Revista presei internaționale

Presa internațională este cu ochii pe turul doi al alegerilor prezidențiale de duminică. Jurnaliștii analizează documentele desecretizate ale CSAT privind o ingerință străină în alegeri . De asemenea, vorbesc despre consecințele alegerilor pentru UE și NATO.

După cum transmite BBC, ”Călin Georgescu, un NATO-sceptic de extremă dreapta care l-a lăudat anterior pe Vladimir Putin, a fost aproape necunoscut în România până când a câștigat primul tur de scrutin la alegerile prezidențiale de acum două săptămâni.

Acum, serviciile secrete românești spun că popularitatea  sa, care a crescut brusc și surprinzător, se datorează unei campanii „foarte organizate” și „de gherilă” pe rețelele de socializare, care distribuia mesaje identice și folosea influenceri.

O evaluare separată a serviciilor de informații spune că România a fost identificată drept „stat inamic” de către Moscova și o țintă prioritară pentru ceea ce numește „acțiuni hibride agresive”.

Informația explozivă politic – care a aterizat cu doar câteva zile înainte de al doilea tur de scrutin – provine din documente desecretizate publicate miercuri seară de președintele în funcție, Klaus Iohannis”.

Politico notează că ”strategia a fost similară cu o campanie desfășurată în Moldova vecină, care a încercat să convingă oamenii să voteze pentru candidatul pro-rus la alegerile prezidențiale din acea țară.

Președintele în exercițiu pro-UE, Maia Sandu, care este și cetățean român, a câștigat alegerile de luna trecută, pe fondul avertismentelor că Rusia intenționează să-i răstoarne guvernul și să-și instaleze propriul regim prin procură pentru a controla țara”.

”Votul prezidențial, un referendum privind viitorul european al României”, titrează Kyiv Post.

”Sunt numeroase temeri că sub Georgescu țara, a cărei importanță strategică a crescut de când Rusia a invadat Ucraina, se va alătura blocului de extremă dreapta al UE și va submina unitatea europeană în fața Rusiei - spre care Bucureștiul a arătat pe fondul acuzațiilor de amestec în primul tur de scrutin.

Iar Financial Times se întreabă dacă nu cumva asistăm la o ”a doua revoluție” în România.

”În primele luni tulburi după ce România și-a răsturnat și și-a executat dictatorul comunist în 1989, oponenții cabalei de membri ai partidului care preluaseră puterea cutreierau străzile Bucureștiului scandând „singura soluție, altă revoluție”.

Erau puțini și răvășiți. Dorința lor nu s-a înfăptuit niciodată. Însă societatea care fusese în genunchi la sfârșitul domniei sumbre a lui Nicolae Ceaușescu s-a angajat curând, chiar dacă lent, în deschiderea și reformarea instituțiilor, pentru a adera mai întâi la NATO și apoi la UE.

Treizeci și cinci de ani mai târziu se desfășoară o a doua revoluție. Implicațiile sunt cele mai grave pentru România, dar există consecințe îngrijorătoare și pentru UE.

Georgescu l-a salutat pe Putin drept „un om care își iubește țara”. Dacă va fi ales, s-ar alătura liderilor Ungariei și Slovaciei, sceptice față de o mare parte a agendei UE, inclusiv în ce privește tranziția verde și sprijinul blocului pentru Ucraina.

Dar România a privit întotdeauna spre vest, nu spre est și, spre deosebire de fostele republici sovietice, cum ar fi Moldova și Georgia, nu are o minoritate de limbă rusă și nici legături istorice cuRusia. Iar în timpul războiului rece a rupt-o cu Moscova”.

Președintele Klaus Iohannis a declasificat documentele despre campania lui Călin Georgescu, pentru alegerile prezidențiale. Iar presa internațională a reacționat rapid cu primele informații și comentarii.

”Candidatul surpriză al României spune că nu este pro-Rusia. Dar România susține că a avut ajutorul Moscovei”, transmite ABC News.

US News&World Report: România a fost ținta unor „atacuri hibride agresive rusești” în timpul alegerilor, spune Consiliul de Securitate al țării.

