Predici Expozitive din Epistola lui Pavel către Romani

Fiindcă după omul dinăuntru, mă bucur în Legea lui Dumnezeu.
Dar văd în mădularele mele o altă lege, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine captiv legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte? Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Aşadar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu carnea slujesc legii păcatului. Acum dar nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, care nu umblă potrivit cărnii, ci potrivit Duhului. Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de sub legea păcatului şi a morţii.
Căci ceea ce era cu neputinţă Legii, întrucât era slabă prin carne, a făcut Dumnezeu trimiţând pe Însuşi Fiul Său, din cauza păcatului, în asemănare cu carnea păcătoasă; El a condamnat păcatul în carne, pentru ca dreapta cerinţă a Legii să poată fi împlinită în noi, care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului.
(Rom. 7:22-8:425)

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Sau nu ştiţi, fraţilor, căci le vorbesc celor care cunosc Legea, că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte?
Căci femeia căsătorită este legată prin Lege de soţul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă soţul ei moare, este dezlegată de legea soţului ei.
Dacă deci, cât timp îi trăieşte soţul, ea se căsătoreşte cu un alt bărbat, se va numi adulteră; dar dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de legea aceea; aşa că nu mai este o femeie adulteră, deşi s-a căsătorit cu un alt bărbat.
Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege, ca să puteţi fi ai altuia, adică ai Aceluia care a înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
Căci atunci când trăiam în carne, patimile păcatelor, stimulate de Lege, lucrau în mădularele noastre ca să aducă rod pentru moarte.
Dar acum am fost eliberaţi de Lege, fiindcă am murit faţă de ceea ce ne ţinea captivi, ca să slujim în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă.
Deci ce vom zice? Este Legea păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-aş fi cunoscut decât prin Lege. Căci n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu spunea: Să nu pofteşti!
Dar păcatul, folosind prilejul dat prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci fără Lege, păcatul era mort.
Odinioară, fără Lege, eram viu; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, iar eu am murit.
Şi porunca, ea care era spre viaţă, mi s-a dovedit a fi spre moarte.
Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a ademenit şi, prin ea, m-a lovit cu moartea.
De aceea, Legea este sfântă, şi porunca este sfântă, şi dreaptă, şi bună.
Atunci, un lucru bun mi-a cauzat moartea? Nicidecum! Dar păcatul, ca să fie arătat ca păcat, a produs moartea în mine printr-un lucru bun, ca astfel păcatul, prin poruncă, să devină peste măsură de păcătos.
Căci noi ştim că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Căci noi ştim că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.
Căci nu pricep ce fac. Pentru că nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc.
Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună.
Aşadar, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Căci ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în carnea mea, pentru că voinţa de a face binele este în mine, dar nu găsesc cum să-l duc la îndeplinire.
Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac; ci răul pe care nu vreau să-l fac, pe acela îl fac.
Acum, dacă fac ceea ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Găsesc deci în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este prezent alături.
Fiindcă după omul dinăuntru, mă bucur în Legea lui Dumnezeu.
Dar văd în mădularele mele o altă lege, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine captiv legii păcatului, care este în mădularele mele.
Om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?
Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Aşadar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu carnea slujesc legii păcatului.

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat ca să se înmulțească harul? În niciun caz! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?! Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus am fost botezați în moartea Lui? Noi deci am fost înmormântați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, la fel să putem umbla și noi într‑o viață înnoită. Căci, dacă am devenit una cu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr‑o înviere asemănătoare cu a Lui. Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în așa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului. Căci, cine a murit a fost eliberat de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El, știind că, odată înviat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui. Căci, prin faptul că a murit, El a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar prin faptul că trăiește, El trăiește față de Dumnezeu. La fel și voi, considerați‑vă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu în Cristos Isus!

