Revista presei internaționale

Presa internațională este cu ochii pe incendiile devastatoare din California. Schimbările climatice necesită un nou tip de management al infrastructurilor, sunt de părere jurnaliștii.

”Suntem într-o nouă eră”, titrează The New York Times. ”Evenimentele meteorologice extreme - valuri de căldură mortale, inundații, incendii și uragane - sunt consecințele încălzirii planetei, spun oamenii de știință”.

Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Garda Națională a fost dislocată „pentru a încerca să restabilească ordinea publică, în timp ce jafurile au zguduit unele cartiere, ducând la cel puțin douăzeci de arestări, relatează The New York Post.

BBC transmite că, ”deși vânturile puternice și lipsa ploii provoacă incendiile, experții spun că schimbările climatice modifică condițiile de fond și cresc probabilitatea unor astfel de incendii.

O mare parte din vestul Statelor Unite, inclusiv California, s-a confruntat cu o secetă de zeci de ani care s-a încheiat cu doar doi ani în urmă, făcând regiunea vulnerabilă”.

Citeste siLos Angeles: Cel puțin 24 de persoane au murit din cauza incendiilor din ultima săptămână

Potrivit experților citați de revista Time, ”este un fenomen care ar putea deveni comun din cauza schimbărilor climatice. În general, ne așteptăm ca incendiile să devină mai frecvente, mai puternice și în perioade mai îndelungate.

Incendiile vor continua să fie devastatoare atâta timp cât zonele care anterior aveau vegetație naturală sunt dezvoltate comercial”.

Potrivit Los Angeles Times, oamenii de știință au spus că există „o nevoie urgentă de management al dezastrelor, pregătire pentru situații de urgență și proiectarea infrastructurii” pentru a încorpora riscurile tot mai mari.

Condiții favorabile pentru megaincendii

Le Monde notează că, ”în California, schimbările climatice au creat o combinație de temperaturi ridicate, secetă și vânturi puternice care favorizează transportul jarului.

(...) Din sudul Europei până în nordul Eurasiei, din Australia până în Amazon, din Siberia până în Canada, frecvența și intensitatea crescută a valurilor de căldură creează și condiții favorabile pentru megaincendii.

De parcă aceste șiruri de calamități nu ar fi fost suficiente, cea mai mare putere economică mondială va inaugura în funcția de președinte, pe 20 ianuarie, un om care numește schimbările climatice o „înșelătorie”.

El intenționează să repornească producția de gaze și petrol și promite că va scoate Statele Unite din Acordul de mediu de la Paris”.

El País, citat de Eurotopics, speră că politicienii vor trage concluziile corecte din dezastru:

„O problemă este modul respingător în care dreapta din SUA începe să exploateze tragedia. (...) Republicanii sunt obsedați de politicile de mediu ale Californiei, care au fost deja un element de dispută în timpul primului mandat al lui Donald Trump. (...) Fapt este că, pentru toate problemele sale, California joacă un rol de lider în SUA în conștientizarea schimbărilor climatice. În mijlocul ororii și durerii, rămâne speranța că lecțiile acestui dezastru vor servi la promovarea unei acțiuni și mai hotărâte împotriva schimbărilor climatice în anii grei care urmează.”

Cum pot europenii să răspundă atacurilor lui Elon Musk? Chestiunea preocupă tot mai mult presa internațională după ce miliardarul apropiat de Donald Trump a început să se amestece din ce în ce mai mult în politica europeană.

”Imixtiunea în politica occidentală nu mai vine doar din Rusia”, constată El Pais.

”Există amenințarea așa-numitului război hibrid al Moscovei și al lui Vladimir Putin și încercările de destabilizare a campaniilor electorale, cel mai recent caz de ingerință fiind alegerile prezidențiale din România.

Apoi este ingerința practicată de Elon Musk. Imixtiunea lui nu este nici ilegală, nici clandestină. Este pur și simplu nebunească”.

După cum comentează USA Today, ”susținătorii lui Musk spun că el face doar ceea ce alții, în special din mass-media, nu reușesc să facă.