Serviciul Român de Informații a transmis că datele de acces pentru site-urile oficiale ale alegerilor din România au fost publicate pe platformele rusești de criminalitate cibernetică. Datele de acces au fost probabil procurate prin țintirea utilizatorilor legitimi sau prin exploatarea serverului de instruire legitim”.

Reuters informează că ”într-unul dintre documentele declasificate, agenția de informații a României a spus că Georgescu a fost promovat masiv pe platforma de socializare TikTok prin conturi coordonate, algoritmi de recomandare și promovare plătită. Georgescu a declarat zero fonduri cheltuite în campanie”.

Potrivit Euronews, ”marea întrebare acum este ce impact vor avea aceste dezvăluiri asupra turului doi al alegerilor prezidențiale, programate pentru duminică.

Georgescu a negat în repetate rânduri că a cheltuit bani pentru campania sa, dar recentele constatări ar putea duce la acuzația de finanțare ilegală a campaniei”.

”România dă vina pe Rusia pentru amestecul electoral”, titrează Financial Times.

Consiliul Național de Securitate declasifică dovezile „atacurilor hibride” ale Moscovei în beneficiul candidatului pro-Putin Călin Georgescu.

Acesta „a beneficiat de tratament preferențial” pe TikTok, deoarece platforma chineză de socializare nu i-a etichetat videoclipurile drept reclame politice. Autoritățile române au identificat și „canale Telegram și Discord unde s-a discutat despre modul de coordonare și evitarea blocării pe platformă”, concluzionând că o astfel de campanie ar fi putut fi realizată doar de o putere străină.

Kremlinul nu a comentat imediat documentele desecretizate, dar a negat anterior orice amestec în alegerile din România.

Președintele rus Vladimir Putin a batjocorit săptămâna aceasta și decizia țării de a renumăra buletinele de vot exprimate în primul tur de scrutin prezidențial”.

Și, conform unei analize publicate de Politico,

 

”Votul prezidențial al României ar putea zgudui dramatic Alianța Atlantică și ar putea submina rolul țării ca unul dintre principalii jucători de securitate regională.

Țara deține avioane de luptă F-16, cumpără principalele tancuri de luptă M1 Abrams din America și își propune să deschidă una dintre cele mai mari baze aeriene din NATO. De asemenea, a dislocat trupe atât în ​​Irak, cât și în Afganistan.

Această putere militară în consolidare vine pe fondul a peste două decenii de creștere economică rapidă care a transformat țara dintr-un caz balcanic tipic într-o națiune din ce în ce mai prosperă, care a depășit chiar vechiul rival Ungaria în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor”.

 

Georgia se află într-un moment de răscruce – consideră presa internațională – după ce guvernul georgian a suspendat procesul de apropiere de UE. Decizia a declanșat proteste majore, în timp ce la Tbilisi au avut loc confruntări violente între demonstranți și forțele de securitate.

După cum transmite BBC, ”protestatarii, susținuți de opoziție și de președintele din Georgia, cred că guvernul acestei țări de la granița cu Rusia încearcă să le ia viitorul ca parte a Uniunii Europene.

Guvernul neagă acest lucru, dar premierul Irakli Kobakhidze a fost cel care a declanșat această nouă serie de proteste în masă când a spus că problema aderării la UE va rămâne în afara agendei în următorii patru ani”.

În ziarul Les Echos, Tengiz Pkhaladze, cercetător la Centrul European pentru Politică Economică Internațională (Ecipe) consideră că „violența represiunii nu face decât să întărească determinarea manifestanților” și consideră esențială „poziția foarte fermă a președintelui, care a cerut anularea votului în fața Consiliului Constituțional”. Acesta însă nu a stabilit o dată pentru anunțarea hotărârii sale.

