Revista presei internaționale

Presa internațională a reacționat imediat la anunțul demisiei de către președintele Klaus Iohannis. Comentatorii vorbesc despre presiunea extremei drepte care a dus la acest gest și atenționează că în România, criza continuă.

Președintele României demisionează ca urmare a presiunii populiștilor, titrează The Washington Post .

În timp ce Le Monde notează că demisia vine după ce populistul de extremă dreapta Călin Georgescu a câștigat pe neașteptate primul tur, după care au apărut acuzații de ingerință rusă și încălcări electorale.

Potrivit Financial Times, ”Președintele României și-a depus demisia în ceea ce el a descris drept un efort de a scuti țara de alte stânjeniri politice”.

BBC transmite că ”Iohannis, un liberal pro-UE, spusese că va rămâne în funcție până când va fi ales un succesor în mai.

Dar acest lucru a fost puternic criticat de politicienii de extremă dreaptă și de susținătorii acestora, care au avut rezultate bune în primul tur al votului din decembrie”.

”Președinția se încheie, dar criza politică din România continuă”. Este constatarea pe care o citim în Liberation.

”Considerat principalul responsabil pentru criza politică în care țara este cufundată de multe săptămâni, popularitatea viitorului ex-președinte al României, în vârstă de 65 de ani, a continuat să scadă. Sub amenințarea cu procedurile de demitere lansate de partidele de opoziție în parlament, Klaus Iohannis a aruncat în sfârșit prosopul”.

După cum informează Euronews, ”Parlamentul țării era de așteptat să discute și să voteze marți o a treia cerere de suspendare a lui Iohannis. Două cereri anterioare, înaintate de partidele de opoziție, au fost respinse din motive procedurale.

De data aceasta, un grup de partide ultranaționaliste — Partidul Oamenilor Tineri (POT), Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) și SOS, cărora li s-au alăturat parlamentarii Uniunii Salvați România (USR) — au reușit să adune suficiente semnături pentru a înainta moțiunea”.

Iar Euractiv amintește că ”atunci când a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale din decembrie, Curtea Constituțională a decis că Iohannis poate rămâne în funcție până când va fi ales un succesor.

Însă mulți experți au pus sub semnul întrebării decizia, spunând că legea fundamentală a României nu conține prevederi clare privind prelungirea mandatului prezidențial peste cei cinci ani.

Partidele extremiste care s-au adunat în parlament după alegerile parlamentare din 1 decembrie i-au cerut în repetate rânduri lui Iohannis să demisioneze. POT, un partid extremist nou format care l-a susținut pe candidatul pro-rus Călin Georgescu, a eșuat de două ori să obțină suficiente voturi pentru a trece o moțiune de suspendare a președintelui”.

Într-un interviu acordat vineri tabloidului american The New York Post, președintele Trump a confirmat că a vorbit cu omologul său rus, Vladimir Putin. Trump a spus că a purtat discuții cu președintele rus, Vladimir Putin, cu privire la încheierea negociată a războiului din Ucraina. Dar care va fi abordarea Rusiei? - se întreabă comentatorii.

”Trump dezvăluie că a vorbit cu Putin la telefon și spune că președintele rus „nu mai dorește să vadă oamenii să moară” în războiul din Ucraina”, titrează The New York Post.

Și același ziar mai scrie că Trump a spus că dorește să încheie un acord de 500 de milioane de dolari cu Zelenski pentru a accesa minerale rare și gaze din Ucraina, în schimbul garanțiilor de securitate.

”Deși Trump a spus că vrea negocieri cu privire la Ucraina, nu este clar dacă și Putin dorește”, transmite Euronews.

”Trupele sale fac progrese constante pe câmpul de luptă. Kievul se confruntă cu lipsa de oameni și arme. Iar noul președinte al SUA ar putea opri în curând furnizarea masivă de ajutor militar a Ucrainei.

Iar The Associated Press observă că ”Putin este mai aproape ca niciodată de a-și atinge obiectivele în țara obosită de lupte, și sunt puține stimulente care să-l aducă la masa negocierilor, indiferent cât de mult l-ar convinge sau amenința președintele american Donald Trump”.

Totuși, după cum informează The Guardian, ”Kremlinul a declarat anterior că așteaptă „semnale” cu privire la o posibilă întâlnire între Trump și Putin. Șeful Comitetului Dumei de Stat pentru Afaceri Internaționale, Leonid Slutsky, a declarat că lucrările de pregătire a contactelor dintre Moscova și Washington se află într-un stadiu avansat”.