El subliniază adevărul, întreabă cine a fost responsabil pentru acest eșec grotesc și de ce politicienii nu fac mai mult.

Detractorii lui Musk spun că el pare să facă ceea ce a făcut în SUA atunci când și-a folosit influența pentru a-l ajuta pe Trump, promovând personalități extreme și pătrunzând în spații controversate în care s-ar putea să nu înțeleagă detaliile sau să-i lipsească imaginea de ansamblu”.

Irish Independent, preluat de Eurotopics observă însă că „Musk are obiceiul de a se retrage în fața respingerii. El a criticat interdicția curții supreme braziliene la adresa rețelei X pentru dezinformare, apoi a plătit în liniște amenda.

Guvernele alese nu sunt neputincioase. Ele pot adopta legi pentru a preveni influența străină. Își pot șterge conturile oficiale de pe pe X. Pot înceta să mai acorde contracte publice companiilor lui Musk. Ingerința lui Musk în alegeri este o amenințare serioasă și trebuie abordată la fel de serios.”

Citeste siElon Musk „discută modalități de înlăturare a lui Keir Starmer” (The Times)

Pe de altă parte, Le Figaro vede pe cineva din Europa care are o relație specială cu Elon Musk. Și aceea este Georgia Meloni.

”În timp ce Europa este alarmată de intruziunile lui Elon Musk în viața democrațiilor, Italia se pregătește să-i încredințeze securitatea”.

Cotidianul francez se întreabă însă dacă nu cumva aceasta se face cu riscul de a submina autonomia strategică a UE.

”Roma se pregătește să semneze un acord cu Starlink, filiala SpaceX fondată de Elon Musk, care deține aproape monopolul asupra constelației de sateliți pe orbită joasă utilizați pentru comunicații. Italia ar fi atunci prima țară europeană care ar încheia un astfel de acord cu această companie.

Există o teamă larg răspândită că Italia va ajunge să renunțe la proiectul european concurent, Iris2, în care este totuși parte interesată, pentru a favoriza acordul cu Starlink”, mai notează Le Figaro.

Să rămânem în final la comentariul din Politico:

”După cum scria Shakespeare, „Un prieten de la curte este mai bun decât un ban în portofel”.

Dar cu cine să te împrietenești atunci când curtea este supravegheată și populată de agenți ai haosului? Cine are puterea în curtea lui Trump și cine este cel mai probabil să o mențină?

Încercarea de a înțelege acest lucru va adăuga un strat aproape comic de complexitate și impredictibilitate sarcinii diplomaților și factorilor de decizie europeni.

Luptele în desfășurare, schismele bruște și reconcilierile la fel de surprinzătoare vor complica viața partidelor populiste din Europa. Și vor trebui să se obișnuiască să fie ridicate, doar pentru ca, în momentul următor, Trump să-și retragă susținerea fără prea mult tam-tam ”.

În cadrul unei conferințe de presă, președintele ales Donald Trump și-a reiterat ambițiile teritoriale, menționând Canalul Panama, Canada și Groenlanda. El nu a exclus ideea folosirii forței pentru a-și atinge obiectivele. Bluf sau intenții serioase? Presa internațională comentează.

”Trumpismul a fost adesea greșit reprezentat ca izolaționism. Dacă această tendință există într-o parte a dreptei americane, ea nu spune nimic despre ambițiile teritoriale pe care le nutrește președintele ales”, comentează Le Monde.

Iar The New York Times constată că „niciodată un președinte american ales nu a amenințat atât de flagrant că va folosi forța pentru a extinde granițele teritoriale ale țării sale, din vremea lui William McKinley, care s-a angajat în războiul hispano-american la sfârșitul secolului al XIX-lea”.

După cum transmite BBC, ”declarațiile au venit în timp ce fiul său, Donald Trump Jr, vizita Groenlanda.

Înainte de a ajunge cu un avion privat în capitala Nuuk, Trump Jr a spus că merge într-o „excursie personală de o zi” pentru a vorbi cu oamenii și nu are planificate întâlniri cu oficialii guvernamentali.