Le Figaro observă că ”dinamica s-a schimbat în acest weekend în Georgia. Au apărut fisuri în regimul oligarhului Bidzina Ivanishvili. Pentru prima dată, peste o mie de funcționari publici au semnat scrisori prin care condamnă decizia guvernului de a îngheța procesul de integrare a țării în UE până în 2028. Cinci ambasadori și diplomați de rang înalt și-au dat demisia. Companiile au publicat comunicate de presă în care își anunță sprijinul față de aspirațiile europene”. Ziarul remarcă faptul că până şi starul fotbalului Khvicha Kvaratskhelia, care joacă la Napoli, a ieşit din tăcerea lui pentru a spune că „Georgia merită Europa astăzi mai mult ca niciodată”

Dublu și triplu trădați

USA Today amintește că ”Georgia este candidată pentru statutul apartenența la UE – a solicitat aderarea în 2022, iar planurile sale de a deveni parte atât a UE, cât și a NATO sunt scrise în Constituția sa.

Dar țara este, de asemenea, un teren pentru interesele concurente ale Rusiei și ale Vestului, cu atât mai mult cu cât Rusia a invadat Ucraina și unii ruși au fugit în Georgia pentru a scăpa de represiunea politică”.

”Rusia și Georgia au o relație complicată”, precizează și CNN.

”De când Rusia a câștigat un război de cinci zile împotriva Georgiei în 2008, cele două țări nu au avut relații diplomatice.

Cu toate acestea, relațiile dintre Tbilisi și Moscova s-au încălzit în ultimii ani, ajutate parțial de atitudinea ambiguă a Visului Georgian asupra Europei”.

Iar Süddeutsche Zeitung își manifestă îngrijorarea:

„În Tbilisi, elitei conducătoare a încetat de mult să-i pese de ce vor oamenii. ... Dar majoritatea georgienilor se simt dublu și triplu trădați. Mulți nu mai cred că guvernul lor este serios în privința Europei și a democrației. De-a lungul anilor, a conceput o lege represivă după alta – sau le-a copiat din Rusia. În jocul său de echilibru între Bruxelles și Kremlin, a alunecat din ce în ce mai mult spre Kremlin. Este posibil ca lucrurile să se înrăutățească.” (Sursa. Eurotopics).

Începând de duminică, forțele de opoziție siriene au preluiat controlul asupra celei mai mari părți a orașului Alep, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului. O situație dificilă pentru președintele Bashar-al Assad și susținătorii săi ruși și iranieni.

Potrivit The Telegraph, este ”un regres strategic semnificativ pentru președintele sirian Bashar al-Assad, care se bazase pe sprijinul rus și iranian pentru a-și menține puterea. Acum, cu Alep în mâinile rebelilor, echilibrul de putere s-a schimbat.

Atât Iranul, cât și Hezbollah-ul susținut de Iran în Siria au fost slăbiți de recentul conflict cu Israelul, rebelii ar putea încerca să profite de slăbiciunea percepută a acestora”.

”Dar cine sunt rebelii care conduc ofensiva în Siria?” Este întrebarea din titlul articolului pe care îl citim în The New York Times:

 

”Grupul care avansează acum, Hayat Tahrir al-Sham, spune că vrea să înlocuiască guvernul Assad cu unul inspirat de principiile islamice.

Hayat Tahrir al-Sham a fost afiliat Al Qaeda de care s-a rupt cu ani în urmă și a ajuns să domine ultimul bastion al opoziției siriene.

Odată văzută ca una dintre cele mai puternice facțiuni extremiste ale rebeliunii, grupul a încercat mai târziu să-și minimizeze aspectele radicale și s-a concentrat pe construirea în zona sa de teritoriu a unui gen de guvern civil – deși unul autoritar și conservator”.

 

”Odată cu revenirea insurgenței, care a recâștigat controlul asupra Alepului, guvernul sirian plătește pentru refuzul său de a face concesii, incapacitatea de a se reforma și de a ieși din izolare”, este de părere Le Monde:

”Rămânând un paria în ochii occidentalilor din cauza, spun ei, represiunii sângeroase pe care a dus-o împotriva poporului său, Bashar Al-Assad reușise să-și salveze postul, datorită sprijinului iranian și rus.”

Un joc riscant cu multe necunoscute

Potrivit Euronews, ”creșterea violenței vine într-un moment de mare tulburare politică în Orientul Mijlociu. Israelul luptă activ cu Hamas în Gaza și Hezbollah în Liban, ambele grupări amenințând că vor genera tulburări regionale mai largi.

