreptate.  Din păcate, pe lângă rolul de informare sau educare, pe care îl are presa, unele televiziuni, site-uri, ziare au scopul să ne implanteze o anumită idee, să ne facă să devenim susținătorii unui punct de vedere, să ne convingă să gândim într-un fel anume.

Ceea ce la prima vedere pare o știre inocentă, poate ascunde în spate o mașinărie complicată. Se numește manipulare, presupune niște strategii și niște tehnici, iar foarte puțini înțeleg ce e asta, dar mai ales cum să o identifice și să nu-i cadă pradă. Tocmai de aceea, astăzi, la Podcast cuMINTE, am ales să vorbim cu Victor Gotișan, cercetător media și expert în comunicare, ca să te ajutăm să înțelegi când și cum anume riști să fii manipulat.

Victor, ce este manipularea mass-media?

Victor Gotișan: Explicația clasică din dicționar ar fi că este un proces de a manevra cu mintea cuiva, de a-l face să creadă în ceea ce vrem noi sau a influența opinia publică prin intermediul unor mijloace prin care se face apel la subconștient, impunându-se anumite idei și comportamente. Deci, manipularea este o abatere de la prezentarea unei informații veridice, corecte și obiective prin care cineva urmărește să ne convingă să gândim și să acționăm în felul în care vrea acesta. Manipularea prin intermediul mass-media ar însemna când cineva își dorește să influențeze societatea, un grup social sau un anumit individ și se folosește de aceste instrumente pentru ca să-și atingă scopul.

Cât de mult manipulează presa din Republica Moldova? Unde suntem supuși mai mult manipulării (TV, presa online, presa scrisă)?

Nu știu dacă putem cuantifica asta, cantitativ, cum ai spus, însă eu de vreo 5-6 ani monitorizez mass-media și încerc să văd care este situația în acest sens. Un răspuns simplu ar fi că se manipulează mult, în special de când am început să asistăm la un boom al online-ului care, de fapt, a adus această mare bătaie de cap sau a amplificat manipularea în acest sens. Cea mai mare durere de cap în tot acest haos a manipulării prin intermediul media nu e atât manipularea însăși, cât mai ales faptul că majoritatea presei moldovenești este controlată de politicieni și de aici apare și principala problemă, pentru că proprietarii care dețin instituțiile media respective sunt, în mare parte, politicieni sau oameni de afaceri și ei încearcă prin intermediul mass-media să-și construiască imaginea lor politică și să o discrediteze pe a adversarilor politici. Bineînțeles, cel mai bun mod de a face asta sunt tehnicile de manipulare lansate prin intermediul mass-media. Și mass-media mai degrabă poate fi un instrument în acest puzzle și este probabil cel mai bun instrument pentru a face această manipulare. Dacă vorbim unde suntem mai mult expuși sau manipulați. atunci voi încerca să-ți răspund bazându-mă pe propriile mele expertize, observații și experiențe și concluzia mare este că, cu cât mai popular este canalul media sau sursa de informare, cu atât este mai mare și manipularea prin intermediul acesteia. Și aici putem să ne referim la sondajele de opinie care arată că cea mai credibilă sau cea mai des folosită sursă de informare este televiziunea, după care online-ul, presa scrisă, apoi radioul. Păi iată, cele mai multe manipulări se întâmplă în cazul televiziunii și online-ului. Eu aș da prioritate aici online-ului, adică online-ul ar fi pe primul loc și ulterior TV-ul. În cazul online-ului, nu există niște instituții de reglementare care să monitorizeze și penalizeze aceste manipulări sau abaterile care se comit. În cazul televiziunii, există Consiliul Audiovizualului, dar aici vorbim despre eficiența și utilitatea acesteia, iar noi știm că, în cazul respectiv, avem o instituție amorfă, care trece cu vederea foarte multe din gafele și din tot ceea ce se numește manipulare.

Fiecare al cincilea moldovean afirmă că știe despre posibilitatea de a raporta sau a scrie o plângere atunci când dă peste o știre falsă. Întrebați însă unde s-ar adresa în acest scop, o bună parte din cetățeni spun că ar merge la Poliție sau judecătorie. Am desprins aceste concluzii din cel mai recent sondaj privind percepția populației despre mass-media și aptitudinile mediatice, desfășurat la nivel național la sfârșitul anului trecut. 

Și pentru că instituțiile menționate nu sunt de fapt responsabile de combaterea fake news-ului, astăzi, la Podcast cuMINTE, vorbim despre cum trebuie să procedezi de fapt atunci când te ciocnești cu o știre falsă. Mai ales că, potrivit aceluiași sondaj, o parte din cetățeni spun că nu cunosc deloc ce ar trebui să facă. Sunt Ana Sârbu și îți propun să le luăm pe rând. 