Întrebat despre vizita lui Trump Jr în Groenlanda, premierul danez Mette Frederiksen a declarat pentru televiziunea din țara sa că „Groenlanda aparține groenlandezilor” și că doar populația locală îi poate determina viitorul.

Ea a spus că „Groenlanda nu este de vânzare”, dar a subliniat că Danemarca are nevoie de o cooperare strânsă cu SUA, un aliat al NATO”.

The Wall Street Journal citează consilieri ai președintelui ales potrivit cărora declarațiile sale „nu trebuie luate la propriu”, președintele american încercând în principal să facă presiuni asupra țărilor în cauză pentru a obține rezultate economice sau câștiguri de securitate.

„Promisiunea lui Trump de a anexa Canada” ar fi „doar o lăudăroșenie menită să pună presiune asupra guvernului înainte de negocierile comerciale cu Ottawa”, spun unii consilieri. În ceea ce privește amenințarea sa de a prelua Canalul Panama, a fost „un truc pentru a obține prețuri mai mici pentru navele americane care tranzitează. Obsesia lui de a dobândi Groenlanda urmărește să obțină acces la pământurile rare și să le refuze Chinei”, adaugă consilierii citați de cotidianul american.

The Washington Post notează însă că, „în timp ce mulți consideră remarcile președintelui ales ca fiind trolling, pentru consilierii lui Trump ele fac parte dintr-un plan mai larg de a reduce influența Chinei și a Rusiei”. (Sursa: Courrier International)

Ziarul italian La Stampa consideră, de partea sa, că remarcile lui Trump trebuie luate în serios.

„Ele trebuie luate în serios pentru că Trump are convingerea, voința și mijloacele pentru a le pune în aplicare. Există puține constrângeri instituționale interne, nu are inhibiții personale și trebuie să acționeze rapid. (...) Trump nu a exclus în mod explicit nici constrângerea economică, nici intervenția militară. (...) Groenlanda aparține Danemarcei. Așa că a nu exclude intervenția militară înseamnă că, pentru noul președinte american nu ar fi de neconceput să invadeze teritoriul unui aliat NATO”

(Sursa: Eurotopics).

Tranzitul gazului rusesc prin conductele ucrainene către Europa s-a încheiat la începutul noului an, după ce Kievul a refuzat să negocieze o prelungire a contractelor cu Moscova. Regiunea separatistă Transnistria, care s-a rupt de Moldova, se confruntă cu probleme majore. Presa europeană analizează situația.

Oprirea livrărilor de gaze Gazprom a provocat o criză energetică în Transnistria, care depinde încă de gazul rusesc pentru încălzire și industrie, informează Euractiv.

”Criza afectează Republica Moldova, care nu mai depinde de gazul rusesc, dar se bazează pe o centrală electrică alimentată cu gaz din Transnistria pentru a-și asigura aproximativ două treimi din necesarul de energie.

Are aceasta legătură cu încheierea acordului de tranzit al gazului rusesc prin Ucraina de la 1 ianuarie?

Nu direct. Există o rută alternativă de a livra gaz rusesc în Moldova prin Bulgaria și România, dar toate părțile știau de mult că acordul de tranzit cu Ucraina putea să se încheie.

Anunțul Gazprom din 28 decembrie nu a făcut referire la acordul de tranzit cu Ucraina. În schimb, a invocat datorii neplătite din partea Republicii Moldova. Moldova contestă pretențiile Gazprom cu privire la valoarea datoriei”.

„E aproape de necrezut că, la aproape trei ani de la invazia pe scară largă, gazul rus era încă transportat către mai multe țări UE, inclusiv Austria și Slovacia”, constată The Independent.

”Cu toate acestea, în ciuda tuturor sancțiunilor impuse de aliații Ucrainei, contractele de dinainte de război erau onorate din toate părțile, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. (...) Faptul că gazul încă mai curgea în UE până în dimineața zilei de 1 ianuarie 2025, riscă să submineze sprijinul în general solid al Uniunii Europene pentru Ucraina.”

Euronews transmite că ”premierul moldovean Dorin Recean a acuzat Moscova de provocarea unei crize umanitare în regiune pentru a destabiliza guvernul pro-european.