Violența reînnoită din Siria riscă, de asemenea, să implice două puteri regionale în conflict. Atât Rusia, cât și Turcia au propriile interese de protejat, ambele părți oferind sprijin grupurilor în conflict.

Un război care atrage în oricare dintre țări în ciocniri directe una cu celalaltă ar aduce consecințe dăunătoare unei scene politice deja instabile”.

După cum amintește FirstPost, ”în războiul civil sirian, Iranul și Turcia sunt susținători ai taberelor opuse. În timp ce Turcia a sprijinit de mult timp forțele de opoziție, Iranul împreună cu Rusia l-au sprijinit pe Assad. Din 2020, luptele au stagnat, după ce Rusia și Turcia au intermediat o încetare a focului. Acum, această înțelegere se vede spulberată.

Turcia s-a opus mișcării împotriva lui Assad și în ultima vreme a căutat un fel de apropiere. Aceste eforturi sunt acum îngreunate de ofensiva forțelor de opoziție împotriva regimului”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung crede că ”nu întâmplător escaladarea are loc acum, în timp ce președintele ales al SUA, Donald Trump, se pregătește să preia mandatul. Turcia și rebelii vor să impună faptul împlinit pe teren, în timp ce capacitatea Washingtonului de a acționa este limitată. Dar este un joc riscant cu multe necunoscute.”

Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, și președintele Consiliului European, Antonio Costa, și-au început mandatul vizitând Kievul. Ei au efectuat duminică o vizită simbolică în sprijinul Ucrainei, pe măsură ce presa internațională își pune întrebări cu privire la planul trimișilor speciali al președintelui Trump, Keith Kellogg și Fred Fleitz.

Le Figaro notează că această călătorie a venit într-un moment în care tensiunile sunt maxime între Moscova și Occident, după loviturile ucrainene cu rachete americane și britanice pe teritoriul Rusiei. De asemenea, Rusia a tras cu o rachetă hipersonică experimentală și a fluturat amenințări nucleare.

US News&World Report, amintește că Ucraina luptă să evite o ofensivă rusă majoră și se confruntă cu incertitudinea politicii SUA, din momentul în care Donald Trump va prelua mandatul luna viitoare.

UE spune că instituțiile sale și țările membre au pus la dispoziție aproximativ 133 de miliarde de dolari în ajutor Ucrainei, de la începutul războiului.

Și Kyiv Post comentează că întrebările se învârt în jurul viitorului sprijinului SUA odată ce Donald Trump își preia mandatul în ianuarie și există temeri că ar putea forța Kievul să facă concesii dureroase în căutarea unui acord de pace rapid.

The Guardian observă că ”planul Kellogg-Fleitz, deși lipsit de detalii, pare să oglindească sfatul generalului Mark A Milley, fostul consilier militar șef al lui Biden, care a susținut că, din moment ce nici Rusia și nici Ucraina nu ar putea câștiga conflictul, un acord negociat este singura cale către pace.

Conform planului, Moscova ar fi convinsă să vină la masă, odată ce promisiunea de aderare la NATO pentru Ucraina ar urma să fie amânată sau abandonată”.

”Abandonarea noțiunii de justiție”

Ziarul speniol El Mundo se teme că planul ar putea aduce doar o pauză înaintea altui atac rusesc, devastator pentru Europa.

„Planul înseamnă abandonarea noțiunii de justiție: pozițiile militare ar fi consolidate - Rusia ar păstra 20 la sută din teritoriul ucrainean - iar Putin ar fi scutit de la plata pentru crimele sale de război. Un plan care sună ca o măsură intermediară până la următorul atac rusesc. Ceea ce ar putea sfâșia Europa.”

Frankfurter Allgemeine Zeitung avertizează la rândul său:

„Kellogg a prezentat deja un plan pentru încheierea rapidă a războiului din Ucraina în primăvară, care se rezumă la o încetare a focului în care Ucraina nu își va recupera toate teritoriile și ar trebui să renunțe mult timp la cererea de aderare la NATO. Este greu de imaginat că europenii ar fi capabili să se opună fundamental unei astfel de schimbări de curs. Până acum, ei nu au reușit să susțină singuri Ucraina și vor continua să se bazeze pe protecția Americii”.

