Un editorial și o știre intră într-un restaurant.
„Hei, de ce toată lumea mă confundă cu tine?”, întreabă știrea.
„Nu am idee. Noi nici măcar nu suntem pe aceeași pagină!”, răspunde editorialul.
Acesta este un banc pe care l-am auzit, câțiva ani în urmă, de la un coleg jurnalist din SUA, o glumă populară în rândul ziariștilor americani. Din păcate însă, în ultimii ani, bancul a devenit un adevăr, or foarte des, tot mai des, atunci când citim sau ascultăm știri, dăm peste opinii. Știu, nimeni nu le-a interzis și inclusiv un jurnalist are dreptul la propria părere despre un lucru sau altul. E cetățean, până la urmă. Totuși, în presă, opiniile au spații speciale, dedicate, iar amestecul dintre ce s-a întâmplat și ce cred EU despre ceea ce s-a întâmplat, într-o știre, este inadmisibil.
Bună, sunt Ana Sârbu și astăzi, în cea de-a treia ediție a podcastului cuMINTE, încercăm să explicăm cum facem diferența între știri și editoriale, dar și de ce e periculos să le punem pe toate într-o oală. Pentru început, să clarificăm cele două noțiuni.
Știrea relatează pe scurt despre un fapt sau eveniment și trebuie să răspundă la câteva întrebări: ce, unde, când, cum, de ce. Cam atât. În știre lipsește cu desăvârșire părerea jurnalistului. Toate informațiile se bazează pe surse – funcționari, experți, martori, suspecți și alții, informații care sunt verificate de jurnaliști înainte să ajungă în știre. Scopul jurnalistului în acest caz este doar să informeze.
Editorialul este un articol de opinie, un text în care jurnalistul are dreptul să spună ce crede despre un fapt sau eveniment. De obicei, e vorba despre evenimente actuale și importante în societate, iar cei care scriu editoriale sunt ziariști cu experiență, care cunosc foarte bine domeniul despre care scriu. Altfel spus, un nume greu. Într-un editorial, scopul jurnalistului este să analizeze, să explice, să spună ce crede, nu să informeze.
Într-o lume ideală, dacă deschidem un portal informațional, vom vedea categorii precum Politic, Social, Economic etc. și o altă rubrică numită Editorial sau Opinie. Anume acolo vom găsi tot felul de păreri pe diferite subiecte. Codul deontologic al jurnalistului, un soi de biblie a breslei, spune răspicat: „Materialele de opinie și cele faptice trebuie delimitate astfel încât oricine să poată face ușor distincția corespunzătoare între ele”.
Ei… știu că teoria sună bine. Dar trăim într-o lume nici pe departe ideală, iar ceea ce găsim pe multe dintre portalurile noastre informaționale arată un pic altfel.
Cercetătorul media Victor Gotișan: „Există o problemă mare în ceea ce privește respectarea normelor deontologice. Jurnaliștii încă nu pot face diferența dintre un material de opinie și o știre. Mai bine spus, ghidați de intenții ascunse, ei nu vor să facă această diferență. În ultimul timp, în foarte multe cazuri, nu mai putem vorbi despre respectarea principiului de bază al unei știri – separarea clară a faptelor de opinii. Monitorizările pe care le fac de peste patru ani arată că amestecul faptelor și opiniilor este abaterea comisă cel mai des de jurnaliști, fiind prezentă la toate instituțiile media monitorizate. Cred că se face cu intenție pentru că nu mi se pare matematică superioară sau rocket sience pentru un jurnalist să ofere în știri doar fapte și să excludă opiniile. E o abatere nocivă și periculoasă pentru că impune o anumită părere consumatorului și nu-l lasă pe el să gândească, să analizeze, să-și formeze propria opinie. Altfel spus, îl manipulează și îi insuflă opiniile altcuiva.”
Acum, ca să înțelegem mai bine cum se întâmplă lucrurile, să vedem câteva exemple actuale din presa de la Chișinău. Bunăoară, cei de la Komsomoliskaia Pravda au publicat recent un material de opinie la categoria Noutăți.