Să ne imaginăm că faci scroll pe news feed-ul de pe Facebook sau alte rețele sociale și oprești privirea pe o știre cu un titlu dubios sau senzațional. Dai click, citești, analizezi și îți dai seama că ceea ce vezi nu e tocmai adevărul. Ce faci mai departe? În primul rând, nu o distribui! Dar o raportezi administratorilor acelei rețele sociale. Ulterior, există șanse ca postarea să fie ștearsă de pe platformă. Rețelele îți oferă această opțiune la fiecare postare, iar după ce selectezi că vrei să raportezi, va trebui să indici și cauza. Dezavantajul e că, uneori, până la eliminarea unei postări inadecvate poate să treacă și o săptămână. Chiar și așa, raportarea unui fals este necesară pentru a opri valurile de dezinformare de pe rețelele sociale, acolo de unde foarte multă lume alege să se informeze. 

Ce mai poți face? Poți contacta echipa portalului Mediacritica, o platformă a Centrului pentru Jurnalism Independent ce are drept scop inclusiv demascarea dezinformării și falsurilor din presă. Poți să-i suni, să le scrii un mesaj pe rețelele sociale sau să le expediezi un email la adresa [email protected]. Dacă vizitezi site-ul Mediacritica.md, la rubrica „Media în vizor” vezi găsi analizate multe știri tendențioase și manipulatoare. O parte dintre ele au fost raportate chiar de internauți.

Te încurajăm să le scrii ori suni și celor de la platforma Stopfals.md, un proiect al Asociației Presei Independente, care la fel are sub lupă fenomenul știrilor false și demascarea informației vădit tendențioase. Mai mult, pe acest site, accesând butonul Semnalează un fals, vei fi direcționat la un formular în care să raportezi un caz concret de dezinformare. 

Poți să trimiți o plângere și Consiliului de Presă, o structură care examinează sesizările consumatorilor de media ce se referă la încălcarea normelor deontologice jurnalistice. Pe site-ul organizației, la categoria „Sesizări”, vei găsi secțiunea „Depune o plângere”, unde poți semnala informația care te-a deranjat. 

Dar ce faci dacă ai sesizat o știre falsă la un post de televiziune sau radio din țară?

În primul rând, ar fi foarte bine să poți înregistra în format video sau audio materialul, ca să ai o dovadă, deși acest lucru nu este obligatoriu. E important mai ales să reții ziua difuzării, ora, denumirea emisiunii, deci orice detaliu care ar ajuta la identificarea subiectului. Ulterior, vei scrie o petiție și o poți face de mână sau la un computer. În scrisoare menționezi că o adresezi Consiliului Audiovizualului și explici, în formă liberă, ceea ce ai sesizat,

„Au inventat Covid-19 pentru a putea spăla bani corupți”, se transmite el „prin banane”, iar „ne putem proteja de virus cu ajutorul apei sărate”. Atenție! Sunt falsuri! Dar anume așa au sunat numeroase titluri de știri false în toată această perioadă pandemică, în care fake-ul a atins cote maxime.  

În timp ce guverne din întreaga lume, organizații din domeniul Sănătății, ONG-uri, presa depun eforturi considerabile ca să promoveze date veridice despre Covid-19, miturile continuă să înflorească, la fel, în lumea întreagă. Iar impactul lor seamănă cu o avalanșă de neoprit. 

Astăzi, la Podcast cuMINTE avem o ediție specială. Am discutat cu jurnaliști și experți din șapte state ale lumii – de la vecinii noștri din România și Ucraina, la ziariști din Coreea de Sud – despre miturile, falsurile și teoriile aproape incredibile care s-au impus în țările lor în toată această perioadă. Chiar dacă, în unele cazuri, dezinformarea din online a degenerat până și în proteste în masă sau procurarea în cantități enorme a unor produse miraculoase de tratare a virusului, autoritățile acestor state au abordat însă diferit infodemia. 

În România, cifra infectărilor a ajuns la aproape 940.000, iar numărul celor decedați a trecut de 23.000 de persoane. Dacă la începutul pandemiei, dezinformarea părea inofensivă, lucrurile au luat între timp o altă întorsătură. 

„Pe măsură ce numărul bolnavilor de Covid-19 crește, se intensifică și dezinformările digitale pe tema pandemiei. Astfel, sâmbăta trecută România a stabilit un nou record al numărului de pacienți cu Covid-19 în stare gravă și care au nevoie de terapie intensivă. În aceeași zi, în București și în mai multe orașe mari au avut loc proteste împotriva restricțiilor impuse de autorități. Participanții, cu cruci, icoane și pancarte, nu purtau mască și au protestat împotriva unei presupuse dictaturi medicale, repetând unele din conspirațiile și narațiunile de dezinformare promovate în spațiul public anul trecut: coronavirus este o simplă gripă sau vaccinarea este obligatorie, ciparea globală, 5G și altele”, relatează Nicolae Ţîbrigan, expert al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informaţional de la București. 