”Nu este clar dacă Trump va folosi planul scris de Kellogg pentru a pune capăt războiului”, comentează Newsweek.

„Donald Trump a promis că va rezolva războiul din Ucraina în 24 de ore, dar acest lucru este imposibil și, probabil, nici el nu a crezut asta”, a declarat Cédomir Nestorovic, profesor de geopolitică la ESSEC Business School, pentru Newsweek.

„Pe de altă parte, ar dori să acționeze rapid și, pentru asta, va forța un schimb de teritorii în schimbul păcii”, a spus Nestorovic, deși „nimeni nu știe ce fel de teritorii și ce fel de pace presupune asta”.

Decizia Curții Constituționale din România de renumărare a voturilor la primul tur al alegerilor prezidențiale din România a făcut înconjurul lumii. Comentatorii atrag atenția asupra riscurilor de instabilitate.

Turbulențe au cuprins România după ce instanța a decis să amâne până vineri o decizie seismică privind certificarea sau anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din țară, observă Politico.

Potrivit Associated Press, este pentru prima dată în istoria de 35 de ani postcomunistă a României când cel mai puternic partid al țării, PSD, nu are un candidat în turul doi al unei curse prezidențiale. Premierul Marcel Ciolacu a demisionat din funcția de lider al partidului PSD după ce a pierdut în fața lui Lasconi cu doar 2.740 de voturi.

Lasconi a criticat decizia CCR, spunând că „Extremismul se combate prin vot, nu prin jocuri în culise”.

CNN transmite că ”decizia se adaugă la frământările din jurul procesului electoral din România, care este programat să organizeze trei scrutine în tot atâtea săptămâni, voturi care sunt cruciale pentru direcția unei țări pro-occidentale și un aliat ferm al Ucrainei”.

Postul american amintește și de ascensiunea lui Călin Georgescu, spunând despre acesta că ”a lăudat anterior politicienii fasciști români din anii 1930 ca eroi naționali și martiri, a criticat poziția NATO și a României față de Ucraina și a spus că țara ar trebui să nu provoace Rusia.

El se va confrunta cu concurenta centristă Elena Lasconi într-un tur de scrutin pe 8 decembrie. Între timp, alegerile parlamentare sunt programate duminică”.

După cum informează Le Figaro, ”Curtea este programată să se reunească vineri la ora 14:00 ( 13.00, ora franceză). Cristian Terhes, europarlamentar naționalist care s-a clasat pe poziția a noua la votul de duminică, acuză unul dintre partide că a continuat campania online după termenul autorizat.

El crede că acest lucru a favorizat-o pe Elena Lasconi, primarul centrist al unui orășel. Ea a ajuns pe locul doi, chiar înaintea premierului Marcel Ciolacu, cel care s-a trezit exclus din cursă deși era favorit”.

Iar Financial Times notează că

 

”analiştii au avertizat că anularea votului sau interzicerea candidaturii lui Georgescu nu ar face decât să-l întărească pe celălalt candidat de extremă dreaptă, George Simion, al cărui partid AUR va avea câştiguri masive la alegerile parlamentare de la 1 decembrie.

Există, de asemenea, temeri de potențiale tulburări civile în condițiile în care mii de oameni care protestează împotriva lui Georgescu în București și în alte orașe mari în fiecare seară, începând de duminică. „Fără fasciști în Parlament!” s-a scandat miercuri la Bucuresti.

Georgescu a încercat săptămâna aceasta să-și reformeze imaginea de pro-european și a negat că ar avea vreo legătură cu Rusia. El și-a exprimat anterior simpatie pentru liderul rus Vladimir Putin, numindu-l „un om care își iubește țara” la doar câteva zile după invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022”

 

Israelul și Hezbollah au convenit asupra unei încetări a focului. Acordul a fost  intermediat de SUA pentru o perioadă inițială de 60 de zile. Dar cât de durabil este acest acord? Presa internațională comentează pe marginea subiectului.