Spre deosebire de Transnistria, Moldova a fost mai puțin afectată de întreruperea aprovizionării cu gaze. Țara a încetat să se bazeze pe gazul rusesc în 2022, iar acum beneficiază de sprijin din partea României vecine”.

Kyiv Independent amintește că ”trupele ruse au ocupat Transnistria încă de la începutul anilor 1990. În timp ce restul Moldovei a trecut la aprovizionarea cu energie europeană după invazia pe scară largă a Ucrainei, regiunea transnistreană rămâne puternic dependentă de gazul rusesc.

Suspendarea Gazprom a lăsat aproape 75.000 de gospodării fără gaze și alte 116.000 cu aprovizionare redusă, potrivit administrației transnistrene.

Moldova s-a oferit să asiste Transnistria în achiziționarea de alternative la gazul rusesc prin intermediul pieței europene, dar autoritățile din regiune au refuzat, în speranța că Gazprom va relua livrările”.

În sfârșit, Politico notează că ”disputa privind furnizarea de gaze dintre guvernul Republicii Moldova și regiunea sa separatistă Transnistria reaprinde tensiunile politice”.

Publicația europeană dezvăluie existența unei corespondențe potrivit căreia ”conducerea pro-Kremlin a statului nerecunoscut, cu sediul la Tiraspol, a refuzat ofertele moldovenești de a furniza gaz de pe piața europeană precum și ofertele de ajutor umanitar”.

Politico mai scrie că Bruxelles-ul a înființat un grup de lucru cu Moldova și monitorizează „situația foarte gravă” din regiune.

Anul 2024, în care mai mult de jumătate din populația lumii a fost chemată la urne, s-a dovedit o încercare grea pentru democrație. Presa internațională face rezumatul.

2024 a fost un „an al alegerilor” când democrația a pierdut, notează ziarul canadian The Globe&Mail:

”Mai mult de jumătate din populația cu drept de vot a planetei a mers la urne anul acesta. Rezultatul a fost teribil pentru libertățile democratice”.

„Cine știe, poate că un viitor istoric își va aminti 2024 ca fiind un an crucial pentru soarta planetei”, consideră ziarul italian La Stampa:

”Trebuie doar să ne gândim la numărul de alegeri care au avut loc. Printre cele mai importante au fost cele din Franța, Austria, Belgia, SUA și Japonia, precum și reînnoirea Parlamentului European.

În cele mai multe dintre ele, partidele mai radicale, atât de dreapta, cât și de stânga, fie au prevalat, fie cel puțin au înregistrat o creștere semnificativă. Ascensiunea AfD și BSW în landurile germane, succesele lui Le Pen și Mélenchon în Franța și triumful lui Donald Trump în SUA sunt doar câteva dintre cele mai izbitoare exemple.”

Și totuși, alegerile libere într-un număr de state importante au dus la schimbări pozitive, afirmă, de partea sa, The Economist:

„În India, într-un festival zgomotos al democrației, guvernul din ce în ce mai iliberal al lui Narendra Modi se aștepta să-și sporească dominația. Alegătorii au avut alte idei. ... În Africa de Sud, Congresul Național African și-a pierdut majoritatea. În loc să respingă rezultatul - așa cum au făcut multe mișcări de eliberare - a ales să guverneze cu Alianța Democrată, orientată spre reformă. În America, anul a început pe fondul avertismentelor de violență electorală. Victoria clară a lui Donald Trump a însemnat că America a scăpat de această soartă. Pare puțin, dar americanii s-ar putea să nu se mai confrunte cu astfel de circumstanțe periculoase timp de mulți ani.”

În timp ce ziarul belgian De Morgen crede că „Furia față de o scădere percepută subiectiv a puterii de cumpărare, împreună cu respingerea migrației ilegale, l-au propulsat pe Trump spre victorie. Folosit de populiști, „migrantul” devine țapul ispășitor ideal și dușmanul poporului”.