Cercetătorul amintește și despre distribuirea intensă în spațiul online a unei parodii luate drept adevăr. „A fost și un videoclip în limba rusă în care ar fi prezentată vaccinarea forțată a unor persoane de către trupe de militari. Această înregistrare a circulat mai multe zile pe rețelele de socializare din România și, în acele zile, videoclipul a fost distribuit de peste 800 de ori și a adunat aproape 17.000 de vizualizări. Postarea lasă să se 

înțeleagă că evenimentele din videoclip ar fi reale și că în curând, în România, vaccinarea va fi realizată fără acordul cetățenilor – cu armata sau cu poliția. Unele comentarii chiar atrăgeau atenția asupra faptului că este vorba despre parodie, dar asta nu a împiedicat distribuirea conținutului problematic. Dimpotrivă, a contribuit la amplificarea lui prin transmiterea semnalului de interes pentru algoritmii rețelelor sociale”, mai spune Nicolae Țîbrigan.

Între timp, în Ucraina, cifra persoanelor infectate a trecut de 1,69 milioane, iar a morților – de 33.000. Jurnalistul Serhiy Zakharchenko de la Kiev susține că cel mai mult au prins la public falsurile despre vaccinuri care ar avea drept scop „să cipeze și zombeze oamenii”:

„La începutul anului, Institutul de Cercetări Sociale din Harkov, împreună cu Laboratorul de Jurnalis

m au făcut un studiu sociologic despre modul în care oamenii văd procesul de vaccinare, care le sunt nelămuririle, temerile. Rezultatele arată că mai mult de jumătate din persoanele intervievate, peste 56% dintre ucraineni, sunt gata să se vaccineze, dar printre temerile menționate sunt opinii în mare parte raționale. Bineînțeles că există un procent de oameni care se tem că prin intermediul vaccinului vor fi «cipați»,

Dezinformarea este una dintre cele mai mari provocări cu care în prezent se confruntă oamenii la nivel mondial. Rețelele sociale au un rol crucial în acest circuit. Cercetările arată că știrile false se răspândesc mai repede pe social media decât adevărul. Un raport al Massachusetts Institute of Technology arată că 70% dintre oameni sunt mai predispuși să distribuie o știre falsă pe rețelele sociale decât una adevărată, care ajunge de șase ori mai greu la oameni.

Știm deja că scopul dezinformării este să provoace haos, să controleze masele, să promoveze anumite interese, o anumită agendă politică sau economică. Și consecințele nu sunt dintre cele mai fericite. La Podcast cuMINTE am vorbit anterior despre diferite feluri în care ne afectează manipularea și fake news-ul. Astăzi vreau să ne referim mai detaliat la impactul acestor fenomene asupra drepturilor omului. Sunt Ana Sârbu și discutăm cu jurista Tatiana Puiu, reprezentanta Freedom House în Republica Moldova.

Tatiana, bună ziua. Există o corelație directă între dezinformare, fake news și drepturile omului?

Tatiana Puiu: Indiferent ce termen utilizăm, fie că e vorba despre dezinformare, știri false sau propagandă, acestea reprezintă o problemă a drepturilor omului și este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă societățile din întreaga lume,și nu este vorba doar despre Republica Moldova. Cu adevărat, răspândirea dezinformării poate provoca daune unei game variate de drepturi ale omului – fie că vorbim despre drepturile civile sau politice, fie că vorbim despre drepturile sociale, economice și/sau culturale, în anumite situații – acestea pot provoca daune foarte mari. Am să dau câteva exemple – ca să nu vorbim la general, dar cum asta se întâmplă la modul practic – și am să nominalizez câteva drepturi ce sunt încălcate în urma acestui fenomen al dezinformării sau fake news. 

Este vorba de dreptul la alegeri libere și corecte. Pentru ca alegerile să fie libere și corecte, trebuie să existe informații corecte despre partide, candidați și alți factori atunci când își exprimă dreptul la vot. Informațiile incorecte sigur că pot influența modul în care votează cetățenii și există numeroase rapoarte internaționale care evidențiază modul în care rezultatele alegerilor și ale referendumurilor pot fi influențate de dezinformare. Dreptul la sănătate este un drept fundamental. Informațiile inexacte despre îngrijirea sănătății și prevenirea bolilor, cum ar fi informații false despre riscurile asociate vaccinului, pot descuraja oamenii să ia decizii de ordin medical care să le protejeze sănătatea, punându-i și pe alții la un risc mult mai mare. Aici pot să dau un exemplu cu virusul Ebola. Unul dintre motivele pentru care Ebola din Africa de Vest s-a dovedit atât de provocator la acel moment a fost anume faptul că a fost răspândit un conținut mediatic foarte mare despre acest virus. Ceea ce a funcționat pentru SIDA a putut fi aplicat și altor boli. Dacă este să dau mai multe exemple în această situație, ne amintim că după căderea Uniunii Sovietice, la mijlocul anilor `90, autoritățile sanitare au început să gestioneze tot mai bine maladia SIDA și atunci în Africa izbucnește focarul de Ebola. Unii dintre aceeași teoreticieni, la acel moment, ai conspirației și răspândirii informațiilor false despre acest virus, credeau că originea artificială a SIDA se află în laboratoarele americane, aceleiași teorii conspiraționiste le-au folosit și despre izbucnirea Ebola pe seama unor presupuse arme biologice desfășurate în centrele de cercetare militară. Există și multe alte exemple: acele știri false au fost răspândite și în cazul gripei spaniole, în cazul Ebola, iar dacă ne referim la era în care trăim – este coronavirusul. Lista bolilor globale despre care se spune că sunt rezultatele unor programe de arme biologice din SUA  este ...