”Acordul este o victorie majoră pentru Casa Albă, care a încercat să finalizeze o detensionare cu Hezbollah în ultimele săptămâni de președinție a lui Biden”, consideră Politico.

”Acordul a venit după o rundă de negocieri în Orientul Mijlociu săptămâna trecută, în care trimisul special american s-a întâlnit cu oficiali libanezi și israelieni și i-a îndemnat să cadă la o înțelegere”.

În timp ce pentru La Stampa, ”câștigătorul este Donald Trump, care i-a cerut lui Benjamin Netanyahu să pună capăt războiului înainte de învestirea sa pe 20 ianuarie. „Regele Bibi” își va primi recompensa: undă verde pentru noi așezări în Cisiordania, a căror dimensiune va depinde de abilitățile sale de negociator și manipulator. ... Hezbollah va fi obligat să se retragă spre nord. Dar își va păstra o ultimă rămășiță din arsenalul său de rachete și rolul său în echilibrul politic al Libanului.”

”Există mai multe motive majore pentru acest act”, explică expertul consultat de Le Figaro.  

”Printre acestea, evident, este slăbirea militară a Hezbollah,(...) după două luni de incursiune terestră de mare intensitate.

Există și o formă de epuizare a soldaților israelieni mobilizați pe front. Cei care au luptat în Nord sunt aceiași cu cei care au luptat în Sud. Astăzi există un război pe șapte fronturi, care impune ca apărarea aeriană israeliană să fie în permanență în alertă. Era nevoie să se demobilizeze unii dintre acești militari, mulți dintre ei soldați rezerviști”.

Pentru El País, citat de Courrier International, acordul reflectă, de asemenea, „slăbiciunea Hezbollah, după moartea majorității liderilor săi, inclusiv a celui mai înalt lider din ultimele decenii, Hasan Nasrallah, și a unui număr nedezvăluit de luptători, pe care Israelul îi estimează la 3.000”.

Cotidianul spaniol mai amintește că „alte sute de persoane sunt, de asemenea, neutralizate din cauza rănilor la ochi și mâini cauzate de explozia pagerelor lor din septembrie, într-o operațiune pusă la cale de Mossad”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung își manifestă însă rezervele.

”O soluție pe termen lung? Asta ar fi posibil doar la Teheran. Dar regimul de acolo cu greu va renunța voluntar la pârghia regională pe care o oferă armatele din umbră precum Hezbollah”.

”Un război mai puțin – dar va ajuta Gaza?” Este întrebarea pusă de săptămânalul The Economist:

„Un război regional care părea să crească inexorabil se va micșora acum. Oficialii americani obișnuiau să spună că modalitatea de a pune capăt crizei din Liban era obținerea unui acord în Gaza. Acum ei speră că acordul cu Liban va ajuta, în schimb, la rezolvarea Gazei. ... Timp de mai bine de un an, Hezbollah a insistat că nu va înceta lupta împotriva Israelului până când Israelul nu va înceta lupta în Gaza. Israelul a rupt acum legătura dintre cele două fronturi. Asta va elimina o parte din presiunea exercitată de armata sa întinsă la maximum. Prin încheierea unui război, domnul Netanyahu ar putea face mai ușoară continuarea celuilalt.”

(Sursa: Eurotopics).

Rusia a lansat 188 de drone împotriva majorității regiunilor Ucrainei într-un atac nocturn fără precedent, au anunțat marți forțele aeriene ucrainene. Kievul vorbește despre un număr record de drone desfășurate într-un singur atac.

Cele mai multe drone au fost interceptate, potrivit forțelor aeriene, dar clădirile de apartamente și infrastructura critică, cum ar fi rețeaua electrică națională, au fost avariate. În aceste condiții, comentatorii se tem de o escaladare a conflictului și chiar de o extindere în Europa, în pofida promisiunilor de pace ale lui Donald Trump.

După cum relatează The independent, Kremlinul susține că Kievul ar putea primi arme nucleare după acest atac uriaș cu drone.  Moscova a numit „absolut iresponsabilă” afirmația că Ucraina ar putea fi înarmată cu arme nucleare.