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, ca să nu mai ascultați de poftele lui! Să nu mai dați păcatului mădularele voastre ca pe niște unelte ale nedreptății, ci dați‑vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca pe unii vii dintre cei morți, și oferiți mădularele voastre lui Dumnezeu, ca pe niște unelte ale dreptății. Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, întrucât voi nu sunteți sub Lege, ci sub har! Și atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În niciun caz! Nu știți că atunci când vă oferiți pe voi înșivă sclavi cuiva, ca să‑l ascultați, sunteți sclavii celui de care ascultați: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățătură căruia i‑ați fost încredințați, ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății! Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinței firii voastre. Așa cum v‑ați dat mădularele să fie sclave ale necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa acum, dați‑vă mădularele ca sclave ale dreptății, spre sfințire. Căci atunci când erați sclavi ai păcatului erați liberi în ce privește dreptatea. Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. Însă acum, fiind eliberați de păcat și devenind sclavi ai lui Dumnezeu, rodul pe care‑l aveți este spre sfințire, iar sfârșitul este viața veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Pentru că, în timp ce noi eram neputincioși, Cristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei neevlavioși. Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept, deși pentru un om bun poate că cineva ar îndrăzni să moară. Însă Dumnezeu Și‑a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci dacă, atunci când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Dar nu numai atât, ci ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit acum împăcarea.

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

De aceea, așa cum păcatul a intrat în lume printr‑un singur om, iar prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, din cauză că toți au păcătuit… Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă păcatul nu este luat în calcul când nu este Lege. Totuși, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar și peste cei care n‑au păcătuit printr‑o abatere asemănătoare cu cea a lui Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină. Însă darul nu este ca nelegiuirea. Căci, dacă cei mulți au murit prin nelegiuirea unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui Singur Om, Isus Cristos, s‑au dat din belșug celor mulți. Iar darul nu a venit ca prin acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecata venită printr-unul singur a dus la condamnare, însă darul, care a urmat după multe nelegiuiri, a dus la o decizie de iertare. Căci, dacă prin nelegiuirea unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viață cei ce primesc belșugul harului și darul dreptății prin Acel Unul Singur, Isus Cristos. Deci, așa cum printr‑o singură nelegiuire a venit o condamnare pentru toți oamenii, tot astfel, printr‑o singură faptă dreaptă a venit o îndreptățire pentru toți oamenii, care aduce viața. Căci, așa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. Legea a venit pentru ca să se înmulțească nelegiuirea. Însă, acolo unde s‑a înmulțit păcatul, harul s‑a revărsat și mai mult, pentru ca, așa cum păcatul a domnit în moarte, tot astfel să domnească și harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viață veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru. — Romani 5:12-21

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

„Așadar, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care avem și intrare, prin credință, în acest har în care stăm; și ne lăudăm în speranța slavei lui Dumnezeu. Dar nu numai atât, ci ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare, răbdarea lucrează integritate, integritatea lucrează speranță, iar speranța nu ne face de rușine, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne‑a fost dat.”

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Siguranța mântuirii este o învățătură aducătoare de pace, deoarece este zidită pe slujba desăvârșită a lui Hristos. În ochii multora, însă, această siguranță pare să fie o aroganță. „Cine te crezi tu să fii sigur că ai viață veșnică?”. În multe biserici se predică deschis acel mesaj ce spune că nu putem ști cine are viață veșnică, că doar sperăm că și noi avem, dar de fapt nu putem fi siguri. Dar ce se pierde este că siguranța mântuirii nu este despre ce cred legat de mine, ci despre ce cred legat de Hristos și mântuirea câștigată de El. Pentru cei ce sunt în Hristos nu mai este nicio condamnare. Dumnezeu se uită la noi prin dreptatea și sfințenia Fiului Său. El este apărătorul și mijlocitorul ales de Dumnezeu, prin care avem pace.

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.

Căci nu prin Lege i‑a fost făcută lui Avraam sau seminței lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință. Căci dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos, iar promisiunea este desființată. Fiindcă Legea lucrează mânie, dar unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii. De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, așa cum este scris: „Te‑am făcut tatăl multor neamuri.“ El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i‑a fost spus: „Așa va fi sămânța ta!“ El n‑a slăbit în credință când a văzut că propriul său trup era deja bătrân, – avea aproape o sută de ani –, și că pântecul Sarei era bătrân. El nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. De aceea credința i‑a fost considerată dreptate. Acum, cuvintele „i‑a fost considerată“ n‑au fost scrise doar pentru el, ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate, nouă, celor ce credem în Cel Ce L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, Care a fost dat pentru nelegiuirile noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră. — Romani 4:13-25

Ne puteți găsi și pe website-ul nostru, Facebook sau Twitter.
Soli Deo Gloria.