Schloß Schönbrunn - Asiller katýndaki ihtiþam odalarý

În acest spaţiu stătea în post garda de corp a Împăratului Franz Joseph, care supraveghea intrarea în apartamentul împăratului. În partea dreaptă puteţi observa soba din ceramică folosită la încălzirea palatului, care, la fel ca şi celelalte sobe din castel, era încălzită printr-un coridor de încălzire situat în spatele acestor săli, pentru a nu deranja familia imperială şi pentru a nu produce mizerie. Iniţial, sobele au fost încălzite cu lemne, dar începând cu secolul XIX a fost introdusă o instalaţie de termoficare cu aer fierbinte care nu mai este în funcţiune din anul 1992.

Această încăpere servea ca sală de aşteptare înaintea audienţelor acordate de Franz Joseph, care acorda audienţă de două ori pe săptămână. Masa de biliard a aparţinut odinioară bunicului lui Franz Joseph, Împăratul Franz II/I, şi aici îşi petreceau timpul liber cadrele militare. Pe pereţi puteţi admira trei picturi mari, din care cea mijlocie reprezintă prima decernare a Ordinului Maria Theresia în anul 1758. Acest ordin fondat de Maria Theresia a reprezentat primul Ordin de Merit al Monarhiei şi era considerat a fi una dintre cele mai înalte distincţii ale Casei Imperiale. Picturile din stânga şi din dreapta imortalizează jubileul centenar al fondării ordinului. Franz Joseph a oferit atunci atât un dineu somptuos în Galeria Mare şi o recepţie în Parcul Palatului.

Această cameră şi-a primit numele de la lambrisajul preţios din lemn de nuc care provine, împreună cu decoraţiunile aurite şi cu mesele tip consolă din amenajarea originală în stil Rococo, din timpul Mariei heresia. Candelabrul datează din secolul XIX. Aici îi primea Franz Joseph pe cei veniţi în audienţă. Se obişnuia să se ceară o audienţă în semn de recunoştinţă pentru o distincţie, pentru depunerea unei petiţii sau pentru a se prezenta după obţinerea unei funcţii oficiale. Audienţele durau de regulă câteva minute şi se încheiau printr-o simplă înclinare a capului. Franz Joseph primea într-o singură după-amiază până la o sută de persoane. Memoria împăratului era proverbială; el nu uita niciodată un nume sau o figură pe care a întâlnit-o cândva. Audienţele durau de regulă câteva minute şi erau încheiate de împărat printr-o simplă închinare a capului.

Franz Joseph urca pe tronul Imperiului Austriac la vârsta de numai 18 ani. Efortul zilnic pe care îl desfăşura era enorm: ziua sa de lucru începea la ora 5 dimineaţa şi se derula la masa de lucru pe care o puteţi vedea în partea dreaptă. Aici studia documentele, i se servea micul dejun şi masa de prânz. În faţa acestei mese de lucru îşi petrecea viaţa primul funcţionar al statului. Împăratul nu punea mare preţ pe amenajarea somptuoasă a încăperilor sale particulare. Se mulţumea cu tablourile personale, fotografiile familiei şi cadourile copiilor şi nepoţilor săi. Unul dintre cele două mari portrete îl prezintă pe Franz Joseph la vârsta de 33 de ani, iar celălalt, pe soţia sa, Împărăteasa Elisabeth, cea care avea să capete o aură de-a dreptul mitologică sub numele de Sisi.

Viaţa de zi cu zi a împăratului începea în dormitor şi se derula după un plan bine stabilit. Ziua începea chiar de la ora 4 dimineaţa, împăratul îşi făcea toaleta de dimineaţă cu apă rece înainte de rugăciune, pe care o rostea ca un credincios catolic exigent pe taburetul de rugăciune pe care îl vedeţi în stânga patului. Patul metalic este o expresie a stilului de viaţă spartan al împăratului austriac. În acest pat s-a stins din viaţă Franz Joseph la vârsta de 86 de ani, după o domnie de 68 de ani, în anul 1916, în mijlocul haosului produs de Primul Război Mondial. Tabloul de pe şevalet îl reprezintă pe împărat pe patul de moarte. În decursul îndelungatei sale existenţe, Împăratul Franz Joseph a suferit multe lovituri ale sorţii: prima fiică, Sophie, a murit la vârsta de 2 ani, fratele împăratului, Maximilian, Împăratul Mexicului, a fost executat de revoluţionari, apoi a urmat suicidul tragic al singurului său fiu, Rudolf, iar Împărăteasa Elisabeth a fost asasinată de un anarhist italian. La ieşirea din această cameră, în stânga, după uşă, se află toaleta imperială. Aceasta a fost construită "în stil englezesc" pentru Franz Joseph în anul 1899. Următoarele trei camere mici aparţineau de apartamentul Împărătesei Elisabeth. În Cabinetul cu scară, folosit drept cameră de lucru, împărăteasa Elisabeth a scris numeroase scrisori, jurnale şi poezii. De aici pornea o scară elicoidală spre încăperile private ale împărătesei, situate la parter. După căderea monarhiei, scara a fost îndepărtată. Camera de toaletă era consacrată îngrijirii frumuseţii împărătesei. Elisabeth a fost considerată una dintre cele mai frumoase femei ale timpului ei şi era conştientă de acest lucru. Îngrijirea frumuseţii şi activităţile sportive pentru păstrarea siluetei suple defineau programul zilnic al împărătesei. Părul ei superb, lung până la pământ, necesita o îngrijire zilnică de mai multe ore. Acum, vă rugăm să traversaţi aceste încăperi şi veţi ajunge în camera 9, dormitorul matrimonial al Împăratului Franz Joseph şi al soţiei sale, Elisabeth.