Totul vine după ce  The New York Times a raportat săptămâna trecută că unii oficiali occidentali neidentificați au sugerat că președintele american Joe Biden ar putea oferi Ucrainei arme nucleare, deși s-au temut că un astfel de pas ar avea implicații grave.

Agenția Bloomberg, citată de publicația independentă sârbă B92, transmite că guvernul britanic a livrat recent Ucrainei, fără un anunț public, zeci de rachete de croazieră „Storm Shadow”.

Decizia a fost luată, după cum relatează Ukrainska Pravda, chiar înainte de a permite oficial Ucrainei să folosească rachete occidentale pentru a viza ținte de pe teritoriul Federației Ruse.

Bloomberg afirmă că primele livrări de rachete cu rază lungă au fost făcute în urmă cu câteva săptămâni și că totul s-a făcut sub un mare văl de secret.

Germania reînvie adăposturile anti-bombe: se pregătește Europa pentru război? – se întreabă FirstPost:

”Germania intensifică eforturile de apărare civilă pe fondul tensiunilor crescânde cu Rusia, reutilizand stațiile de metrou și subsolurile ca adăposturi de urgență. Cu doar 579 de buncăre publice pentru o populație de 84 de milioane, oficialii abordează un deficit critic. O nouă aplicație și campanie de conștientizare a publicului ar urmări să ghideze cetățenii în timpul crizelor, deoarece vecini precum Polonia și Suedia stabilesc criterii proactive de apărare”.

”Ucraina: momentul adevărului pentru europeni”, este titlul editorialului din ziarul Le Monde:

 

”Pe măsură ce se apropie inaugurarea lui Donald Trump în ianuarie și a treia aniversare a invaziei ruse a Ucrainei în februarie, conflictul se accelerează. Este în sarcina celor mai hotărâte țări europene să organizeze urgent un răspuns la o posibilă dezangajare americană.

Această accelerare brutală a conflictului, legată și de incertitudinea asupra intențiilor lui Donald Trump, care a promis că va pune capăt războiului, dar fără să spună cum, i-a forțat pe europeni să-și redefinească poziția. În realitate, a venit momentul adevărului, de care sperau de mult să scape, de parcă puteau ignora la infinit faptul că acest război este o luptă europeană”

 

.

Presa internațională a reacționat imediat după anunțarea rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale din România. Comentatorii remarcă succesul candidatului independent Călin Georgescu și pozițiile pro-ruse ale acestuia. Nu lipsesc nici comparațiile cu fostul dictator Nicolae Ceaușescu.

„Alegerile prezidențiale românești au fost răsturnate de un naționalist care și-a exprimat admirația față de președintele rus Vladimir Putin”, rezumă Bloomberg.

Iar France Info constată că ”Georgescu a cucerit în ultimele zile cu o campanie TikTok care a devenit virală, axată pe necesitatea opririi ajutorului pentru Ucraina”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung îl descrie astfel: ”Este anti-NATO, anti-UE și pro-Putin – și este câștigător în primul tur al alegerilor prezidențiale din România. Acum radicalul de dreapta Călin Georgescu sărbătorește „trezirea” poporului român”.

Euronews transmite că, ”deși nu este cunoscut pe scară largă, Georgescu nu este un total străin de politică. Alianța populistă și naționalistă pentru Uniunea Românilor l-a propus drept candidat la prim-ministru de două ori, o dată în 2020 și o dată în 2021.

Potrivit presei locale, partidul s-a răzgândit după ce Georgescu l-a lăudat public pe fostul dictator român și colaboraționist nazist Ion Antonescu.

Parchetul General al României i-a deschis un dosar penal pentru comentariile sale, acuzându-l că promovează persoane vinovate de genocid”.

„Venit de nicăieri”

În 2022, candidatul „venit de nicăieri” afirma că „scutul antirachetă american situat în satul Deveselu, din sudul României, a fost o politică de confruntare și nu o măsură pașnică”, opinie pe care a împărtășit-o cu Vladimir Putin, amintește ediția europeană a Politico.