Ai auzit de inteligența artificială? Ți-au apărut imediat în minte imagini cu roboți ce vor conduce lumea sau secvențe din filme în care case inteligente vorbesc cu oamenii, le șterg papucii, prepară mâncarea sau le calcă hainele? 

S-ar putea să fii printre mulți cei care cred anume astfel. Puțini cunosc însă că inteligența artificială e deja cu noi de ceva vreme, fie asta atunci când facem scroll prin feedul din Facebook sau Instagram ori când utilizăm o aplicație mobilă care ne ajută să găsim drumul cel mai scurt spre o anumită destinație, când achităm, completăm sau rezolvăm sumedenii de alte probleme cu ajutorul dispozitivelor mobile și a unei conexiuni la Internet. 

Cum se întâmplă de fapt asta? Ce rol are Inteligența artificială în alegerile pe care le facem zi de zi și inclusiv în felul în care ne informăm? Ca să clarificăm nedumeririle și să-i înțelegem impactul asupra vieților noastre, discutăm astăzi la Podcast cuMINTE cu Vitalie Eșanu, antreprenor IT, co-fondatorul Privesc.eu și creatorul mai multor aplicații mobile. 

Pentru început, aș vrea să explicăm, într-un limbaj simplu, ce este inteligența artificială și cum funcționează ea.  

Vitalie Eșanu: Inteligența artificială, matematic, este doar o fire de matrice. Tot acest sistem matematic, mâncând oarecum date care sunt generate de oameni, încearcă să scoată niște legități pe care le aplicăm ulterior asupra altor acțiuni asupra oamenilor. El încearcă din toată informația pe care noi o dăm să scoată niște legități.

Știu că inteligența artificială este utilizată pe scară largă pentru a le oferi internauților recomandări personalizate, pe baza căutărilor sau achizițiilor lor anterioare, de exemplu. Cum este, de fapt, posibil ca un motor de căutare sau o rețea socială să se comporte așa de parcă ar cunoaște ce preferințe am?

Vitalie Eșanu: Normal că el nu are de unde să știe exact ce preferințe ai, dar el este învățat pe alți oameni care au același comportament ca și al tău sau istoric, dacă tu îi dai niște date. Toate sistemele astea, Youtube, Facebook și altele, ele analizează ce acțiuni ai făcut în trecut și apoi le compară cu cele ale altor oameni, care au făcut tot cam aceleași acțiuni și ce le-a plăcut lor în continuare și același lucru ți-l recomandă și ție. Cam asta este ideea sistemelor de recomandare. Și ele nu neapărat întotdeauna folosesc inteligența artificială.

Cum funcționează de fapt? Există un motor sau instrument care adună toate aceste informații și, în funcție de aceste informații, ne oferă o informație ulterioară?

Vitalie Eșanu: Da, procesul de antrenare a creierului artificial este destul de simplu și se petrece foarte greu, pentru că el trebuie să facă foarte multe iterații. De exemplu, orice tip de informație se ia și se împarte în trei părți: 70% se lasă pentru antrenarea creierului, 15% – pentru validare și 15% – pentru testare. Creierul acesta se consideră bun atunci când, antrenându-l pe aceste date de antrenare, până la urmă el prezice exact datele de testare.

Atunci când noi publicăm un comentariu sau când apreciem o postare, distribuim o anumită informație, acest lucru tot contează în istoricul nostru virtual? 

Vitalie Eșanu: Exact, fiecare companie – depinde de capacitățile de procesare pe care le are – poate să analizeze like-urile, dar cu cât mai multă informație îi dai creierului artificial, cu atât el mai bine poate prezice comportamentul tău în viitor.

Deci atunci când noi nu vrem asta să se întâmple, trebuie să fim mai puțin activi social sau în anumite aplicații și, evident, și istoricul nostru virtual va fi mai sărac.