Și, privind spre Siria, ziarul francez La Croix vede un element cheie pentru un viitor de succes:

„În gestionarea tranziției de la un regim la altul, noul guvern trebuie să înceapă să lucreze pentru reconciliere și unitate. Pentru realizarea reconcilierii este indispensabilă introducerea unui sistem de justiție veritabil care să se ocupe de autorii crimelor comise în ultimii ani, începând cu fostul dictator fugit în Rusia. Dar acest sistem nu trebuie să cufunde țara într-un cerc vicios de represalii.”

 

Acest articol a fost realizat folosind drept sursă portalul Eurotopics.

Mikheil Kavelashvili a depus jurământul duminică în cursul unei scurte ceremonii care a avut loc cu ușile închise în incinta Parlamentului Georgiei. Președinta Salome Zurabișvili a părăsit palatul prezidențial dar se consideră în continuare președinte legitim. Protestele continuă iar criza se adâncește, notează presa internațională.

The Guardian comentează că învestirea acestui fost fotbalist în vârstă de 53 de ani, lider al micului partid Puterea Poporului cunoscut pentru pozițiile sale anti-occidentale, marchează o nouă etapă în criza prin care trece Georgia. „Țara a fost scufundată într-o criză politică de la alegerile legislative din octombrie anul trecut, câștigate de Visul Georgian, partidul de guvernământ, dar denunțate ca fiind afectate de nereguli de către opoziția pro-occidentală”.

Inaugurarea fostului fotbalist Kavelashvili va escalada și mai mult o criză politică de luni de zile, care a dus la demonstrații uriașe pro-UE, notează și Le Monde.

 

BBC transmite că Zurabișvili a spus că va părăsi palatul prezidențial, dar și-a etichetat succesorul drept ilegitim.

„Această clădire a fost un simbol doar atâta timp cât un președinte legitim a stat aici”, a spus Salome Zurabișvili.

La câteva minute de mers pe jos, Kavelashvili depunea jurământul. El a lăudat „tradițiile, valorile, identitatea națională, sfințenia familiei și credința georgiană”.

 

După cum amintește Le Figaro, Georgia se află în frământări de la alegerile legislative din 26 octombrie, câștigate de partidul Visul Georgian, dar denunțate ca trucate de opoziția pro-occidentală care cere organizarea unui nou vot. Visul Georgian, la rândul său, neagă orice fraudă și acuză opoziția că vrea să provoace o revoluție, finanțată din străinătate.

Dincolo de criza actuală, Visul Georgian este acuzat de detractorii săi că și-a abandonat programul liberal și pro-european inițial în favoarea unei derive autoritare. La putere de mai bine de zece ani, acest partid a adoptat anul acesta legi controversate inspirate de codul legislativ rus, care vizează societatea civilă și mass-media independentă și restrâng drepturile LGBT+.

 

CNN informează că a raportat anterior despre cum poliția și „forțele speciale” au declanșat o represiune brutală împotriva a zeci de demonstranți – dintre care unii au fost lăsați spitalizați.

CNN a cerut Ministerului Afacerilor Interne al țării să comenteze despre presupusa brutalitate a forțelor sale, dar nu a primit un răspuns.

Ministerul de Interne al Georgiei a declarat în schimb că peste 150 de ofițeri au fost răniți în timpul protestelor.

Criticii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la competența lui Kavelashvili pentru acest rol, invocând trecutul său în sport și nu în politică.

În 2016, a ajuns pe scena politică după ce a eșuat în a obține conducerea federației georgiane de fotbal pentru că nu are studii superioare.

A fost un stol de păsări? Sau lovitură rusă, ce a provocat accidentul aviatic din dimineața de Crăciun? Presa internațională analizează informațiile existente până în momentul de față.

După cum relatează Newsweek, 38 de persoane au fost ucise și zeci au supraviețuit accidentului de avion în Kazahstan în timp ce călătoreau în sudul Rusiei, potrivit oficialilor locali. Speculațiile se răspândesc pe internet cum că Rusia ar fi putut fi responsabilă.

Conturile de informații din surse deschise au sugerat că daunele vizibile în imagini, care au fost descrise drept schije de la sistemele de apărare antiaeriană, ar fi putut fi cauza accidentului.

 

The Wall Street Journal, citat de Courrier International, notează, la rândul său, că avionul survola de câteva săptămâni o regiune vizată de drone ucrainene. Cotidianul subliniază că Rusia a doborât 59 de drone în orele premergătoare accidentului.