Publicația amintește că, la acea vreme el a spus că nu are sprijin din partea Rusiei, dar că se simțea aproape de cultura acesteia. El l-a descris pe Putin drept „un om care își iubește țara”.

El Pais remarcă discursul său „antieuropean și naționalist” ostil prezenței „societăților străine în țară care exploatează resursele românești – același tip de mesaj ca cel al fostului dictator comunist, Nicolae Ceaușescu”.

Georgescu a cucerit aparent și alegătorii din afara taberei de extremă dreapta, observă ziarul online din Ungaria Index, preluat de Eurotopics:

„Georgescu este cunoscut mai ales pentru atitudinea sa aprigă anti-NATO, anti-UE și pro-rusă, în timp ce apără Mișcarea Legionară de extremă dreaptă care a activat între cele două războaie. ... Totuși, pentru că este mult mai rezervat în comunicarea sa, nu la fel de strident ca, de exemplu, George Simion sau Diana Șoșoacă, nu doar susținătorii de extremă dreapta au votat pentru Georgescu. Datorită experienței sale anterioare la ONU, a fost mult mai credibil decât ei în calitate de lider.”

Curtea Penală Internațională (CPI) a emis mandate de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, fostul său ministru al apărării Yoav Gallant și liderul Hamas, Mohammed Deif pentru presupuse crime de război și crime împotriva umanității. Israelul și Statele Unite, care nu recunosc oficial CPI, au criticat dur această mișcare.

Le Figaro notează că, ”după mandatele de arestare, Israelul strânge rândurile în spatele lui Benjamin Netanyahu, dar se teme de izolare.

Ca politician cu experiență, Benjamin Netanyahu știe că poate profita de această acuzație pentru a-și întări sprijinul, într-o țară uzată de mai bine de treisprezece luni de război. Dar, pe termen lung, situația sa este mai delicată.

Pe scena internațională, Netanyahu trebuie să-și numere prietenii: Joe Biden și Donald Trump din Statele Unite, țară care nu a semnat Statutul de la Roma; Viktor Orban în Ungaria; Javier Milei în Argentina, două țări semnatare care, totuși, au respins mandatul de arestare

„Singura soluție pentru Netanyahu este să joace cartea lui Trump”. Premierul israelian nu are de ales, explică Ha'Aretz: după emiterea mandatelor de arestare împotriva lui, va trebui să se bazeze pe întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie pentru a face presiuni asupra Curții, sperând să obţină anularea acestei proceduri.

Potrivit Le Soir, victimele palestiniene ”bănuiesc că mai este un drum lung de parcurs și că spectacolul unui prim-ministru israelian care apare în fața judecătorilor săi la Haga probabil nu se va întâmpla niciodată. Cu toate acestea, aceste mandate de arestare reprezintă un debut foarte binevenit în justiția internațională. Ceva care merge (puțin) dincolo de simbolism. Mai mult, aceasta este o premieră, având în vedere că niciodată până acum liderii unui stat considerat a fi parte din „Occident” nu au fost supuși unei asemenea umilințe”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung atrage însă atenția că mandatul nu a făcut „nici o mențiune publică a atacului terorist genocidar de care se apără Israelul. Curtea Penală nu ar trebui să fie surprinsă dacă statele occidentale anterior loiale vor refuza să o urmeze. O nouă ruptură se profilează.”

Unde ar mai putea merge Netanyahu în Europa? Politico enumeră țările care l-ar încătușa pe premierul israelian din cauza războiului din Gaza.

”Teoretic, mandatul ICC înseamnă că Netanyahu și Gallant ar putea fi arestați dacă călătoresc în oricare dintre cele peste 120 de țări care sunt părți la tribunal. Dar mai multe guverne din Europa au semnalat deja că s-ar putea să nu-l aresteze pe liderul israelian dacă va călca piciorul pe pământul lor”.

Potrivit Politico, ei nu vor fi arestați în mod sigur în Ungaria. Și este neclar ce s-ar întâmpla în Cehia, Germania, Franța și Marea Britanie.