Vitalie Eșanu: Eu nu văd de ce tu nu ai vrea asta să se întâmple, pentru că creierul acesta îți prezice o informație care pe tine te interesează. Tu nu vei mai accesa Youtube, Instagram sau Facebook dacă el nu o să-ți arate cântecele moldovenești, de exemplu, pe care tu obișnuiești le asculți,

Mii de conturi și pagini false ce aparțineau unei renumite ferme de trolli, susținută de guvernul Federației Ruse, au fost eliminate de Facebook în ultimii ani, inclusiv în 2020. Potrivit gigantului, profilurile false distribuiau știri dubioase, preponderent în engleză, care-l vizau inclusiv pe fostul președinte american Donald Trump, activitatea NATO, variate teorii conspiraționiste, dar și campania electorală a lui Joe Biden, noul președinte al Statelor Unite. Rețeaua are legătură cu Agenția de Cercetare pe Internet, o companie rusă cu sediul la Sankt-Petersburg, cunoscută în întreaga lume pentru promovarea intereselor Kremlinului prin conturi false pe rețelele socializare. Deconspirată de jurnaliști ruși încă în 2013, fabrica sau ferma trollilor, așa cum a fost botezată, continuă să inunde online-ul cu falsuri și propagandă. În februarie 2019, cu zece zile până la alegerile parlamentare din Republica Moldova, tot Facebook anunța că a închis aproape 200 de pagini și conturi originare din Moldova și gestionate de trolli. 

Cine sunt trollii? Cât de persistent mai e acest fenomen și cum luptăm cu el? Discutăm astăzi, la Podcast CuMINTE, cu Victor Spînu, creatorul extensiei Trolless, și sociologul Nicolae Ţîbrigan, cercetător în cadrul Laboratorului de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică de la București.

Întâi de toate, aș vrea să explicăm ce este trollingul și cine este un troll?

Victor Spînu: Noțiunea de troll, la origini, este foarte departe de explicația pe care o folosim noi astăzi, aici în această emisiune. Troll-ul este un personaj din mitologia greacă, pe culmile Internetului a ajuns pornind de la ideea că este o persoană căreia îi place să ducă cu zăhărelul și să creeze un pic de conflict în chaturi, în forumuri și el primește plăcere de la acest lucru. Noi astăzi discutăm despre trolli ca fiind postaci: un grup de persoane care lucrează în cumul pentru a distorsiona câmpul informațional, pentru a manipula și a promova anumite interese obscure de cele mai multe ori. Trolling este acțiunea coordonată de persoane care muncesc împreună pentru a distorsiona anumite informații referitoare la un personaj politic sau public.

Nicolae Țîbrigan: Aș vrea să mai adaug că un troll poate ținti atât persoane publice, cât și politicieni, dar ne poate ținti și pe noi. Și noi putem deveni mâine victime ale trollingului. Scopul, așa cum a spus și Victor, este să comentezi cât mai emoțional, ca mai apoi acesta să aibă argumente ca să te hărțuiască din nou prin comentarii provocatoare, iar trollingul în sine reprezintă lanțul de a trolla, adică de a posta pe social media, pe bloguri, pe forumuri. O manieră agresiv-ofensatoare, denaturând într-adevăr scuze destul de controversate, deseori teme neinteresante, care nu au nici o legătură cu postarea ta.

De ce și prin ce sunt periculoși ei? 

Nicolae Țîbrigan: Haideți să ne amintim de ceea ce s-a întâmplat în timpul alegerilor americane din 2016, când fabrica de trolli din Okinovo din a lansat o adevărată campanie împotriva candidatei democrate Hillary Clinton. Ne amintim și de celebra teorie conspiraționistă Pizzagate – practic din cauza bombardamentelor de știri false, precum că într-o pizzerie niște oameni răi care țineau un copil acolo, în subsolul pizzeriei, l-a determinat pe un simpatizant pro-Trump să ia arma și pur și simplu să meargă la pizzeria aia și să elibereze chipurile copiii. De fapt nu exista nimic acolo. Aceste atacuri de trolli prin distribuirea de știri false au impact și în viața reală. Ceea ce se întâmplă online poate să se extindă offline. Eu întotdeauna spun: dacă suntem pe online nu înseamnă că ne izolăm de viața reală, aici pur și simplu este o extensie a vieții de zi cu zi.

Peste 4,5 miliarde de oameni, adică aproape 60% din populația globului, sunt utilizatori activi ai rețelei Internet, arată ultimele date publicate de site-ul Statista în luna octombrie a anului trecut. Acum un deceniu, lucrurile arătau cu totul altfel – în 2008, cam 83% din locuitorii Terrei nu utilizau Internetul, potrivit European Computer Driving Licence, un program internațional de certificare a competențelor digitale. Ne-au trebuit doar 10 ani ca să răsturnăm cifrele și să ne pomenim cu toții într-o imensă societate digitală. Și asta pentru că Internetul a îmbunătățit și, pe alocuri, a ușurat majoritatea proceselor din viața noastră, atât acasă, cât și la muncă. Dar cu cât mai mulți oameni, servicii și oferte mișună pe online, cu atât cresc și riscurile care apar atunci când navigăm pe Internet, fie că este vorba de phishing, hărțuire cibernetică, știri false sau trolling.

Pe 9 februarie vom celebra la nivel mondial Ziua Siguranței pe Internet, un prilej să readucem în discuție multitudinea problemelor legate de mediul online, dar și să ne reamintim despre importanța unei bune conduite pe Internet. Salut! Sunt Ana Sârbu și astăzi, la Podcast CuMINTE, vorbim despre netichetă, cetățeni digitali și regulile pe care trebuie să le respectăm atunci când ne aflăm în mediul online.