În timp ce Azerbaidjan Airlines a anunțat că nu va mai acoperi destinațiile Groznîi și Makhachkala „până la finalizarea anchetei cu privire la cauzele dezastrului”, relatează Le Soir.

 

Citeste siAvionul Azerbaijan Airlines a suferit „interferențe fizice și tehnice externe” (concluzii anchetă)

 

Potrivit Le Figaro, ”un blogger și expert militar rus, Yuri Podoliaka, a scris pe Telegram că aceste urme sunt similare cu cele care ar putea fi cauzate de „un sistem de rachete antiaeriene”. Un fost expert de la Biroul de Investigații și Analize pentru Siguranța Aviației Civile (BEA) a declarat pentru AFP că „ o mulțime de schije”, indică o explozie.

Meduza a dezvoltat această teorie. „În imaginile din spatele fuselajului vedem urme similare cu daunele provocate de o rachetă antiaeriană. În plus, imaginile care apar pe rețelele de socializare arată depresurizarea cabinei și găuri în scaune (probabil din cauza schijelor”, adaugă site-ul.

 

Euronews citează surse guvernamentale azere care au confirmat joi în exclusivitate că o rachetă sol-aer rusă a provocat prăbușirea avionului Azerbaidjan Airlines.

Potrivit surselor, racheta a fost trasă timpul activității aeriene de deasupra orașului Groznîi, iar schijele au lovit pasagerii și echipajul de cabină în timp ce racheta a explodat lângă aeronavă, în timpul zborului.

Surse guvernamentale au declarat pentru Euronews că aeronavei avariate nu i s-a permis să aterizeze pe niciun aeroport rusesc, în ciuda solicitărilor piloților pentru o aterizare de urgență, și i s-a ordonat să traverseze Marea Caspică spre Aktau, în Kazahstan.

BBC transmite că guvernul rus a avertizat împotriva promovării „ipotezelor” cu privire la cauza prăbușirii.

 

Unii experți în aviație au sugerat că avionul Azerbaidjan Airlines a fost lovit de sistemele de apărare aeriană deasupra republicii ruse Cecenia, iar presa de stat din Azerbaidjan citează oficiali spunând că o rachetă rusă este responsabilă.

 

Înainte de a cădea în apropierea orașului kazah Aktau, avionul a fost deviat peste Marea Caspică, de la destinația sa din Cecenia, către vestul Kazahstanului.

Președintele ales al Statelor Unite nu-și ascunde intenția de a prelua Groenlanda, teritoriu autonom aflat în componența Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Presa internațională analizează declarațiile lui Donald Trump și motivațiile din spatele acestora.

După cum relatează Newsweek, Donald Trump a spus că deținerea și controlul Groenlandei este o „necesitate absolută” pentru Statele Unite.

 Trump a scris duminică pe rețeaua sa Truth Social că, ”în scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”.

Trump a făcut aceste comentarii într-o postare în care l-a anunțat pe cofondatorul PayPal, Ken Howery, drept alegerea sa pentru ambasadorul SUA în Danemarca. Groenlanda este un teritoriu autonom al Danemarcei.

Bloomberg amintește că ”propunerea lui Trump de a cumpăra Groenlanda în 2019 a declanșat tensiuni între SUA și Danemarca, prim-ministrul Mette Frederiksen descriind-o atunci drept „absurdă”, arătând clar că Groenlanda nu este de vânzare.

Interesul reînnoit pentru Groenlanda vine în momentul în care Trump a amenințat că va relua controlul și asupra Canalului Panama. La începutul săptămânii trecute a sugerat din nou că vecina Canada ar putea deveni cel de-al 51-lea stat al SUA.

Groenlanda este deja crucială pentru apărarea națională americană, fiind gazda unei baze aeriene americane și a unei stații radar. Războiul din Ucraina a crescut dramatic valoarea militară a teritoriului pentru SUA și NATO, având în vedere locația strategică a insulei între Arctica și Atlanticul de Nord”.