Dar „securitatea central-europeană ar putea deveni o variabilă pentru ajustarea negocierilor dintre Statele Unite și Rusia”, avertizează expertul în relații internaționale citat de Le Monde.

Potrivit acestuia, ”revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și dorința sa de a rezolva conflictul din Ucraina îi provoacă pe europeni să definească o strategie comună de apărare”.

În The Sunday Times, istoricul Mark Galeotti notează că

 

”soarta Ucrainei în special ar putea depinde de relația personală a lui Trump cu cei doi protagoniști, Vladimir Putin și Volodimir Zelenski. Sau de cine, în cercul său de apropiați, ar putea să se facă auzit de președinte și să influențeze astfel imaginea acestuia asupra conflictului.

Este clar că președinția lui Trump trezește mari speranțe în Rusia.

Putin speră să reediteze, printre altele, „spiritul Yaltei”, când, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, marile puteri reprezentate de Stalin, Roosevelt și Churchill s-au întâlnit în acest oraș din Crimeea pentru a împărți lumea. Președintele rus refuză să admită realitatea dură că Rusia nu mai are aceeași greutate pe planetă”.

 

Și dacă Kremlinul se pregătește deja pentru următorul război? Iată întrebarea provocatoare pusă de revista franceză L'Express.

Pentru cercetătorul consultat de revistă, întrebarea nu este dacă Rusia va ataca o altă țară din Europa, ci când.

”Imaginați-vă o țară NATO precum Marea Britanie, Franța sau chiar Germania vizată de Vladimir Putin, odată ce luptele s-au oprit în Ucraina.

Acum imaginați-vă o Alianță paralizată, cu membrii săi prinși între angajamentul lor de a ajuta orice țară aliată atacată și opiniile lor publice, potențial reticente în a se angaja într-un conflict extern... Într-un an, poate cinci. Sau chiar mai devreme: în lunile următoare, o campanie de asasinate, sabotaj și incendieri se va intensifica în toată Europa”.

Mai multe agenții guvernamentale americane au intrat în vizorul administrației Trump. Activitatea USAID, responsabilă cu ajutoarele externe, a fost suspendată. Reprezentanții Departamentului de Eficiență Guvernamentală (DOGE), al miliardarului Elon Musk și-au îndreptat atenția către agenții guvernamentale responsabile cu serviciile medicale sau avertizările meteo. Nici CIA nu a scăpat. Comentatorii evaluează situația.

The Hill informează că reprezentanții Departamentului de Eficiență Guvernamentală (DOGE) al miliardarului Elon Musk și-au îndreptat atenția către Centrele pentru Servicii Medicare (CMS).

Asistenții DOGE exercită controlul agențiilor ca parte a unui mandat de reducere a cheltuielilor federale cu cel puțin 1 trilion de dolari. Ei au cerut și au primit acces la informații extrem de sensibile, stârnind alarme în rândul democraților și al angajaților guvernamentali.

Republicanii au susținut în mare măsură mișcările DOGE, numindu-le eforturi de mult necesare pentru a elimina cheltuielile frauduloase ale oficialilor federali.

Potrivit The New York Times, Casa Albă a ordonat CIA să trimită un e-mail neclasificat cu numele unor angajați, într-o mișcare despre care foștii oficiali spun că prezintă riscul ca lista să se scurgă în mâinile adversarilor.

Lista includea o mulțime de tineri analiști și agenți care au fost angajați special pentru a se concentra asupra Chinei și ale căror identități sunt de obicei bine păzite, deoarece hackerii chinezi caută în mod constant să-i identifice.

Directorul CIA John Ratcliffe a început un efort de a-i determina pe ofițerii cu vechime să se pensioneze anticipat.

Un purtător de cuvânt al CIA a declarat pentru CNN că decizia face parte din eforturile lui Ratcliffe de „a se asigura că forța de muncă CIA răspunde priorităților de securitate națională ale administrației” și că este „parte a unei strategii cuprinzătoare de a infuza agenției o energie reînnoită”.

Încă o agenție ar putea fi desființată

Washington Examiner notează că Departamentul de Eficiență Guvernamentală al lui Elon Musk vizează și Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă NOAA, stârnind îngrijorări că administrația Trump ar putea lua în considerare dezmembrarea agenției federale.