Ai auzit de netichetă? Este un termen relativ recent care presupune un set de reguli de „bună purtare” în lumea virtuală – exact ca bunele maniere pe care le urmăm atunci când interacționăm cu cei din jur, doar că aplicate comunicării din online. Acest cuvânt provine de la îmbinarea termenilor etichetă şi net, adică Internet, iar conceptul a apărut din necesitatea de a proteja utilizatorii din mediul online, odată ce riscurile și comportamentele inadecvate au sporit. De-a lungul timpului, regulile de netichetă au fost separate în funcție de mijloacele de comunicare folosite – mail, chaturi, rețele sociale, forumuri, bloguri, jocuri și tot așa.

Și chiar dacă nu există o singură netichetă proclamată la nivel universal, principalele reguli pe care trebuie să le respecţi atunci când navighezi pe Internet sunt în mare parte aceleași și sunt, de fapt, similare cu cele din viaţa reală. Regula de aur este să-i tratăm pe ceilalți așa cum dorim să fim tratați noi înșine. Să vedem ce alte norme presupune neticheta.

* Verifică ortografia și corectitudinea mesajelor. Indiferent de ceea ce scrii, trebuie să te asiguri că în postările tale nu sunt greșeli, deoarece erorile pot diminua din credibilitatea celor afirmate.

* Evită site-urile de tip clickbait pentru a nu face spam. O dată ce ai dat click pe link-uri cu mesaje pop-up, riști să cazi în plasa viruşilor, spyware şi malware. Distribuind astfel de link-uri, va crește riscul de a-ți „infecta” cu viruși prietenii virtuali, care au încredere în mesajele pe care le distribui. De asemenea, atunci când te înregistrezi pe variate site-uri, în măsura posibilităților, nu introduce date personale precum numărul de telefon sau adresa domiciliului.

* Nu vorbi cu necunoscuți și nu oferi informații confidențiale despre tine sau familia ta persoanelor de pe Internet. De asemenea, nu accepta întâlniri cu persoane necunoscute care ți-au propus online să faceți cunoștință în realitate.

* Dă dovadă de respect, chiar dacă nu-i cunoști pe cei cu care comunici. Nu jigni şi nu răspunde la jigniri sau oricare alte insulte comunicate în mediul virtual. Hărțuirea și incitarea la ură sunt condamnabile atât în viața reală, cât și în cea virtuală.

„Masca de protecție favorizează apariția cancerului pulmonar.”

„În patru spitale din România se testează aşa-zisul vaccin anti-Covid fără să ştie pacienţii?”

Bill Gates „vrea să controleze tot globul prin microciparea populației”.

„Termometrul electric și termoscanerul marchează oamenii.” 

2020 a fost un an complicat. Pandemia și infodemia i-au marcat cursul. Începând cu teorii ale conspirației despre cum a apărut virus ul – încă atunci, la început – și până la născocirile sau interpretările din jurul vaccinului anti-Covid, dezinformarea și falsurile propagate inclusiv în mass-media i-au debusolat pe mulți și continuă să afecteze oamenii. Să nu crezi orbește ceea ce citești sau auzi, să filtrezi, să verifici sursele, să fii conștient de pericolul manipulării și falsurilor rămân, prin urmare, aptitudini esențiale și în anul care ne-a pășit pragul. Salut, sunt Ana Sârbu și în prima ediție a podcastului cuMINTE din 2021 continuăm să vorbim despre importanța gândirii critice. Astăzi o vom face cu ajutorul „ochiului critic” al elevilor și profesorilor antrenați în cursul școlar Educație pentru media.

Elevă: „Masele de oameni zilnic sunt manipulate de reclame, de rețelele de socializare”

Elev: „Educația pentru media este o cale spre gândirea critică. Fiind mereu supuși unei cantități mari de informații din diverse surse, mai mult sau mai puțin credibile”.

Ce înseamnă să fii educat în sens mediatic? Întâi de toate, să ai abilități, afirmă cei care au ales să predea cursul de educație media în școli le din Moldova. Bunăoară, abilitatea de a căuta în fiecare știre standardele pe care trebuie să le respecte orice jurnalist – să includă opiniile tuturor persoanelor vizate și să trateze subiectul echidistant, fără a se implica emoțional, amintește Aliona Pulbere, profesoară la liceul teoretic „Mihail Bârcă” din comuna Mileștii Mici, raionul Ialoveni.

„După jumătate de an de predare a disciplinei, avem dobândite cunoștințe importante. Elevii sunt mai atenți și manifestă discernământ cu privire la informații, știri, publicitate. Ca profesor de limba și literatura română, găsesc oportun să avem posibilitatea de a diversifica temele studiate la disciplină. Am certitudinea că educația pentru media este una nu doar actuală, dar și cea care se va menține în viitor în programul școlar, prin necesitatea și importanța acestor subiecte”, spune Aliona Pulbere.