În anul 1854 Franz Joseph s-a căsătorit cu Elisabeth, verişoara sa în vârstă de aproape 16 ani. Cu ocazia nunţii lor, această cameră a fost amenajată ca dormitor matrimonial. Franz Joseph şi-a adorat soţia întreaga viaţă. Dacă această afecţiune şi-a găsit un ecou pe măsură, rămâne incert. Elisabeth a refuzat de la început să se supună vieţii rigide de la Curte şi a devenit în anii ce au urmat o femeie foarte sigură de sine. Ducea o viaţă independentă, întreprindea călătorii lungi, fiind doar rar de găsit în Viena. În luna septembrie a anului 1898, la vârsta de 61 de ani, a fost înjunghiată cu o pilă triunghiulară de anarhistul italian Luigi Luccheni la Geneva.

În Salonul de recepţie a Împărătesei Elisabeth, atmosfera este dominată de lambriurile alb-aurii, de tapetele luminoase de mătase şi de mobila luxoasă în stilul neorococo. Cadranul ceasului din faţa oglinzii este inversat, astfel încât ora exactă să poată fi citită şi din oglindă. Portretele în pastel din secolul XVIII merită în mod special atenţia dvs. Pentru că reprezintă copiii Mariei Theresia, provenind de la artişti celebri, printre care pictorul genevez Liotard, pe care Maria Theresia îl preţuia în mod deosebit. În tabloul din stânga sobei este reprezentată cea mai mică dintre fiicele Mariei Theresia, Marie-Antoinette, în costum de vânătoare. În anul 1770, la vârsta de 15 ani, se căsătorea cu viitorul rege francez, Ludovic al XVI-lea pentru a aplana rivalităţile dintre Bourboni şi Habsburgi. Ea a fost ghilotinată în 1793, în timpul Revoluţiei Franceze.

Această încăpere servea familiei imperiale drept sufragerie. Dineurile de familie urmau ceremonialul strict al Curţii, masa era întotdeauna decorate festiv, în centru erau aşezate decoraţiuni aurite, împodobite cu flori, cu fructe şi cu dulciuri. La dineurile oficiale se serveau specialităţi franţuzeşti, iar la mesele din cadrul familiei, Franz Joseph prefera preparatele specific bucătăriei vieneze, precum şniţelul vienez, gulaşul de viţel, rasolul de vita Tafelspitz sau faimoasele clătite Kaiserschmarren. Pentru ca bucatele să poată fi servite întotdeauna proaspete şi calde, erau aduse de la bucătăria imperial în recipiente calde până în apartamentele corespunzătoare, apoi erau ţinute la cald într-o cameră învecinată cu ajutorul arzătoarelor cu cărbune şi mai târziu al celor cu gaz. Împăratul stătea în mijlocul mesei, iar în faţa lui, când participa, stătea împărăteasa. Elisabeth postea des, pentru a-şi menţine silueta suplă şi din acest motiv participa doar arareori la mesele de familie. Dineurile de familie începeau de regulă la ora 6 seara şi cuprindeau de la 3 până la 6 feluri de mâncare. Serviciul de pe această masă este împrumutat din "Galeria Mesei şi Argintăriei Imperiale" a Hofburgului vienez, unde sunt expuse numeroase obiecte preţioase din porţelan şi din argint. Acolo veţi putea admira între altele tacâmurile de aur ale Mariei Theresia, serviciul personal al împărătesei Elisabeth şi multe altele.

Camera Copiilor este decorată cu portretele fiicelor Mariei Theresia. Din motive politice, Maria Theresia şi-a căsătorit cele mai multe dintre cele unsprezece fiice încă de la vârsta adolescenţei. În partea stângă, lângă uşă, observaţi portretul Mariei Christine, fiica favorită a Mariei Theresia. Ea a fost singura căreia i s-a permis să se căsătorească din dragoste, cu Albert de Sachsen-Teschen, fondatorul muzeului Albertina. Aici puteţi arunca o privire asupra unei băi instalate în anul 1917 pentru Zita, ultima împărăteasă a Austriei. Înainte de a pătrunde în următoarea încăpere, puteţi vedea cabinetul pentru micul dejun. Aplicaţiile sub formă de medalioane care decorează pereţii au fost lucrate manual de Elisabeth Christine, mama Mariei Theresia.

Salonul Galben este prima încăpere din apartamentele de pe latura grădinii palatului. Aici puteţi remarca pastelurile pictorului Liotard din Geneva care reprezintă în mod cât se poate de realist portretele unor copii de burghezi. Acestea contrastează puternic cu reprezentările portretelor copiilor Mariei Theresia, tipice Curţii Imperiale, pe care le puteţi admira, de exemplu, în următoarea încăpere. Tot acolo veţi vedea şi un portret al Mariei Theresia ca Regină a Ungariei aparţinând pictorului de curte Martin van Meytens.