NOAA a fost înființată de președintele Richard Nixon în 1970, sub Departamentul de Comerț. Funcțiile sale principale sunt să studieze și să monitorizeze oceanul și atmosfera, să opereze sateliți, să protejeze viața marină și să furnizeze avertismente de vreme extremă.

Agenția a fost una dintre numeroasele vizate de reforme prin Proiectul 2025, care a cerut administrației să desființeze NOAA. Președintele Donald Trump Trump s-a distanțat în mod repetat de planul de politică creat de Fundația Heritage în timpul campaniei.

O sursă familiarizată cu incidentul de la agenție a declarat pentru Axios că angajații căutau, de fapt, angajați și conținut legat de inițiativele de diversitate, echitate și incluziune.

Surse ale agenției care au fost anonimizate din cauza fricii de răzbunare au declarat pentru presa că angajaților li s-a cerut să acorde cel puțin unui angajat DOGE acces la diferite site-uri intranet interne.

Iar BBC transmite că zeci de mii de lucrători guvernamentali americani au acceptat o ofertă din partea administrației Trump de a demisiona în schimbul unei plăți continue până pe 30 septembrie, înainte de termenul limită de joi.

Ei reprezintă ceva mai mult de 1% din forța de muncă, fiind vorba de un număr cuprins între între 20.000 și 40.000 de lucrători federali.

Președintele Donald Trump a înghețat ajutorul Statelor Unite pentru dezvoltare. Programele agenției USAID urmează să fie revizuite, potrivit secretarului de stat Marco Rubio. Comentatorii evaluează consecințele.

Potrivit Newsweek, ”anunțul a urmat unor săptămâni de incertitudine, timp în care mai mulți oficiali USAID au fost trimiși în concediu, angajații au fost direcționați să lucreze de la distanță și accesul la sediul agenției din Washington, D.C., a fost restricționat.

Susținătorii deciziei afirmă că USAID a devenit ineficientă, prost gestionată și excesiv de politizată, Musk descriind-o drept un „ ghem de viermi”. Trump a  vorbit despre conducerea USAID ca despre niște „nebuni radicali”.

Dar unii critici susțin că dezmembrarea USAID ar putea slăbi influența SUA în străinătate, în special într-un moment în care concurenții globali, cum ar fi China, își extind în mod activ propriile programe de ajutor extern”.

The Wall Street Journal notează că, ”după ce Trump a fost ales în noiembrie, angajații USAID se așteptau la schimbări, dar veteranii administrațiilor republicane anterioare considerau că nu vor fi atât de drastice.

Când Trump, pe 24 ianuarie, nu numai că a întrerupt noi finanțări, dar a și emis un ordin de oprire a lucrului - împiedicând grupurile externe să folosească finanțarea pe care o primiseră deja - a devenit clar că de data aceasta va fi diferit. Grupurile care se bazau pe finanțarea USAID au concediat sute de angajați.

Printre lucrările oprite se numără cele privind stoparea răspândirii unui focar de Ebola în Uganda, a unui focar al bolii cu virus Marburg în Tanzania și focare de Mpox în mai multe țări.

Majoritatea angajaților unui spital de campanie din Gaza au fost concediați brusc săptămâna trecută. Administratorul spitalului a trimis un mesaj text personalului, spunând că oamenii vor primi suma finală de 400 de dolari”.

”O decizie mioapă”

Este o decizie ”mioapă”, consideră Gazeta Wyborcza, citată de Eurotopics:

„Pe lângă faptul că este pur și simplu inumană (după cum demonstrează amenințarea de a opri distribuția medicamentelor pentru HIV în Africa, blocată, din fericire, de Rubio), astfel de pași slăbesc și poziția Americii. Ei arată că este un partener instabil pe care nu se poate pune bază pe deplin. Și ajutorul umanitar, și asistența pentru dezvoltare au fost, de asemenea, mult timp un instrument politic cheie.”

Frankfurter Rundschau vede aceste ajutoare drept ”o contribuție la o mai mare securitate la nivel mondial, inclusiv în SUA. Și dacă asta nu este suficient pentru șeful de la Casa Albă, are un impact și asupra economiei. Războiul, refugiații și teroarea dăunează rutelor comerciale și împiedică accesul la materii prime – nici măcar Trump nu poate extrage tot ce are nevoie SUA din propriul sol. În plus, multe țări vor accepta un fel de înțelegere de șantaj. Concurenții SUA, China și Rusia, așteaptă deja pe margine”.