„Sunt în primul an de predare a disciplinei Educație pentru media. Conținutul abordat în curriculum din start m-a provocat să cunosc în detaliu temele date. Vreau să remarc că și elevii claselor a 8-a, cărora le predau, manifestă același interes pentru subiectele pe care le studiez. În mod deosebit le-a plăcut să discut despre calitatea informației, manipularea mediatică. Chiar am încercat să creăm postere digitale în cadrul orelor”, adaugă profesoara.

Elevii, fiind activi pe rețelele sociale, mărturisesc că se ciocnesc tot mai des cu informații eronate și care manipulează. Unii dintre ei spun că, datorită cursului de educație media, nu cred oricărui text apărut pe Internet, ci îl verifică pe mai multe site-uri de știri.

„Disciplina Educația pentru media este o oră opțională foarte utilă. Această lecție a fost introdusă pentru generația nouă, care folosește mult Internetul. La această materie studiem lucruri foarte utile, cum ar fi despre evoluția mass-media sau cum să stabilim dacă o informație este adevărată sau falsă. Recomand această disciplină ca oră opțională”, ne spune Marin Pavalachi, elev în clasa a 8-a.

Colegul său de clasă, Alex Graur, recunoaște că educația media îl ajută să găsească diferențele dintre o informație falsă și cea care merită a fi crezută. Ce înseamnă o informație credibilă? Una semnată de un autor – un om real și nu anonim; una care conține argumente și citează surse oficiale, persoane sau instituții reale; una scrisă fără generalizări, adjective,

„Incredibil, dar adevărat”, „Nu o să-ți vină să crezi”, „ȘOC! Decizie de ultimă oră” –  de câte ori ți s-a întâmplat să accesezi o știre cu un astfel de titlu? Cu siguranță, fiecare dintre noi a căzut cel puțin o dată în plasa titlurilor senzaționale. Ceea ce ar trebui să știm însă este că articolele cu astfel de titluri, de multe ori, fac parte din categoria conținuturilor de tip clickbait. Dacă atunci când un titlu de știre te impresionează în așa fel încât te întrebi dacă ceea ce scrie acolo este adevărat, s-ar putea să fi dat peste un clickbait. Bună, sunt Ana Sârbu și astăzi, la podcast „cuMINTE”, voi vorbi despre pericolele site-urilor de tip clickbait și cum, de fapt, funcționează acestea. 

Tot mai multe portaluri care pretind a fi informaționale inventează titluri exagerate doar ca să ne facă să accesăm linkul și să deschidem știrea… falsă. Te întrebi de ce? Simplu. Creatorii acestor conținuturi fac bani din vizualizările pe care le adună atunci când noi le cădem în plasă. Mai multe click-uri înseamnă mai mulți oameni care au accesat site-ul și, respectiv, cu atât mai mare va fi suma pe care o vor cere pentru plasarea publicității pe acest site. 

Întâi de toate, să explicăm noțiunea de clickbait. 

Cei care creează astfel de conținuturi utilizează cuvinte sau expresii care îi trezesc cititorului emoții puternice. Este vorba de milă, indignare sau tristețe. Anume așa, cel care îl vede este atras să acceseze link-ul, iar dând click, el prinde momeala persoanei care a creat textul și titlul. De multe ori, site-urile de tip clickbait promovează zvonuri, informații eronate sau false, născocite pe loc gol de cei care le gestionează, adesea persoane care nu au vreo legătură cu jurnalismul. 

Apropo, există mai multe tipuri de site-uri din categoria de clickbait. Unele postează falsuri sau articole care manipulează, altele – știri cu titluri scoase din context. Asta-i de exemplu când o informație sau declarație din text este dată pe jumătate în titlu, deci sensul sau mesajul se poate schimba complet. Toate sunt la fel de periculoase. Dar nu te speria, le putem evita. 

Să analizăm un caz:: „MIRACULOS! Cum poți scăpa de kilogramele în plus în doar câteva zile”. Evident, este atrăgător și chiar și cei mai sceptici dintre noi se vor abține cu greu să nu facă click pe articol, dar nu uita că miracolele nu-și au locul în presă. Titlul aparține unui site de tip clickbait, jurnalstiri.site, și nu este unicul care fabrică astfel de materiale. De obicei, autorii acestor texte au scopul să promoveze produse pentru slăbire, recomandate de experți inexistenți și persoane anonime. Se folosește chiar și imaginea unor vedete care ar fi slăbit datorită acestui „produs miraculos”, pentru a fi mai credibili. În realitate, cei care scriu astfel de materiale se folosesc de imaginea unor persoane cunoscute pentru a-și vinde produsele și o fac fără a le cere permisiunea. Un exemplu este și cel al cântăreței Dara, care după ce a slăbit, a fost „victima” unui astfel de site: „Cântăreața a slăbit datorită acestui produs. Încearcă-l și tu. Experții recomandă pentru eficiență sigură”. Interpreta de la Chișinău a negat, de numeroase ori, cele scrise. Ea a precizat că nu a utilizat acest produs, iar imaginea ei a fost folosită ilegal.