Dar, după cum comentează The Daily Beast, ”se pare că viitorul președinte este mult mai interesat de rezervele de cărbune, zinc și cupru ale insulei decât de perspectivele imobiliare tradiționale.

Groenlanda găzduiește, de asemenea, cea mai nordică bază militară din SUA, , care ajută la furnizarea de informații cruciale pentru avertismentele legate de rachete și supravegherea spațiului aerian”.

 

Dar, de partea sa Europa își pregătește cursa pentru metalele rare din Groenlanda, explică publicația daneză Politiken, preluată de Courrier International.

”Dependentă de China, Uniunea Europeană lansează o ofensivă de farmec pentru a pune mâna pe numeroasele metale și minerale prezente în subsolul Groenlandei.

 

Prin urmare, Comisia Europeană are acum ochii îndreptați către Groenlanda, teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Subsolul Groenlandei ar conține nu mai puțin de 25 din cele 34 de minerale și metale pe care Uniunea Europeană le consideră a fi cele mai importante pentru evoluția sa tehnologică.

 

Deci, UE are nevoie de Groenlanda, dar se pare că și Groenlanda are nevoie și de UE.

Erik Jensen, responsabil pentru finanțe și afaceri fiscale în guvernul groenlandez, subliniază pentru Politiken că Groenlanda dorește o dezvoltare masivă a industriei sale miniere.

Aceasta ar putea într-adevăr să creeze o parte importantă a fundamentelor economice care ar permite Groenlandei, în doar cinci-zece ani, să devină o națiune independentă”.

Un gest atipic, cu motivații încă neclare. Presa internațională analizează atacul de la târgul de Crăciun de la Magdeburg, al cărui autor este considerat Taleb Al-Abdulmohsen, un medic saudit în vârstă de 50 de ani. El se află în Germania din 2006 și s-a manifestat împotriva islamului, cu simpatii de extremă dreapta.

Atacul asupra târgului de Crăciun din Magdeburg ar putea exacerba dezbaterea politică, titrează Le Monde.

În timp ce The New York Times notează că, de îndată ce naționalitatea principalului suspect a fost dezvăluită în presă, cazul „a alimentat dezbaterile polarizante asupra imigrației necontrolate care au marcat Germania în ultimii ani, în condițiile în care țara se confruntă cu alegeri anticipate în februarie”, relatează The New York Times.

Totuși, ”multe lucruri rămân neclare”, consideră Der Spiegel. Potrivit săptămânalului german, „motivul pentru care atacatorul a condus mașina direct în piața de Crăciun rămâne un mister”, dar „motivația islamistă” a atacului „pare imposibilă”.

Dar, după cum observă Liberation, ”cu toate că motivul exact al actului încă nu era clar,(...) în Franța, politicieni de dreapta și de extremă dreapta, precum Jordan Bardella, de la Reuniunea Națională,, au denunțat un „atac islamist”. Ministrul președinte al Saxonia-Anhalt, Reiner Haseloff, a fost totuși mai precaut, vorbind despre un eveniment teribil, mai ales în preajma Crăciunului”.

 

Guvernul german se zguduie, transmite Politico

”Țara se află în focurile unei campanii electorale dominate de problemele migrației și economiei eșuate. Tragedia și posibila motivație din spatele ei au declanșat un flux de revendicări din partea politicienilor din toate părțile, pe măsură ce natura atipică a atacului a început să prindă contur.

Rapoartele sugerau că autoritățile germane fuseseră avertizate cu privire la suspectul atacator. El susține partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care se află în prezent pe locul doi în sondajele de opinie”.

Și Le Figaro scrie că, ”pe rețelele de socializare, suspectul s-a dovedit foarte implicat politic și s-a prezentat ca un activist anti-Islam. Recent, el a postat o mulțime de mesaje care preluau discursul extremei drepte germane și sloganuri ale partidului AfD cerând închiderea granițelor. El credea că guvernul are un plan secret de islamizare a țării. Bărbatul, care nu a fost înregistrat ca extremist și nici monitorizat de poliție, a contribuit în mod regulat la site-uri conspiraționiste sau de identitate americană”.