The Atlantic susține că, ”deși modul în care Statele Unite distribuie ajutorul global ar putea fi cu siguranță îmbunătățit, retragerea instantanee a multor infrastructuri alimentare și de îngrijire a sănătății din lume va crea pagube care nu pot fi compensate”.

Iar The Conversation amintește că ”alte țări, cum ar fi Regatul Unit și Danemarca, cheltuiesc mult mai mult pentru asistența economică în sprijinul celor mai săraci oameni ai lumii, ca procent din PIB-ul lor, decât o fac Statele Unite”.

În ultimul moment, Donald Trump a suspendat pentru 30 de zile taxele de 25% pentru importurile din Mexic și Canada. Cei doi vecini ai Statelor Unite au fost de acord să-și întărească paza la frontiere. Concesii minore, spun comentatorii. Dar incertitudinea persistă, mai ales pentru europeni.

”Numărătoarea inversă până la sfârșitul liberei circulații a mărfurilor peste granițele Statelor Unite cu Mexic și Canada a încetat”, scrie El Pais, comentând amânarea de către Donald Trump a tarifelor pentru cei doi vecini ai săi.

Iar The Wall Street Journal  scrie, în editorialul său, că Donald Trump „nu își recunoaște niciodată greșelile, dar se răzgândește adesea. Acesta este cel mai bun mod de a interpreta decizia lui de a suspenda tarifele de 25 la sută pentru Mexic și Canada, după ce ambele țări au făcut concesii minore”. Cu toate acestea, ”Trump a revendicat victoria, așa cum face întotdeauna”.

Pentru Politico ”o preocupare și mai mare este că, jucându-se cu legislația internațională, Trump  face jocul unor lideri - precum Vladimir Putin - care doresc să răstoarne status quo-ul. (...)

Citeste siO miză majoră a războaielor comerciale cu care amenință Trump: fentanilul

Pentru Trump nu există reguli. Există doar legea junglei. Deci, dacă nu va fi o reacție politică sau judiciară puternică în Statele Unite împotriva războiului său comercial, cu greu se va opri.

Apoi, din nou, s-ar putea să facă doar o înțelegere”.

Dar la ce se poate aștepta, concret, Uniunea Europeană?

După cum notează publicația franceză L’Express, ”este greu de știut, deoarece mișcările lui Donald Trump sunt uneori imprevizibile. Amploarea creșterii acestor taxe va trebui, de asemenea, monitorizată pentru a ne face o idee mai precisă a consecințelor asupra economiei europene.

În orice caz, astfel de măsuri ar putea produce o creștere suplimentară a inflației pe ambele maluri ale Atlanticului”.

„Europa trebuie să reacționeze rapid”

Iar ziarul francez de afaceri Les Echos, este de părere că „Europa trebuie să reacționeze rapid și energic la această amenințare și, mai ales, să ajute la formarea unui grup de apărători ai comerțului liber alături de Canada, Mexic și chiar China. O axă a binelui care respinge dictatele protecționiste. Războaiele comerciale nu produc altceva decât învinși, dar pur și simplu cedarea în fața lui lui Trump, care va face alte cereri iraționale, nu este o opțiune. Dacă încercăm să evităm războiul ajungând la un acord prost, vom ajunge la o înțelegere proastă plus un război.”

Der Spiegel arată însă că ”firmele europene depind de exporturile către SUA, iar forțele armate sunt slabe. Aceasta este o poziție de pornire slabă din care să scoatem ceva în negocierile cu Trump. (...) Există însă rapoarte conform cărora miliardarii americani din tehnologie sunt conștienți de pericolul reprezentat de pariul economic al lui Trump. (...) În cele din urmă, ”s-ar putea dovedi că gudurarea lor jenantă pe lângă omul puternic din Washington din ultimele săptămâni a fost cel puțin bună la ceva. Ei trebuie să-l avertizeze pe Trump: imediat, tare și public.”

Dar „a face o armă din economia americană, cu amenințarea că va pune în joc mai mult de 1 trilion de dolari în războaie economice pe mai multe fronturi” nu este lipsită de riscuri, avertizează The New York Times, citat de Courrier International.

Pentru că „chiar dacă președintele își schimbă deciziile, incertitudinea creată ar putea descuraja companiile să investească în noi fabrici și să angajeze muncitori până când vor avea o imagine mai clară a modului în care se va desfășura comerțul”.