Fie că vorbim despre remedii naturiste ciudate, produse pentru slăbit sau alte transformări peste noapte, dacă ești tentat să accesezi articole de acest fel, cel mai probabil, devii victima site-urilor de tip clickbait. Problema este că astfel de materiale nu doar dezinformează, dar îți pun în pericol și sănătatea, propunându-ți produse suspecte.

Un alt șiretlic la care recurg adesea site-urile de tip clickbait sunt știrile cu titluri dramatice. „DOLIU în lume! Nu o să-ți vină să crezi cum a murit o artistă de la Hollywood”. Sunt titluri tipice tabloidelor, dar experiența a fost preluată și de cei care se ocupă de clickbaituri. De multe ori,

http://mediacritica.md/wp-content/uploads/Bullying-si-cyberbullying.mp3

Fiecare al patrulea elev din Republica Moldova (85%) este victimă a bullying-ului sau a asistat la situații de acest fel asupra altor copii. Cazurile sunt mai frecvente în rândul fetelor și al elevilor din clasele gimnaziale. Cel puțin așa arată un studiu al organizației UNICEF, desfășurat în 36 de instituții de învățământ din țară.

Dar ce este bullying-ul? Marea majoritate a părinților nu cunosc acest termen. Nici copiii nu-l prea înțeleg. De obicei, părinții operează cu sinonime precum „înjosire”, „intimidare” sau „hărțuire prin cuvinte, prin fapte”. 

Trebuie să înțelegem însă că bullying-ul este o formă specifică de agresiune, cu caracter repetitiv, împotriva unei persoane care nu se poate apăra. Prin bullying se dorește demoralizarea victimei, diminuarea stimei de sine și minimalizarea rolului în grupul social. Bullying-ul include violență verbală, care se manifestă prin insulte, porecle și amenințări. Poate fi vorba și de violență relațională, prin izolare și răspândire de zvonuri. Există și violență în mediul online, numit și cyberbullying, care se manifestă prin distribuirea mesajelor și pozelor denigratoare pe Internet și, mai ales, pe rețelele sociale. 

Bună, sunt Ana Sârbu și în această ediție a podcastului cuMINTE vorbim despre bullying și cyberbullying. Alături de mine este psihologa Lucia Maxim, care ne va ajuta să înțelegem mai bine acest fenomen și cum să acționăm corect în astfel de situații. Despre cum se manifestă bullying-ul și cyberbullying-ul la școală, dar și pe rețelele sociale, vom afla de la cea de-a doua invitată – Mădălina Boțan, elevă în clasa a 9-a la Academia de arte Igor Vieru. Adolescenta este urmărită de peste 91 de mii de persoane pe platforma TikTok și de peste 33 de mii de oameni pe Instagram. Vă mulțumesc că ați acceptat invitația mea.

Ana Sârbu: Aș vrea să ne spui, Mădălina, până să ajungi o adolescentă influencer, te-ai ciocnit cu situații de bullying la școală? Cum anume s-au manifestat ele?

Mădălina Boțan: Da, mi s-a întâmplat foarte des. S-a manifestat prin porecle diferite, pe alocuri cu violență fizică. Toate aceste chestii s-au început din clasa a 3-a și nu neapărat erau colegi de clasă. Erau persoane mai mari, persoane pe care chiar nici nu le știam. Pur și simplu au auzit ceva despre mine și au început să-mi de-a hate (mesaje de ură). 

Doamna Maxim, cum ar fi trebuit să se comporte Ana în așa situații? 

Lucia Maxim: Atât copiii din școlaritatea mică, cât și adolescenții să știe că au dreptul să primească un spirijn și găsesc un adult de încredere, fie că este părintele/ părinții sau dirigintele de clasă, sau un oricare alt adult din preajmă, și că se pot adresa după ajutor și după sprijin ca să nu fie singuri. Așa cum spunea și Mădălina, asta duce la izolare și avem un cerc vicios în care copilul/ adolescentul este necăjit, tachinat și intimidat, ceea ce îi provoacă izolare și închidere. Avem diverse stări de tristețe, de deprimare și alte consecințe nefaste pentru copil/adolescent. 

În momentul când un copil este agresat verbal sau fizic la școală, ce trebuie să facă ceilalți colegi?

Lucia Maxim: Bullying-ul este un proces foarte pervaziv, pătrunde cu o intensitate, cu o frecvență sporită, de aceea este foarte important ca întreaga comunitate să se implice, în special vorbesc de cadrele didactice, părinții, copiii și nu doar copiii care sunt supuși bullying-ului, dar și copiii spectatori- cei care văd. Bineînțeles că atunci când sunt întrebați „Tu ce ai făcut?”, „Tu ce ai zis?”, „Am văzut, am observat, dar nu am zis nimic, pentru că îmi este frică să nu fiu și eu supus”. Chiar uneori apare o bucurie că nu sunt eu tachinat, dar este important să informăm, este important atât cadrele didactice, cât și părinții, chiar și adulții, să informăm copiii,