Taleb Al-Abdulmohsen s-a îndepărtat de credința sa musulmană cu mulți ani în urmă și a devenit „un critic înverșunat al islamului”, indică The Financial Times.

„El și-a exprimat, de asemenea, admirația pentru partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD), și a acuzat autoritățile germane că nu au făcut suficient pentru a lupta împotriva islamismului”, adaugă cotidianul britanic .

The Financial Times adaugă că în 2019, „a dat interviuri pentru două ziare germane despre activitățile sale, în care și-a exprimat ura față de islam”.

Președintele ales al SUA, Donald Trump, a stârnit o controversă miercuri, sugerând că vecinul său nordic, Canada, s-ar putea alătura Statelor Unite drept cel de-al 51-lea stat. Postând pe rețeaua sa, Truth Social, Trump a susținut că „mulți canadieni” ar sprijini ideea. Din Canada, lucrurile se văd un pic altfel, arată comentatorii.

Business Standard observă că ”nu este prima dată când Trump vântură această idee. În timpul unei cine cu premierul canadian Justin Trudeau la proprietatea sa din Mar-a-Lago în noiembrie, Trump ar fi glumit despre fuziunea celor două țări.

Cu toate acestea, comentariile au stârnit reacții mixte. Unii oficiali canadieni au numit remarcile „deloc amuzante” și „umilitoare”, mai ales după demisia vicepremierului canadian Chrystia Freeland la începutul acestei săptămâni, ceea ce a sporit instabilitatea politică din Ottawa.

FirstPost notează că ”luna trecută, președintele ales a anunțat intenția de a impune un tarif de 25% pentru produsele importate din Canada și Mexic, cu un tarif suplimentar de 10% pentru China.

Trump a spus că toate acestea îi vor presa pe acești partenerii comerciali să ia măsuri mai puternice împotriva fluxului de fentanil și alte droguri în SUA și pentru a spori securitatea la frontieră”.

După cum transmite Euronews, economiștii au avertizat că astfel de tarife ar afecta în mod semnificativ economia canadiană. 

Canada trimite aproximativ 75% din totalul exporturilor sale către SUA.

„Lucrurile pe care le vindem Statelor Unite sunt lucrurile de care ei au cu adevărat nevoie. Le vindem petrol, le vindem electricitate, le vindem minerale și metale esențiale” , spunea ministra acum demisionată Chrystia Freeland după anunțul lui Trump din noiembrie, potrivit Euronews.

„Lovește acolo unde doare”

Potrivit Le Parisien, intenția președintelui ales de a crește taxele vamale la 25% pentru vecinii săi mexicani și canadieni a creat un val de șoc în Canada. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, aproape 2 milioane de oameni din Canada depind de exporturi, dintr-o populație de aproximativ 41 de milioane.

Fostul consilier al lui Justin Trudeau, Gerry Butts, a apreciat pe rețelele de socializare că Donald Trump „lovește acolo unde doare”.

Deși este adevărat că ideea unei integrări mai strânse cu Statele Unite a fost deja discutată, „nimic nu poate fi un obstacol mai mare în calea acestei idei decât însăși prezența lui Donald Trump la putere la Washington”, explică Max Cameron, profesor de științe politice la Universitatea British Columbia. Potrivit acestuia, „totul face parte dintr-o formă de intimidare care este modul lui de a aborda negocierile”.

Iar Newsweek apreciază că ”cel mai mare obstacol în calea aderării Canadei la Uniune este faptul că majoritatea canadienilor se opun ideii. Niciun partid politic canadian important nu susține planul, în timp ce un sondaj Leger de 1.520 de canadieni efectuat între 6 și 9 decembrie a constatat că doar 13% ar fi pentru, iar 82% s-au opus activ.

Un sondaj al Institutului Environics/Toronto Metropolitan University cu 2.016 canadieni, între 9 și 23 septembrie, a constatat că, dacă Canada ar fi votat la alegerile prezidențiale din SUA, 60% ar fi susținut-o pe Harris față de 21% pe Trump.

Vecinul nordic al Americii are în prezent politici mult mai de stânga privind controlul armelor, îngrijirea sănătății și avortul.