În Belgia, Bart De Wever, activistul flamand pentru independență, a devenit prim-ministru. Este primul separatist flamand care conduce guvernul federal. Acesta s-a aliat cu alte patru partide pentru a forma un guvern de dreapta. Și a jurat credință în fața regelui, care simbolizează unitatea Belgiei.

”Vi-l amintiți pe Bart De Wever care mânca vafe la poarta palatului și glumea despre situația politică?” își începe relatarea postul public francofon belgian RTBF.

”La acea vreme, el era străinul, generatorul de probleme al politicii belgiene. Astăzi, personajul s-a schimbat mult. A devenit central ”.

Deci, cum putem explica?

Politologul citat de postul de televiziune crede că „la un moment dat, Bart De Wever trebuie să fi realizat că visele sale de independență pentru Flandra erau oarecum iluzorii și himerice (...) El probabil visează să rămână în cărțile de istorie. Și, în Belgia, pentru a-ți lăsa amprenta în cărțile de istorie, nu există altă funcție decât cea de prim-ministru".

Associated Press observă că ”Bart De Wever a depus jurământul luni dimineața, uitându-se direct la regele Philippe, monarh al unei case regale pe care a disprețuit-o de mult timp, deoarece simbolizează vechiul concept al unității Belgiei.

„Jur loialitate regelui”, a spus el.

A fost un alt indiciu despre cum se schimbă vremurile, iar cererile îndrăznețe pentru independența Flandrei au făcut loc speranței unei schimbări treptate și a găsirii unui echilibru reînnoit între Flandra vorbitoare de olandeză, cu 6,7 milioane de locuitori, Valonia francofonă, cu 3,7 milioane, și Bruxelles-ul multilingv, cu 1,2 milioane”.

Le Monde notează că ”Bart De Wever a promis că va înăspri politica de azil și condițiile de obținere a asistenței sociale pentru refugiați, va întări securitatea și lupta împotriva traficului de droguri. La nivel socio-economic, coaliția sa intenționează să „recompenseze munca” prin limitarea dreptului la ajutor de șomaj pentru doi ani.

Sosirea sa în Rue de la Loi 16, Downing Street-ul Bruxelles-ului, i-a adus felicitările lui Marion Maréchal, fosta aliată a lui Eric Zemmour, care a subliniat că, odată cu De Wever, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, ECR (dreapta radicală)  din Parlamentul European va avea „trei prim-miniștri la masa Consiliului European”, alături de italianca Giorgia Meloni și cehul Petr Fiala”.

Ziarul de limbă engleză Brussels Times scrie că ”familia, prietenii, colegii și experții l-au descris pe De Wever drept un om care trăiește și respiră politică.

Aproape toți oponenții săi au comentat că îl respectă mult pentru abilitățile sale de dezbatere. Ei au spus, de asemenea, că poate fi „rece ca gheața” atunci când este necesar și nu se abate niciodată de la ideologia sa conservatoare”.

AFP amintește că ”partidele de extremă dreapta, care de multe ori se bazează pe sentimentul anti-imigranți, au avut rezultate bune la alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut și în voturile naționale și regionale din Austria, Germania și Țările de Jos.

Împărțită între comunitățile vorbitoare de franceză și olandeză și cu un sistem politic extrem de complex, Belgia are un istoric de neinvidiat privind discuțiile dureros de lungi pentru coaliții -ajungându-se la 541 de zile în 2010- 2011”.

Presa internațională a reacționat după ce Donald Trump a semnat decretele privind tarifele împotriva Canadei, Mexicului și Chinei. Produsele canadiene și mexicane vor fi impozitate cu 25% – cu excepția hidrocarburilor canadiene, impozitate cu 10%. Mărfurile chinezești vor fi impozitate cu 10%. Dar și europenii trebuie să se pregătească pentru tarife.

Donald Trump amenință că va declanșa era războaielor comerciale, titrează Financial Times.

Iar The Wall Street Journal vede ”Cel mai stupid război comercial din istorie”: 

   

„Nimic din toate acestea nu ar trebui să se întâmple în cadrul acordului comercial SUA-Mexic-Canada pe care dl. Trump l-a negociat și semnat în primul său mandat. Dorința SUA de a-și ignora obligațiile din tratat, chiar și cu prietenii, nu va face alte țări dornice să facă înțelegeri. Poate că domnul Trump va pretinde victoria și se va retrage câștigând niște concesii simbolice. Dar dacă un război comercial nord-american persistă, se va califica drept unul dintre cele mai stupide din istorie”.

BBC transmite că ”dacă planurile nu au fost o surpriză, ele au reprezentat totuși o lovitură uluitoare pentru multe afaceri, în special pentru cele din America de Nord. Cele trei țări au devenit strâns legate din punct de vedere economic după decenii de comerț liber în temeiul unui tratat semnat în anii 1990. Economiștii spun că lovitura tarifelor ar putea împinge economiile Mexicului și Canadei în recesiune”.

Expertul consultat de Le Monde estimează că tarifele „sunt un semnal clar că toți prietenii, vecinii și partenerii de liber schimb sunt vizați. Pentru Canada și Mexic, presiunea internă pentru răzbunare va fi puternică, iar asta va complica posibilitatea unei soluții negociate”.

Potrivit ziarului online american The Hill, ”economiștii sunt în general de acord că tarifele cresc inflația, dar nu întotdeauna. Tarifele impuse de Trump în primii patru ani de mandat nu au crescut drastic prețurile. Cu toate acestea, tarifele pentru primul mandat ale lui Trump nu au fost nici pe departe la fel de mari precum cele pe care le propune în prezent”.

Les Echos, ziar de afaceri francez, observă că, ”de partea industrială, moralul este cel mai scăzut. Furnizorii canadieni de piese auto se așteaptă la închiderea fabricilor în Canada, precum și în Detroit. Rafinăriile de petrol canadiene sau mexicane cu sedii în Statele Unite nu sunt încă capabile să exploateze aurul negru american mai ușor. Chiar și cu un nivel de 10% al taxelor pentru petrol, șoferii americani vor simți probabil efectele măsurilor lui Trump”.

NBC News comentează că ”tarifele ar putea crește prețurile pe care le plătesc consumatorii și întreprinderile din SUA pentru bunuri care provin din Canada, Mexic și China - inclusiv electronice, jucării, pantofi, produse proaspete, cherestea și mașini”. 

    Dar ce se întâmplă pe piața internă a SUA? 

După cum transmite National Public Radio, ”oamenii de afaceri și cumpărătorii din SUA au început deja să facă planuri de urgență. Datele comerciale publicate la începutul acestei săptămâni au arătat o creștere bruscă a importurilor în decembrie, sugerând că unele companii au încercat să depoziteze bunuri înainte de a intra în vigoare orice tarif.

De asemenea, cheltuielile personale pentru bunuri de folosință îndelungată, cum ar fi mașini și televizoare, au crescut în decembrie, potrivit cifrelor publicate vineri de Departamentul de Comerț. Mexic este unul dintre cei mai mari producători de televizoare cu ecran plat”.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat miercuri o foaie de parcurs ambițioasă care vizează relansarea economiei europene și readucerea continentului în cursa globală. Presa internațională comentează pe marginea documentului și observă că nu chiar toată lumea îl aprobă.

”Europa, gata să-și transforme economia pentru a deveni din nou competitivă pe scena mondială”, titrează Les Echos, ziar francez cu profil economic.

Iar The Wall Street Journal observă că ”principalul plan este dorința de a face viața mai ușoară pentru întreprinderile europene, pentru a se putea dezvolta și concura cu rivalii străini. Planul își propune să protejeze regiunea de dependența de țările din afara UE pentru mărfuri precum materii prime și semiconductori esențiali”.

După cum notează Politico, ”planul vine cu un avertisment dur:  dacă nu face nimic, Europa riscă să rămână blocată.

Înclinându-se în fața apelurilor din capitalele europene de a reduce birocrația ce împiedică afacerile, Ursula von der Leyen  promite că va face „un efort fără precedent pentru a produce reguli mai simple”.

Unele dintre acestea vor însemna reducerea noilor reglementări ecologice, chiar dacă von der Leyen a insistat că UE rămâne pe drumul spre obiectivele Green Deal, fără nicio îndoială.

Mesajul este fără echivoc, chiar dacă vag: Europa trebuie să devină mai favorabilă afacerilor pentru a se alinia cu Statele Unite și China, fără a-și sacrifica obiectivele climatice în acest proces. A face acest lucru, totuși, va fi o ispravă titanică”.

Reducerea birocrației

Radiodifuzorul public irlandez RTE informează că vor exista planuri de acțiune pentru materiale avansate, tehnologii cuantice, biotehnologice, robotice și spațiale, precum și o nouă strategie a UE pentru start-up-uri și dezvoltare, concepută pentru a elimina obstacolele din calea apariției și extinderii noilor companii.

Însă ”activiștii pentru climă cred că planul face un pas greșit și periculos, atâta timp cât văd în regulile climatice un obstacol principal în calea competitivității”, observă Deutsche Welle.

Euronews transmite că ”un accent esențial este reducerea birocrației, în special vizând Pactul Verde, document emblematic al UE, pentru a se asigura că tranziția către o economie decarbonizată este aliniată cu competitivitatea economică.

Raportul își propune să abordeze provocări precum deficitul de inovare al UE și capacitatea acesteia de a concura cu puteri globale precum China și SUA, echilibrând în același timp obiectivele de durabilitate”.

În timp ce Euractiv notează că ”sindicatele au respins planul mult lăudat al Comisiei Europene de a relansa economia slăbită a blocului, avertizând că această concentrare a Bruxelles-ului pe „dereglementare” riscă să submineze drepturile lucrătorilor.

Confederația Europeană a Sindicatelor a spus că așa-numita busolă a competitivității, publicată miercuri, face „nenumărate promisiuni” comunității de afaceri din UE, dar nu include „un singur angajament” de care ar beneficia cetățenii obișnuiți”.

Noul model de inteligență artificială lansat de compania chineză de tehnologie DeepSeek a dus la scăderea accentuată a cotațiilor pentru mai multe companii de tehnologie din SUA. Mesajul chinezilor: nu este nevoie de sume colosale pentru a dezvolta cea mai promițătoare tehnologie din lume. În acest caz, comentatorii se întreabă dacă nu cumva Europa ar putea recupera mai repede decalajul.

Financial Times constată că ”Beijingul a reușit să facă progrese tehnologice semnificative în inteligența artificială, în ciuda restricțiilor la export puse în aplicare de administrația Biden, anume concepute pentru a priva China de cele mai puternice cipuri și de echipamentele de ultimă generație.

Prin urmare, start-up-urile chineze au fost forțate să fie inovatoare pentru a profita la maximum de cipurile pe care le au la dispoziție.

Multe democrații se tem că guvernul chinez, adesea văzut ca ostil intereselor occidentale, va câștiga o poziție dominantă în AI, cea mai revoluționară tehnologie a timpului nostru. Cu toate acestea, alți lideri politici, precum și mulți consumatori și dezvoltatori, ar putea saluta o piață care nu mai este dominată de o mână de companii americane.

După isprava celor de la DeepSeek, concurența pare acum mult mai echilibrată”. (Sursa. Courrier International).

Dar care va fi răspunsul Americii? Le Monde își exprimă scepticismul:

„Spre deosebire de „momentul Sputnik” din 1957, probabil că nu va exista un moment DeepSeek în Statele Unite”, crede editorialistul ziarului.

”Ar trebui să ne întoarcem la lansarea de către sovietici a satelitului și la contraofensiva președintelui Eisenhower în favoarea științei și educației pentru a înțelege de ce Statele Unite în era Trump nu vor putea avea aceeași abordare pentru a-și păstra întâietatea în fața Chinei”.

Și săptămânalul britanic The Spectator constată la rândul său că, „având în vedere că în China sunt acum mai mulți absolvenți de știință, tehnologie, inginerie și matematică în fiecare an decât restul lumii la un loc”, întrebarea este ”de ce nu ar fi China capabilă să ajungă – și poate în cele din urmă să depășească – progresele tehnologice ale Occidentului? Acum se pare că sutele de miliarde cheltuite de giganții tehnologiei americane sunt în esență un capital uriaș care nu va avea niciodată profituri.”

Pentru fostul comisar european pentru piața internă, Thierry Breton, intervievat de Libération, China tocmai ne-a reamintit că cursa pentru IA este departe de a fi încheiată. Iar Uniunea Europeană rămâne bine plasată. Cu condiția să existe voință politică.

Citeste siExpert IT, despre DeepSeek: Să dezvolți un model cu asemenea rezultate și la costuri scăzute este uluitor

Politico notează la rândul său că ”Europa nu are giganții tehnologici capabili să investească miliarde de euro pe hardware-ul AI necesar pentru antrenarea modelelor. Săptămâna trecută, aceasta se vedea ca un factor paralizant.

Dar mulți văd în ascensiunea DeepSeek un semn că lipsa de numerar a Europei nu o va împiedica neapărat în cursa inteligenței artificiale”.

În timp ce ziarul german Der Tagesspiegel își pune speranța într-o a treia soluție:

„Un model european. Unul care nu cenzurează și face faptele liber accesibile. Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri, și încă repede. Fondurile de cercetare trebuie puse la dispoziția start-up-urilor. Triumful DeepSeek arată, de asemenea, că nu trebuie să fii întotdeauna primul. În acest caz, europenii ar fi pe locul al treilea, dar ar putea juca un rol decisiv în promovarea evoluțiilor - în numele libertății.”

(Sursa: Eurotopics).

Presa internațională urmărește evenimentele din estul Republicii Democratice Congo, după ce rebelii susținuți de Rwanda au declarat că au capturat orașul cheie Goma. Riscurile sunt multiple, atenționează comentatorii.

Potrivit Sky News, ”conflictul din Republica Democratică Congo (RDC) riscă să se transforme într-un război regional.

Există, de asemenea, un element internațional în situația veche de decenii, cu forțe ONU de menținere a păcii ucise în conflict și trupe ruandeze acuzate că au luptat alături de rebeli”.

Le Monde afirmă că ”protagoniștii trebuie identificați clar”.  

”Capturarea orașului Goma de către  mișcarea rebelă 23 Martie, cunoscută sub numele de „M23”, susținută de Rwanda, este de fapt similară cu preluarea de către Kigali a acestui mare oraș din estul Congo.

Prezintă riscul unui dezastru umanitar într-o zonă marcată de decenii de conflict.

Coincidență sau nu, această ofensivă este concomitentă cu discursurile imperialiste ale lui Donald Trump.

În Republica Democratică Congo, ca și în Ucraina, este un război între două state suverane, ambele clar desemnate”.

The Economist amintește că cel mai mare oraș din estul Republicii Democratice Congo ”a fost mult timp un refugiu pentru cei care fug de violență, într-una dintre cele mai însângerate regiuni ale lumii, unde peste 100 de grupuri armate concurează pentru terenuri, prăzi și influență politică.

Pe 26 ianuarie, cea mai sofisticată dintre aceste miliții, un grup cunoscut sub numele de M23, a adus războiul în oraș. Este punctul culminant a mai bine de doi ani de violență renăscută din partea grupului anterior adormit.

Aceasta ilustrează slăbiciunea de durată a statului congolez. Este, de asemenea, un semn îngrijorător că patronul M23, Rwanda, ar putea fi dispus să-și folosească puterea pentru a redesena harta regiunii – și, făcând acest lucru, riscă un alt război catastrofal pe pământ african”.

”Războiul mondial al Africii”

Firstpost  notează că ”rebelii M23 sunt un grup alcătuit în principal din etnici tutsi care luptă pentru un punct de sprijin în estul Congo-ului, unde a izbucnit un conflict de zeci de ani.

Tutsi, care nu s-au putut integra în armata congoleză, au condus o insurgență eșuată împotriva guvernului congolez în 2012. Forța lor a rămas latentă timp de un deceniu, până la renașterea sa în 2022.

Estul Congo a fost parte integrantă a conflictului denumit adesea „războiul mondial al Africii”, între 1996 și 2003, deoarece mai multe grupuri armate s-au luptat pentru accesul la metale și minerale din pământuri rare, cum ar fi cuprul, cobaltul, litiul și aurul. Au murit până la șase milioane de oameni”.

Iar BBC transmite că ”agențiile de asistență sunt profund îngrijorate de faptul că escaladarea violenței din estul Republicii Democrate Congo ar putea declanșa răspândirea bolilor, inclusiv Ebola și Mpox.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii a declarat că laboratorul din Goma, care adăpostește mostre ale virusului Ebola a rămas fără control din cauza luptelor, punând în pericol securitatea probelor.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat că epicentrul conflictului a fost și epicentrul unei noi tulpini de Mpox; peste 20.000 de cazuri au fost înregistrate în ultimul an, dar violența face acum imposibilă urmărirea și tratarea acestora.

Numai în această lună, jumătate de milion de persoane au fost strămutate, lucrătorii umanitari din Goma raportează că trupurile zac pe străzi și sute de civili au fost răniți de artileria grea”.